Fluturii şi fântâna

Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine şi vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
şi crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
şi dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,

o populaţie de fluturi
se odihneşte pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub degetele ploii

Sub degetele ploii se adună-un timp ştiut
numai de tine şi numai de mine;
liniştea ei ni se prelingea
peste plete şi pleoape
ca pentru bucuria verii.
Ploaia părăsise cerul
doar pentru noi,
ea încerca, alunecoasă
să ne păstreze
ca pe un trofeu al iubirii,
de foarte de mult,
...
s-a prelins de atâtea ori
peste îndrăgostiţi,
inconştienţi şi absurzi,
i-a învăluit zeieşti,
acelaşi refren,
aceleaşi incantaţii,

aceiaşi melodie sălta sub degetele ploii,
aceeaşi iubire i-a furat degetele!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi mulţumesc hârtiei

pentru gravitaţia pe care o are
Şi pentru care
nu se desprind
şi nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăştie
pe jos, să le călcăm în picioare.

Îi mulţumesc veiozei
care luminează ca un soare
şi încălzeşte consoanele
să încolţească
în vocale.

Le mulţumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide ţestoase.

Îi mulţumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.

Le mulţumesc ochilor mei.
Pentru albastrul din care au aşternut
şi peste Satul Cuvintelor.

Cerul Cuvintelor –
albastrul ochilor mei.

Şi mai mulţumesc
ochilor tăi.

Pentru răbdare.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

E ca un blestem ca trupurile
să-şi simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
şi razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
şi-n părul meu de noapte şi de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
şi murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi

şi să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
şi-oglindă fermecată.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Priveşte-mă, sunt cel ce prinde vise,
Cu palmele întoarse către cer,
În plete, ca podoabe, gânduri ninse,
Iar recea-mi judecată, un hanger.

Te regăsesc pe firul vieţii mele,
Suntem maeştri-n camera cu-oglinzi,
În alte universuri paralele
Mă tot priveşti şi mâna mi-o întinzi.

Spre ochii tăi fug gândurile mele
Şi mă socot să fac spre tine-un pas,
Să te-ntâlnesc în punctul din poeme,
'n eternitatea care ne-a rămas.

Te simt acolo ca pe-o primăvară,
Ce-şi scutură-n-spre mine albe flori,
Chemându-mă cu ploaia milenară
Să-ntinerim în fuga după nori.

poezie de Mihai Laurenţiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări scrise

Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
şi se trezesc minuni în mine
şi sunt din nou al meu stăpân
şi îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în faţa lumii tale
şi tot ce simt să îţi închin

Îmi eşti o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
şi cuget nopţile de ambră
în şoapte scrise râd cu rând
şi poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfinţit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit

Comunicăm doar sufleteşte
oriunde eşti, oriunde sunt
şi ne dorim dumnezeieşte
spunându-ne mereu în gând
şi ochii mei vor să-ţi mângâie
lumina ochilor spre Sfinţi
şi paşii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiţi
şi să răsar tot lângă tine
într-un arbuşti de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
şi-al meu parfum să-ţi fie drag

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul măturătoarei de fluturi

ea mătura fluturii de peste zi,
frumoşii, mătăsoşii, foşnitorii fluturi.
ea îi mătura morţi,
îi mătura roşii, albi, violeţi, albaştri,
galbeni, turcoaz şi portocalii -
acopereau aleile transparente de sticlă,
care vibrau în vântul de înserare.
eu, pe banca din oase ceruite,
îi urmăresc unduirea corpului sub rochia,
voalul de fantezie cu motive de fluturi vii.
la fiecare mişcare a frumoasei, mătăsoasei
măturătoare de fluturi,
simt cum mă topesc până ce din
mine nu rămâne decât un fluture negru,
care se-aşază pe umărul femeii ce murmură
un cântec uitat de toate amintirile mele.

închid ochii în timp ce înmiresmate flori de câmp
se îndreaptă spre mine,
un fluture negru
printre fluturi albi, violeţi, albaştri,
galbeni, turcoaz, portocalii,
morţi.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţă de gri

Nuanţele de gri sunt singurele umbre
Ce dansează sălbatic în calea ochilor,
Dorind să ascundă culorile curate,
Cerşesc grăbite atenţia mea totală.

Infinitul curcubeu de nuanţe închise
Mă acaparează şi mă izolează,
Creând pentru mine în abisuri
Un amestec de tristeţe supremă.

Îmi măsoară apoi adâncimea tristeţii
Cu o nuanţă de gri metalizat,
Iar sălbaticul rânjet de mândrie
Mă face să cred că a reuşit.

Intensitatea de gri asupra fiinţei mele
Îmi trezeşte neîmplinirile trecute
Şi dorind să se sfârşească mai repede,
Îl rog să pregătească nuanţa fatală.

Îmi închide cu nuanţele accesul spre viitor
Şi izbindu-mă furios într-o fundătură,
Se năpusteşte exaltat din umbra griului
Spre jalnica şi sumbra mea făptură.

Simt cum un gri nesfârşit mă străpunge,
Pătrunde în mine şi curge prin sânge,
E parte din mine, îl simt peste tot,
Se face comod şi aşteaptă să mor.

Văd cerul senin acum când sunt mort
Şi o linişte dulce mă îmbie la somn,
Din ape spre cer se ridică în zori
Frumos curcubeul plin de culori.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercuri concentrice. Cerul de deasupra omului şi orizontul nivelului lui.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Eşti un înger pentru mine,
Aş vrea să te am lângă mine,
Să îţi văd chipul zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Şi simt că am sa mor,
De dragostea şi iubirea ta,
Care o porţi mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Şi simt că te doresc...
Şi aş vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Şi eşti totul pentru mine...
Şi nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când eşti lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Şi îţi spun....
Că.... Te iubesc.....

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cristal în vitrinele ochilor tăi

cu flori şi
o ciupercă de raze
ne înveşmântă
primăvara aceasta
pe
aripile ochilor tăi
asigurându-ne
liberul acces
la
cumpăna izvoarelor

picurii
îmbrăcaţi în roua chemării
nu întârzie să apară
creionând ziua
cu flori de cristal
până-n vitrinele ochilor tăi

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găuri negre

Sunt un fel de pasarele
Spre universuri paralele.

distih de David Boia (12 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul suprem

Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectaţi
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenuşie
Cerul ar fi cenuşiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Şi pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naştere unei căi al uitării

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de noapte

Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe faţă
Vântul nu le-or risipi!

Te iubesc în zbor spre stele
Ca şi demiurg ce eşti,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!

Te iubesc şi-ţi simt iubirea
Printre flori şi printre dor,
Nopţilor le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La florărie

Nu-ndeplineşte planul uneori
Şi-aceste vorbe nu mă mai mirară;
Când este vânzătoarea nu sunt flori,
Iar vânzătoarea... e o floare rară!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclamă la un magazin care comercializează carne şi preparate din carne, vânzătoarea fiind o tânără atrăgătoare

Pentru cine-i amator
Şi îmi place-un pic şi mie,
Am produse de-abator
Şi mai am şi... carne vie!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o mică depărtare de palatul împărătesc se întindea o pădure adâncă şi întunecoasă, iar în pădure, la umbra unui tei bătrân, se putea vedea o fântână. În zilele cu prea mare zăduf, cea mai mică dintre fetele împăratului se ducea în pădure şi se aşeza pe ghizdurile fântânii răcoroase. Stătea aşa fără să facă nimic şi când o prindea urâtul scotea dintr-un buzunar o minge de aur; o arunca în sus, o prindea din zbor în căuşul palmelor şi-apoi o arunca iar. Ăsta era jocul care-i bucura cel mai mult inima.

Fraţii Grimm în Prinţul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă tot cauţi

Am cântărit vorbele nefericiţilor lumii
şi sunt foarte grele,
te simt nedumerită şi goală.

Tot mai cred în minunile creaţiei
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.

Sunt dependent de legile societăţii
şi le accept din teama de ceilalţi,
nu mă mai înşală aparenţele,
dar mă înşală cei ce ştiu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.

De când mă tot cauţi
am încercat să te privesc în ochi,
ochii ştiu multe şi trebuie atent citiţi
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.

Nopţile şi zilele mă scot din umbră
şi te acoperă cu lumină,
cerul odihneşte pe un nor alb
sub care mă iubeşti.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine eu sunt,
dimineţi cu strălucire de perlă
şi tainic steaua ta de mare,
perdeaua de lumină trasă peste lume,
sunt roi de scântei şi fluturi,
ochi albaştri ce şi-au pierdut limpezirea.

Sunt marea ce izbeşte tainic plaja,
flori de cristal ca un şirag de perle
şi fiinţa din ceaţă şi neant sunt,
ochi ce te vor răsfrânge şi ajunge,
acolo unde se alege nisipul de alge
unde toate se-ntorc în sunet şi culoare.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul meu cu flori

Iubitule, eşti câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ţi-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă priveşti, dispare totul, numai noi

Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Şi toată frumuseţea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă ţin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.

Inchide ochii că mă ard şi doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Opreşte-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura

Şi campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.

Şi ce miros indrepţi spre mine,
De trandafiri când râzi şi de bujori,
De liliac când mă săruţi şi ţi-e ruşine.
Iubitule, eşti câmpul meu cu flori.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!