Iubirea...
Iubirea, mintea mea o măsoară
În limitele mele de gândire...
Ea este ca o catedrală
Cu clopote ce sună "Luați-mă și pe mine!"
Iubirea e un ocean bogat
De dăruire și jertfire,
E ca un castel smaraldat,
Cu pietre scumpe în zidire.
Iubirea e ca o cascadă
Ce inimi vrea să le ude;
Urcați-vă pe baricadă
Și ea cu drag o să vă inunde!
Iubirea e un cer de stele
Ce luminează inima pustie,
E-un soare ce se amestecă-ntre ele
Formând o incandescență vie.
Iubirea e pentru cel doritor
Ce vrea din plin să o iubească,
Ea dă speranță tuturor
Și inimi vrea să-nveselească.
Iubirea e ca un curcubeu,
Te urcă sus la Dumnezeu
Și te face să înflorești
Sus, pe plaiurile cerești.
Iubirea e Însuși Domnul Isus
Ce viața veșnică a adus
Și vrea să o trăiești deplin
Până vei trece de cerul senin.
Amin.
poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (28 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu este introdusă data nașterii pentru Veronica Bobu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre stele
- poezii despre ocean
- poezii despre lumină
- poezii despre limite
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.