Zare de primavara

Misterul care unge primăvara
cu zăpezi deja pensionate
doar pentru câştiguri incolore,
vrea să facă din secundele pedestre
filamente întrerupte aşezate
pe zarea agăţată pe ochi uimiţi.

Pomilor le este frică de frunze,
lacrimile-s pierdute-n aburi,
timpul vrea doar calendare,
se aruncă fotografiile şterse,
doar faruri taie noaptea adormită
şi câmpia pustie răsună trist.

Un val pus pe tinerele cărări
e miniatură de poveste de iubire
a mugurilor din luminile de fulger
învelite cu oglinzi recuperate
din nopţile friguroase.

Un pictor sfânt aduce o icoană sfântă,
un poet mai spune o rugăciune cu rime,
clopotul împarte ecouri radiale
şi o horă face iubirea să zâmbească
în universul plin de inimi fără aripi.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să am...

Aş vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aş vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aş vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaştri...
Aş vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aş vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu paşi
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Iubirea, mintea mea o măsoară
În limitele mele de gândire...
Ea este ca o catedrală
Cu clopote ce sună "Luaţi-mă şi pe mine!"

Iubirea e un ocean bogat
De dăruire şi jertfire,
E ca un castel smaraldat,
Cu pietre scumpe în zidire.

Iubirea e ca o cascadă
Ce inimi vrea să le ude;
Urcaţi-vă pe baricadă
Şi ea cu drag o să vă inunde!

Iubirea e un cer de stele
Ce luminează inima pustie,
E-un soare ce se amestecă-ntre ele
Formând o incandescenţă vie.

Iubirea e pentru cel doritor
Ce vrea din plin să o iubească,
Ea dă speranţă tuturor
Şi inimi vrea să-nveselească.

Iubirea e ca un curcubeu,
Te urcă sus la Dumnezeu
Şi te face să înfloreşti
Sus, pe plaiurile cereşti.

Iubirea e Însuşi Domnul Isus
Ce viaţa veşnică a adus
Şi vrea să o trăieşti deplin
Până vei trece de cerul senin.

Amin.

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (28 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de poveste

Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în braţe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, şi iute trece
Secundele se duc pe nesimţite în zbor.

Să mă aşez iubire, încet la pieptul tău
Să aud cântecul inimii, cum mă strigă
Iubirea să îţi ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.

Rămâi cu mine, hai să fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Şi toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.

De şoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din poveşti, în nopţile de iarnă,
Să îţi simt parfumul şi al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.

Autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pură

Într -un colţ din vreme
Sa născut iubirea
Peste lume ea se cerne
Cerul el i-a scris menirea

Caută suflet frumos
Vrea să înflorească
Nu doreşt loc faimos
Vrea doar să trăiască

Intr-un asfinţit de soare
Iubirea îşi face casa
Pe un nor pufos mare
Soarele asează masa

Cel ce ştie să iubească
Fără patimă si ură
Stie mereu să zâmbească
În el stă iubirea pură

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară

Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopţile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceaţa albă a drumurilor senile.

Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.

Îmbrăţişat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzeşte amintiri,
stelele renasc şi fără ceaţă ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.

Arborii sterpi îşi alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar şi furtunile îşi scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.

Aştept ieburile mângâiate de vânt
o lumină pe lăstari, atâta am vrut,
dar doi îndrăgostiţi îi văd trecând
vestind azi primăvara cu un sărut.

poezie de Constantin Rusu (martie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

noaptea s-a aprins iar
emoţiile au coborât din pereţi
căldura ridică tavanul şi plimbă odăile

se face tot mai strâmt
norii se adăpostesc printre riduri
trupul fumegând de frunze rămâne fără ochi şi buze
mâinile tac retrase-n buzunare

gândul nu se împarte la nimeni
doar timpul se sparge în secunde rotunde
fără oprire creând iluzia altei lumi
cu un trup de care n-ai trebuinţă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura de iubire

Iubirea mea, ţi-am pregătit un dar,
O jumătate de nemărginire
Şi zorile crăiese albe-mi par,
Cântând în picătura de iubire.

Ai vrea să fim pe-o insulă pustie,
Tăcuţi îmbrăţişaţi în nemurire,
Doi muritori stropiţi cu apă vie,
Doar noi şi picătura de iubire.

Iubirea mea, nici timpul nu ne ştie,
Vezi? Nu există nicio amintire,
Tu ia-mă-n braţe pentru veşnicie
Sau pentru-o picătură de iubire.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurii răsăritului

Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat şi soarele şi luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.

Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.

Stelele nu împrăştie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.

Toţi suntem nişte simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulţi actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.

Numai petalele ne sunt comori,
care deschid poarta prezentului.
Dorim sădirea unei simple flori
lângă mugurii răsăritului.

poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o relaţie de miere...

După o relaţie de miere pe pământ
Fericirea se termină cu noduri în gât...

Tu, ţipând o iei pe cărări întortocheate,
Eu merg pe cărări neatinse-ncurcate...

Mai păstrăm ecoul frumoasei amintiri,
Dorul e o flacără ce arde în neştiri...

Te doare lipsa mea, pe min' mă doare
Ultima, penultima, ieşire la plimbare...

Mi-a rămas o candelă, aprinsă amintire,
Pe geamul inimii surpată de iubire...

Mi-a rămas în gând o mănăstire sfântă,
Pe cărăruia ei doar clopotul cuvântă...

Dangătul numără-n ecouri anii mistuiţi,
De gâtul cu noduri şi sfinţii-s uimiţi!...

După o relaţie de miere, dulce, frumoasă,
Mai suntem supăraţi? Mai eşti furioasă?...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Şi voi îngenunchea în faţa ta
Şi-ţi voi cânta decât poeme de iubire.
Şi când tu vei fi pregătită
Şi vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici şi te voi aştepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aştepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult aşteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Şi am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar şi dragostea.
Te-aştept sa vii!
Te-aştept să faci şi tu un pas spre mine,
Că doar aşa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îţi voi dărui iubirea
Ce vreau să îţi aducă fericirea,
La care ai visat şi altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârşite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Şi visul sec în zorii dimineţii,
Să fim doi purtători de viaţă
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine şi la rău, mereu îndrăgostiţi
Şi să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduţi în nopţi cu lună plină
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaştem fiecare of şi dor
Doar tu şi eu pierduţi în noi ca-n Paradis.
Şi să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ţi pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea care nu se-ntâmplă

Nu-l cunoşti, el nu te ştie,
Doi străini, atâta tot,
Aveţi întrebări... o mie,
Oare vrea? Eu oare pot?

Simţi o legătură... poate,
Sufletele îşi vorbesc,
Multe şoapte sunt şi toate
Îţi şoptesc... e ce-mi doresc

Dar nu ştii de ce anume,
Pare doar un alt bărbat,
Însă e ceva ce-ţi spune,
Că e tot ce ai visat

Îţi doreşti să facă pasul,
Te întrebi de vrea, sau nu,
Trece clipa, trece ceasul,
El acolo... aici tu

O poveste adevărată
Care nu a început
Cu acel "a fost odată",
Tu ai vrea, el ar fi vrut?

Veţi rămâne două vise,
Visul lui şi visul tău,
Doar iubiri ce nu-s aprinse,
Un oftat... păreri de rău

Şi aşa dispar speranţe,
Doar din teama de-a nu fi
Victima unei instanţe,
În care nu te-ar iubi...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb cu lumina

Cu faţa la răsărit şi spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidenţe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Şi am ţinut în bancă anii mei de tinereţe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrâneţe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Şi nu am înţeles cântecul ciocârliei triste,
deşi săruturile fredonau doar o romanţă.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
şi albit de gânduri n-am căutat nici o vacanţă.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar şi pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopţii crăiasă,
îşi caută lumina pe a cerului estradă.

În viaţă emoţiile se scaldă-n amorţire,
spre lumină o albă rugăciune avem de spus
când am ajuns pe albele cărări de despărţire
cu spatele la răsărit şi faţa către apus.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

As vrea

As vrea sa nu mai fie lumea asta atat de rea
As vrea de as putea ca visul meu a l vedea
As vrea sa fi a mea,, tu cea mai frumoasa ca o stea
As vrea cumva ceva a se intampla

As vrea la usa mea faptura ta a aparea
As vrea sa ma mai hranesc cu privirea ta
As vrea sa mai gust dulceata ta
As vrea ca palma ta sa mangaie fata mea

As vrea doar un minut de s ar putea
Sa te aud cum spui As vrea
Ai fost singura fiinta din viata mea
Care reusea sa mi vindece toata fiinta mea

Doar cand ma privea
Doar cand imi vorbea
Doar cand ma atingea
AS vrea sa nu mai spun as vrea

De Florin Gaman 28.07.2019

poezie de Florin Găman (28 iulie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă iubirii

Hei, cum nu înţelegi tu vântul dimineţii mele
El e povestea, tu iubirea...
A fost sau nu a fost...
Nu ştim şi gata.
S-au împărţit trandafirii şi nopţile
Şi poarta a devenit tot mai închisă
Cum? Tu nu ştii?
Ca dimineaţa asta e numai a ta
O cruce şi un dans ce ne desparte
Nu este moarte, nici iubire.
Fără dragoste şi fără închinări deşarte.
Orice poet ti-ar spune: -"Bate vantul!
Odă inimii mele eşti tu! "
Plecăm, zburăm.
Doar cuvântul undeva în inimi
Pentru dragoste rămâne!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cu iubire

În oraşul cu iubire, locuiesc tot mai puţini,
Drumul către fericire, din păcate, nu-l mai ştim...
E aşa frumos aici, ca-ntr-o lume de poveşt! i
Tot ce trebuie să faci este doar ca să iubeşti!

În oraşul cu iubire, oamenii mereu zâmbesc,
De atâta fericire, ochii lor, toţi strălucesc.
Politeţea e firească, iar atunci când se-ntâlnesc
Nu se spune "bună ziua", ci se spune "te iubesc!"

În oraşul cu iubire nu există cerşetori,
Toată lumea dăruieşte doar emoţii şi fiori!
Florile sunt mai frumoase, frunzele în pomi dansează,
Nopţile sunt în lumină, inimile radiază...

În oraşul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,
Le-au crescut pe spate aripi, tot spunându-şi "te iubesc!"
Nu există sărăcie, sunt avuţi şi fericiţi,
Cea mai mare bogaţie-i că iubesc şi sunt iubiţi...

În oraşul cu iubire, nu există umilinţă
Oamenii nu ştiu să plângă, nu există suferinţă
Trupurile-s sănătoase, ele nu îmbătrânesc,
Vitamina e iubirea şi pastila "te iubesc!"

În oraşul cu iubire, oameni-s nemuritori
Nu există cimitire, când iubesti n-ai cum să mori!
Cine vrea eternitate, cine vrea ca să trăiască
Poate să se mute-aici, doar să ştie să iubească!

poezie de Florentina Mitrică (3 martie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată amară

Femeie, cine te sărută pe frunte şi pe inimă?
Doar vântul? Şi soarele când nu te-ascunzi de el?
Şi ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde şi m- alintă uşurel,

Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat şi mai mult mânios îl ştiu.
Îmi face nopţile frumoase şi... poate-l păcălesc la vară,
Îi descreţesc fruntea şi mintea. Aş vrea să simt dacă e viu.

O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi păţit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilat

ce puţini mai vor lumina
în suflet s-o mai reţină
să trăiască-ntodeauna
fără pată fără vină

ce puţini au mai rămas
care vor înţelepciunea
şi ca stâncă şi popas
ignorând întreagă lumea

şi ce mulţi au părăsit
Evanghelia Scriptura
omul iată a rătăcit
ignorându-şi chiar făptura

nu mai vrea lumina vie
să-i fie mărgăritar
ca să fie-n veşnicie
dragoste scăldată-n har

nu mai vrea neprihănirea
pur— curat ca să trăiască
şi o mască-i e iubirea
vrând doar slavă pământească

nu-i mai este Hristos stâncă
demult el l-a abandonat
s-a topit viaţa sfântă
cu păcat peste păcat

de aceea-mpărăţii
azi se clatină amar
pe cărările pustii
omul calcă în zadar

nu-i lumină nu-i viaţă
Evanghelia n-o vor
ci păcatul îi înhaţă
în iureş amăgitor

nu mai este curăţie
în sufletu omenesc
şi inima-i o pustie
de tot ce-i Dumnezeiesc

cum să fie fericire
pace astăzi pe pământ
Dumnezeu ce e iubire
când nu are vreun cuvânt

cum să fie astăzi pace
când omul a părăsit
pe Cel care să-i împace
din ei toţi — l-au izgonit

El Hristos ce pacea aduce
iată azi e exilat
Mielul Sfânt care pe cruce
viaţa pentru om şi-a dat

poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

O poveste aş dori să-ţi spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feţi-Frunoşi şi Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.

Sunt poveşti ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
poveşti fără sfârşit şi început,
iubirea, doar iubire şi iubire.

Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ţi spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchete de oglinzi

De ziua mea mi-ai dat tăcerea
privirii care ascunde adierea
pe curcubeul cu portative
de petale uitate fără motive.

Şi mi-ai dezvelit răsăritul
de coaja copacului cu sfârşitul
prins în pădurile nebune
printre ramurile cu moarte strune.

Diapozon ne-a fost un murmur de copil
care atras de un surâs umil
aduce sclipiri pe bolta albastră
şi rugăciunea de pe cărarea noastră.

De ziua ta ţi-am dat tăcerea
iubirii care ascunde mângâierea
şi aşează în zilele umbroase
buchete de oglinzi în nopţi friguroase

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!