Povestea ta
Cunosc toate gândurile tale
Despre această imitație de paradis,
Le repeți cu voce tare
A nu știu câta oară.
Îmi spui mereu că lumea
Nu va fi niciodată perfectă,
Că te-ai săturat de replici banale
Și de prejudecăți stupide
Îmi spui că îți este dor
De nopțle liniștite
Reflectate în ferestrele
Ude de ploaie
Privind melancolic
cerul parțial colorat
Încerci să îmi explici
De ce zăpada e neagră,
De ce cuvântul "pereche"
Sună trist și desuet
Ca o melodie veche
Și de ce n-ai să înveți niciodată
Să uiți.
poezie de Felicia Mariana Orban
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Felicia Mariana Orban. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre voce
- poezii despre tristețe
- poezii despre rai
- poezii despre prejudecăți
- poezii despre ploaie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.