Povestea ta

Cunosc toate gândurile tale
Despre această imitaţie de paradis,
Le repeţi cu voce tare
A nu ştiu câta oară.

Îmi spui mereu că lumea
Nu va fi niciodată perfectă,
Că te-ai săturat de replici banale
Şi de prejudecăţi stupide…

Îmi spui că îţi este dor
De nopţle liniştite
Reflectate în ferestrele
Ude de ploaie…

Privind melancolic
cerul parţial colorat
Încerci să îmi explici
De ce zăpada e neagră,

De ce cuvântul "pereche"
Sună trist şi desuet
Ca o melodie veche
Şi de ce n-ai să înveţi niciodată
Să uiţi.

poezie de Felicia Mariana Orban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disputa

şi astăzi ai uitat fereastra deschisă…
nu ştiu,
oare-ai uitat sau poate
şti că mă doare adierea vântului şi vrei să mă vezi ţipând la atingerea lui?
îmi spui mereu, că n-ai să mai uiţi,
îmi spun mereu, că nu-ţi voi mai spune,
însă demonul din mine aleargă spre indiferenţa ta să o sugrume…
sau poate numai să se rănească pentru a nu ştiu câta oară
c-o altă înţelepciune ucisă.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu cumva să spui: "Uite ce-i, sunt prea bătrân ca să mă mai schimb." Şi nu mai folosi cuvântul "niciodată", decât în expresia "nu se ştie niciodată" - mai ales că, într-adevăr, nu se ştie niciodată ce poţi realiza până nu încerci.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat în şcoală despre discul lui Newton, care are toate culorile din spectrul curcubeului când se află în repaos, dar, când e învârtit, devine alb. Cum e corect să spui? Discul acesta este colorat sau alb? Dacă spui că este colorat, nu minţi, întrucât el este, într-adevăr, colorat când se opreşte. Dar nu minţi nici când spui că el e alb, pentru că, de câte ori e învârtit, devine alb. Aşadar, "Adevărul" cu "A" mare nu există. Există doar "adevăruri".

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Xxx

nu-mi spune cu voce tare că gâşele zboară în linişte
nu cânta în versuri soarta altor păsări
acestea sunt numai metafore vechi de când lumea
că doar toate nuanţele posibile au fost deja rostite
în peştera lascaux cu degetele artiştii au creat picturi
niciuna din liniile papilare nu a devenit mărturie
deşi ştim că acele opere au fost sincere
ce spui despre victimele eternizate pe pereţi
în elani şi bivoli ce trăiesc în natură atât de fericiţi
care au căzut victime omului observator artist
ce spui despre trăsăturile coloratura şi realismul
picturilor care nu au schimbat lumea aceea
schimbând totuşi imaginaţia şi gusturile noastre

nu-mi vorbi cu voce tare vorbeşte-mi în şoaptă

poezie de Zbigniew Teper, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce faci?! Lia, te rog, explică-mi, ce înseamnă asta?!
Lia: Luci, răule... Vezi ce mi-ai făcut?! E numai vina ta... Uite în ce hal am ajuns, din cauza ta! N-aş fi crezut niciodată că eu... Că mie mi se va putea întâmpla aşa ceva...
Lucian: Nu înţeleg... Ce vrei să spui?!
Lia: Nu înţelegi?! Te prefaci doar că nu înţelegi. Hai să-ţi explic, totuşi, domnule comandant... M-ai învăţat cu prezenţa ta în viaţa mea, te-ai amestecat mereu, m-ai învăţat cu îmbrăţişările tale, cu săruturile tale, iar de la un timp, mă laşi să-mi fie dor de tine, nu mă cauţi deloc, nici măcar nu-mi vorbeşti, de parcă brusc n-aş mai exista pentru tine; mă ignori complet... M-ai lăsat singură şi chiar nu ştiu de ce. Nu înţeleg... Ce s-a întâmplat, de fapt, Luci? Ce se petrece cu mine? Cu tine? Cu noi?
Lucian: Singură, Lia?! Credeam că eşti împreună cu Sid, cu el te-am lăsat, nu singură! Şi... Nu ştiu ce se petrece cu tine, dar nu mă acuza pe mine! Nu eu sunt vinovat de starea ta!
Lia: Cu Sid?! Ce tot vorbeşti, Luci?! Spui numai prostii!
Lucian: Prostii, eu?! Prea bine! Hai atunci să uităm de Sid, să pretindem că n-ar exista! Deci, fără a-l amesteca pe el în ecuaţie, să vedem... Te întreb, pentru a nu ştiu câta oară, Lia, eşti dispusă să-mi accepţi prietenia? Vrei să fii prietena mea?
Lia: Ah, asta... Nu!
Lucian: Nu?! Şi atunci, cu sau fără Sid, cum ai vrea să meargă bine, între noi?! Dacă mereu mă respingi, mă îndepărtezi cu refuzurile tale repetate?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

Mă sună cineva de pe lumea cealaltă.
Am înlemnit
cu telefonul în mâna încleştată
cu părul sculat şi pielea de găină
Mă suna de pe lumea cealaltă
un mort.
Îmi dă bineţe
şi mă apucă un tremurat ca de friguri
de parcă intrasem brusc în colică renală neanunţată.
Îl văzusem ultima oară cuminte
în coşciug
supărat parcă de părăsirea acestei lumi.
Fusesem şi la el cum fusesem la toţi ceilalţi
dar nu reuşisem să arunc în groapă
sau să şterg
numele lor din cartela telefonului
cum n-am putut niciodată să dau afară
din listă mea de virtuali pe net
pe cei plecaţi.
Incepe să miroase a ploaie şi a cantec
şi a amintiri
iar o voce parcă îmi spunea:
-Salut marinare! Zi-i mă pe-aia cu ploaia, cu Ceauşescu:
când mai vine cate-o ploaie
de te udă.. de te udă mă...
Mă sună un mort
ce vorbeşte cu o voce de pe lumea asta
de femeie singură şi nemângâiată:
-Veniţi la pomană? Mi-ar face mare plăcere,
eraţi prieteni!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar aşa

Ce trist să spui da numai când te întreb eu
Ce păcat că nu spui da din când în când,
fără să te întrebe nimeni...
Pe arbori nu i-a întrebat niciodată nimeni
nimic
şi ei spun da, neîntrebaţi.
Pe capre nimeni nu le-a întrebat
niciodată nimic,
dar behăie foarte tare când sunt mulse
şi nici măcar nu le dă prin gând
să nu mai fie capre după aceea...

Stă piatra ca proasta şi neîntrebată.
Vine calul şi o calcă în potcoave
şi o balegă cu balega,
şi ea stă şi se toceşte
şi miroase a balegă
şi se lasă spălată de ploaie
... şi chiar tocită de priveliştea lunii
tot piatră rămâne,
fără s-o întrebe nimeni nimica...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Starea cântecului
Adăugat de Rasara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino

Sărman pribeag rătăcitor
De ce nu îndrăzneşti odată
Mereu eu plâng şi te ador
Mi-e tare dor!

Jur că n-am să te mai supăr niciodată
Şi uităm necazurile ivite
M-am săturat de certurile de altădată
De tot ce-mi spui îs binevenite

Hai! Vino, vino odată!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi spui...

De-mi spui cine-a dat viaţa întâiului atom,
De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om,
De-mi spui unde să află fiinţa prea putinte
Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte,
De-mi spui de ce e lumea şi care-i ţinta sa,
De ce se mişcă totul şi-n veci se va mişca,
De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc şi eu
Să-ţi spun cam unde este şi cum e Dumnezeu.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamante portocalii

Am crezut ca abea se vede
viaţa într-o rază ce îţi străbate grăbită

ochiul deschis în lumină.
Am înţeles, în sfârşit! Iubirea îţi ghiceşte
toate gusturile, proptită de o inimă ca o cireaşă

arătoasă, în care viermele se bucură
că poate şi el să se îndulcească preţ de-un minut.

Câtă logică nu are să închizi acea pleoapă şi să uiţi
că viaţa e doar o pală de vânt,
o mărturisire despre frunzele ascunse în tine.

Ferestrele pe care ai reuşit să le deschizi,
bat tare acum în ramuri

ferestrele bat tare acum în rame - cum nu e niciodată
zi sau târZIu, rămâne doar puţin joc cu focul,
mijind acel ochi spre soare doar ca să te uiţi.

poezie de David Dafina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproşuri

Te aplaud,
Vezi, eşti cel mai bun actor
De comedie neagră.
Te-ai jucat cu sufletul meu.
Şi fix pentru o zi m-ai păcălit.

Eşti tare viclean, dar nu-ţi merge!

Eu am să fiu o actriţă şi mai bună,
Am să joc totul sau nimic,
Ca la ruletă, iubitule.

Spuneai că te chinuiesc?!
Tu nu vezi c-am albit
De-atâta aşteptare?!

Cum te gândeşti la mine
Dacă nu-mi dai nici un semn?
Ptiu..... era să scot o înjurătură
Şi tocmai atunci a sunat telefonul
Păreai schimbat,
Aveai o voce calmă,
Dar foloseai politeţurile.

Ştiu iubitule, nu erai singur,
Şi ai vrut să mă auzi,
N-ai putut să rezişti.

Am sesizat această nevoie a ta,
Dar m-am simţit mai singură
Ca niciodată.

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată...

NICIODATĂ e un cuvânt care sperie ades
Şi căruia i se atribuie o conotaţie ciudată!
Optica ar trebui schimbată uzitându-l, mai des,
În expresii de genul "nu se ştie NICIODATĂ".

NICIODATĂ, sălăşluirea-n Univers nu ia pauză,
Chiar şi-atunci când, aparent, s-ar odihni;
Timpul umblă hai-hui, întotdeauna, fără cauză,
Dar NICIODATĂ nu oboseşte şi nu se poate rătăci.

NICIODATĂ, să nu spui,, prea târziu"!
Întotdeauna, e loc pentru alt început.
Chiar dacă nu totu-i uşor sau roziu,
Să nu te dai NICIODATĂ dinainte bătut!

NICIODATĂ, să nu gândeşti că nu poţi fi fericit
În această lume tot mai polarizată!
Iubirea este-al vieţii ingredient implicit
Şi nu se lasă NICIODATĂ raţionalizată.

NICIODATĂ, să nu laşi arborele cunoaşterii desfrunzit!
Informează-te şi dă motive raţiunii să germineze!
De lecţiile Universului, de te laşi întotdeauna călăuzit,
Luna strălucitoare nu va uita NICIODATĂ să te lumineze.

NICIODATĂ, să nu reduci sau să ascunzi realitatea faptelor,
Din teamă sau din laşitate făcând cu minciuna rocadă!
Chiar dacă adevărul e tocat mărunt în drogul cuvintelor,
Şi nu i-a lipsit NICIODATĂ cel puţin un motiv de tăgadă.

NICIODATĂ, să nu renunţi când viaţa te ia la rost!
Nu orbecăi între,, a fost odată ca NICIODATĂ",
,, Am pierdut" şi,, NICIODATĂ nu va mai fi cum a fost",
Căci cel ce nu luptă nu trăieşte-o viaţă adevărată!

NICIODATĂ, să nu joci şah cu destinul
– o lege având ca şi cvorum divinul;
N-acceptă rocadă, nu poate fi mituit, dosit sub preş...
Şi nu s-a-ntâmplat NICIODATĂ ca moartea să dea greş.

NICIODATĂ, lumea n-a fost, nu este şi nu va fi perfectă,
Iar tu vei rămâne-n veci un trecător străin şi efemer;
În faţa sorţii, să ai întotdeauna o atitudine corectă
Şi,, NICIODATĂ să nu spui NICIODATĂ*" în orice nictemer**.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu... cu pana din aripa rănită !

Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îţi mulţumesc
s-aş vrea...
Ca-n braţe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Şi să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că eşti în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ţi alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!

Aş vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câţi nori s-abat
De-asupra ta
Şi care este starea ta
Când...
pe cerul vieţii tale...
Bântuie furtuna!
Să-ţi aminteşti că sunt aici
Şi de-am greşit...
Mă iartă!
Tu eşti mereu
în al meu gând
Deşi eu sunt departe!
Îţi scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viaţa care a trecut
Şi care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că ştiu să ascult...
şi ştiu s-alin
o rană care doare!

poezie de Mariana Zoriţa Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise şi inferne,
Sau poate un tren aşteptând
După o lungă drumeţie,
În gara lui ajuns să fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditaţia-mi finală
Un trist deznodământ umbreşte
O revelaţie reală
Şi fragezimea undelor niciodată şterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
Să sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăţi îmbietoare,
Poate reproşuri, sau invidii...
Dar inutil... şi ce ratare!
Cum să exprim cuvântul mare,
Dar mic pentru a mea scrisoare,
Cum să devină canţonetă
Sau nu mai ştiu eu ce scenetă,
Când viaţa mea ca un refren
Acum ajunsă-i recviem?...
Cum se apropia distanţa
Priveam în două mici oceane,
Visasem muzica măreaţă
False acorduri şi banale...
Mă tot gândisem la final,
N-a fost... nu va fi niciodată,
Cum ar fi fost convenţional
Să-nchei scrisoarea resemnată...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă mereu, dar nu uita niciodată, altfel vei fi mereu prizonierul urii tale şi condamnat să-ţi repeţi mereu greşelile.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da sau nu

Să ai curajul să spui da
În orice clipă de-ai putea.
Să ai curajul să spui nu,
Încerci mereu să fii doar tu.

Să poţi să crezi, să ierţi
Un om dacă te înşelă.
Să te ridici grăbit de jos,
Chiar de te doboară.

Să ştii să râzi tu drăgăstos
De sufletul îţi plange.
Să zici mereu mersi frumos,
Inima te-npinge.

Să mergi cu fruntea sus,
Cu inima ta împăcată
Să şti că bine ai făcut, nespus,
Mereu la lumea toată.

poezie de Camelia Natalia Ignat (iulie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi scrii

Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt aşa cum ştiu c-au fost

Aştept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aştept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aş vrea să-mi spui că incă n-am murit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu bine că toate peripeţiile sentimentale prin care trecem în viaţă par stupide şi banale pentru toată lumea, în afară de cei direct părtaşi.

Cezar Petrescu în Duminica orbului (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei întâlni niciodată sufletul pereche în liniştea camerei tale. Trebuie să mergi într-un loc zgomotos şi să cauţi în colţurile cele mai liniştite.

citat din Robert Brault
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!