De dragoste
E ca un blestem ca trupurile
să-și simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
și razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
și-n părul meu de noapte și de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
și murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi
și să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
și-oglindă fermecată.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marinela Preoteasa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.