Xxx

nu-mi spune cu voce tare că gâşele zboară în linişte
nu cânta în versuri soarta altor păsări
acestea sunt numai metafore vechi de când lumea
că doar toate nuanţele posibile au fost deja rostite
în peştera lascaux cu degetele artiştii au creat picturi
niciuna din liniile papilare nu a devenit mărturie
deşi ştim că acele opere au fost sincere
ce spui despre victimele eternizate pe pereţi
în elani şi bivoli ce trăiesc în natură atât de fericiţi
care au căzut victime omului observator artist
ce spui despre trăsăturile coloratura şi realismul
picturilor care nu au schimbat lumea aceea
schimbând totuşi imaginaţia şi gusturile noastre

nu-mi vorbi cu voce tare vorbeşte-mi în şoaptă

poezie de Zbigniew Teper, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu-mi spui nimic
despre cer
păsările sunt în derivă
mama sfântă zâmbeşte
când eu mă ascund
în penele însângerate
ale misticelor păsări
mi-e frică de înălţimi
şi-mi caut febril
un alt i
în coada unei comete

mie să nu-mi spui nimic
despre zbor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din ziua de azi nu mai sunt atenţi la ce e lângă ei, nu îi interesează decât propriul lor buzunar, propriile lor păreri geniale despre viaţă şi despre moarte. Aşa încât, când există probleme adevărate, lumea discută de obicei despre altceva. Aşa se explică faptul că unul, în secunda în care cineva gândeşte cu voce tare, are de cântat la acordeon.

citat din Marius Stănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Howard: Târgurile renascentiste nu sunt despre acurateţe istorică. Sunt despre luarea fetelor plinuţe care lucrează la Kinko şi îmbrăcarea lor în corsete atât de strâmte încât sânii le sar afară şi zic "Sal'tare".
Sheldon: Sânii nu ar fi spus "Sal'tare" în secolul al 15-lea. Dacă ar fi fost să spună ceva, ar fi spus "ura!"
Howard: Nu-mi pasă ce spun sânii, Sheldon. Vreau doar să iau parte la conversaţie.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi spui

mie să nu-mi spui
nimic să nu-mi spui
din tot ce-a fost
o lacrimă pe geam

eu înţeleg tăcerea
albelor cruci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi, trupul meu

Aminteşte-ţi, trupul meu, nu numai cât de mult ai fost iubit,
nu numai paturile în care te-ai culcat,
ci şi acele dorinţe
care-ţi străluceau în lumina ochilor
şi-ţi tremurau în voce – şi pe care anumite
întâmplări le-au destinat neîmplinirii.

Acum, când toate au devenit trecut,
parcă aproape ţi s-au împlinit aievea
acele dorinţe – aminteşte-ţi
strălucirea lor în ochii care te priveau cu nesaţ;
aminteşte-ţi cum tremurau în voce,
pentru tine, trupul meu.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea ta

Cunosc toate gândurile tale
Despre această imitaţie de paradis,
Le repeţi cu voce tare
A nu ştiu câta oară.

Îmi spui mereu că lumea
Nu va fi niciodată perfectă,
Că te-ai săturat de replici banale
Şi de prejudecăţi stupide…

Îmi spui că îţi este dor
De nopţle liniştite
Reflectate în ferestrele
Ude de ploaie…

Privind melancolic
cerul parţial colorat
Încerci să îmi explici
De ce zăpada e neagră,

De ce cuvântul "pereche"
Sună trist şi desuet
Ca o melodie veche
Şi de ce n-ai să înveţi niciodată
Să uiţi.

poezie de Felicia Mariana Orban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prostie nu se poate vorbi decât la superlativ. Nu-mi pot imagina un prost "aşa şi-aşa", după cum nu-mi imaginez un prost cu perspective. Când spui despre cineva că este "cam prost", nu faci altceva decât să-l insulţi.

Mihail Mataringa (9 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ceva ce n-aş fi crezut despre cuvinte, propriile mele cuvinte, spuse cu voce tare, cele pe care le-am spus pentru a-i da o mângâiere, o speranţă, toate acele lucruri în care nu am crezut niciodată. Ele m-au salvat.

Alice Hoffman în Regina de gheaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cele mai multe ori, cuvintele spuse în şoaptă sunt mult mai sincere decât cele spuse cu voce tare

Nicky Sereteanu în idei de papacip
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Dacă accept ceea ce spui tu, precum că sunt nenăscut şi aceasta este unica Realitate fără formă, deci liberă de o astfel de limitare. Apoi tu spui că Dumnezeu nu a creat "Lumea" pentru că Realul nu poate da naştere irealului, falsului. Căci creaţia ca şi "Biblia" sunt doar gânduri care ne separă de Dumnezeu. Dacă accept toate astea atunci cum apare întreaga lume, cum apare mintea, dacă vei spune că ea "creează lumea definind-o", cum rămâne cu Iisus care are o formă, el cum a apărut? A. M: Dragul meu, dă-mi voie să-ţi alung toate frământările tale, pentru că e foarte, foarte simplu. Toate acestea, toate formele, întreaga "creaţie" implicit Iisus apar prin visare. Iudeii au visat la un Mesia şi aşa a apărut visul numit Iisus pe care apoi tot ei l-au negat. Iar dacă un creştin îl visează pe "Iisus" că îi spune nu ştiu ce baliverne creştine fii sigur că el va crede asta. Tot ceea ce egoul numeşte "eu, lumea şi "Dumnezeu" e doar visare în vânt, nimic altceva. Toată lumea visează în noapte şi creează o lume de care nimeni nu se îndoieşte şi nimeni nu regretă Disoluţia, colapsul ei la trezirea din zi. Exact aşa pare că apare lumea care de fapt e doar simplu onirism. NIMIC NU A FOST NĂSCUT VREODATĂ ŞI NIMENI NU POATE MURI!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Sunt fericită.
sunt fericită şi spun asta cu voce tare,
din ce în ce mai tare,
ca să mă conving;
vârcolacului i-au căzut dinţii
în palma mea mică,
mie
mi s-au ivit din nou rădăcinile negre
de sub vopseaua roşie,
sub care m-am ascuns, când credeam că
asta va însemna resetare şi nu a fost,

sunt fericită de parcă
aş fi pe tratament, totuşi sunt lucidă
şi e ciudat
când în jur toţi parcă
stau în cerc
cu mutre posomorâte
ca la funeralii,

dar
eu sunt fericită
şi fluier
şi ţopăi
prin păduri radioactive şi cartiere industriale,
printre reziduuri comuniste,
prin foste gări
imperialiste
şi tu eşti fericit
ca un ţânc care a dat de o acadea uriaşă,
multicoloră,
hipnotizantă.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voce de femeie: Deoarece reprezintă o modalitate simplă şi evidentă de a ne diferenţia, sexul şi rasa au fost primele de care s-a ţinut cont atunci când oamenii au fost împărţiţi în superiori şi inferiori şi forţa de muncă ieftină pe care se bazează acest sistem. Vorbim despre o societate în care nu vor mai exista alte roluri cu excepţia celor alese deja sau celor câştigate. Chiar vorbim despre umanism.

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit foarte puţin "bine" la fiinţele umane – în ansamblu. În experienţa mea, cei mai mulţi oameni sunt gunoaie, fie că subscriu public la o doctrină etică sau alta, sau la niciuna. Asta este ceva ce nu poţi să spui cu voce tare, şi nu e bine nici măcar să gândeşti aşa.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kevin: Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai suport. Putem... Putem, te rog, să vorbim despre pata enormă de pe covor? Dansăm în jurul ei de aproape 2 ani, şi mă înnebuneşte. Poate de-aia sunt nervos mereu. Nimeni n-o spune cu voce tare, aşa că trebuie s-o fac eu. Accidentul a fost din vina mea. Asta e din vina mea. Eu şi cu băieţii eram în oraş şi petreceam după meci. Prietenul meu Andy era pilit. Am încercat să-i iau cheile. S-a enervat. Mi-a fost teamă să nu par moale, aşa că am condus eu. Eu am condus. Asta e. Eu sunt de vină. Eu am făcut-o. Universul nu a conspirat la asta. Planetele nu s-au aliniat împotriva mea. Vă rog, poate cineva s-o zică tare? Eu am fost de vină!

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat... un Dumnezeu care ar fi putut să creeze cu aceeaşi uşurinţă copii buni sau copii răi a preferat să creeze copii răi; care i-a făcut să-şi preţuiască viaţa amară şi totuşi le-a scurtat-o cu zgârcenie; a vorbit despre Legi de Aur şi iertare înmulţită de şaptezeci şi şapte de ori, şi totuşi a inventat Iadul; care vorbeşte altor oameni despre morală, dar nu are însuşi niciuna; pe care-l supără delictele, dar le comite pe toate; care a creat omul fără să i-o ceară nimeni, pentru ca apoi să încerce să arunce responsabilitatea pentru acţiunile omului asupra omului, în loc s-o pună acolo unde trebuie, asupra sa; şi care, în final, cu o obtuzitate, la urma urmelor, divină, îşi invită bietul sclav năpăstuit să-l venereze!

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu m-a învăţat că transformările le poţi face doar când te accepţi aşa cum eşti. Dacă tu te accepţi cu defectele tale şi poţi să le spui cu voce tare, acele defecte devin incapabile să te oprească din drumul tău. Când te focalizezi cu ură pe ceva, acel ceva prinde putere.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar puterea te-a părăsit? De ce nu-i spui maicii noastre despre asta?... Maica! Cheam-o cu voce tare. Ea te ascultă; te zăreşte poate în mijlocul pericolului şi ea – Sfânta ta Maică – îţi oferă, împreună cu harul Fiului ei, refugiul braţelor sale, tandreţea îmbrăţişării ei... şi te vei regăsi pe tine însuţi însufleţit cu mai multă putere pentru o nouă bătălie.

citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cod

nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colţul tău e un univers parţial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraş aglomerat...

nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrăţişa
ca doi oameni

chiar dacă aş fi murit de două ori aş fi ales
calea înspre tine deşi nici nu ştiu
cât contează o moarte
sau poate
aş fi fost mai frumos şi mai bogat
cu un Dumnezeu dar la ce bun dacă
Dumnezeu m-ar fi creat
din moartea altuia

ştiu că nu mai sunt cel ce am fost
sunt doar o metaforă care îmbracă o stare
iar identitatea mea e un drum imaginar
semnalizat intermitent

oricum nu mai contează...

tu eşti femeia - cod
deşi dormi cu fiecare în pat
nu ţipi nu urăşti şi nici nu iubeşti
ci doar mergi pe o linie continuă

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!