Poem dintr-un timp tăcut

Inima mi s-a frânt...
Şi când s-a frânt s-a făcut linişte absolută.
Timpul a tăcut.
De atunci nu te mai caut.
Nu că nu mi-ar păsa:
Îmi pasă mult,
Dar trebuie să merg mai departe
În timpul ăsta tăcut.
Nu mi-a lipsit ceea ce ai arătat că eşti,
Mi-a fost dor de ceea ce credeam că eşti.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal
Adăugat de Georgiana@D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigă-mă, tăcut

nu te mai încrede în oameni
mi-a zis mama
ceea ce vezi să nu vezi
ceea ce auzi să nu auzi
închide ochii şi taci

nu fi trist
tu eşti omul ce caută
prin lumină risipirea
întoarce-te apoi
cu-nţelepciune
la casa aceea nelocuită
de ceva vreme

să nu plângi

când foşnetul singurătăţii
va ajunge la os
îngenunchează
pe pragul tocit de durere

şi strigă-mă
tăcut

poezie de Teodor Dume (4 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om este înşelat în dragoste, spune că partenerul lui i-a frânt inima. Cum spune caracatiţa, care are 3 inimi: mi-a frânt inimile?

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a lipsit

Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit şi dulcele cuvânt,
Care doar mama ţi-l va spune.

Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.

După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar şi în zilele foarte senine.

Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăţi am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.

poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut ce trebuia făcut, ceea ce credeam că trebuie făcut. Acea perioadă(de exil) m-a făcut fiu deschisă faţă de alte culturi, deschidere care la rândul ei mi-a deschis posibilitatea de a lua în considerare ce vor ceilalţi, atunci când analizez diferite probleme.

citat din Michelle Bachelet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse

Isuse, bunul meu păstor,
Dă-mi mângâierea palmei tale,
Căci am greşit şi sunt dator
Să stau acum în închisoarea

Mă rog la tine,
Doamne sfinte,
Să-mi dai puterea
Ca să lupt,
Căci aici doar tu-mi eşti părinte
În întuneric tăcut

Când seama nopţii mă cuprinde,
Glasul dulce eu tot ascult,
Căci tu eşti cu mine oriunde,
Chiar şi aicea deţinut

Eu tot mă rog şi aştept clipa
Când eu voi fi eliberat
Din lanţu' ce mi-a frânt aripa,
Că prea am plâns într-un oftat

rugăciune de Wilhelm Valentin Morariu (9 septembrie 2014)
Adăugat de Wilhelm Valentin Morariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când renunţi, de bună voie sau silit, la ceea ce ai făcut şi, prin ceea ce ai făcut, eşti ceea ce eşti, atunci te îndrepţi, înapoi, spre mormânt.

citat celebru din Ernest Hemingway
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

"Ce-ţi pasă ţie chip de lut,
Dacă-oi fi eu sau altul?”
M. Eminescu

Te-am cunoscut de mult, întâmplător,
Intr-un sfârşit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct şi rugător,
Spunându-mi:- ca să merg cu tine acasă.

Eu te-am privit, surprins, chiar ruşinat,
Văzându-ţi ochi mari şi faţa-mbujorată,
Am stat puţin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am zis un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingăşie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
Să-ncerc şi, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături,”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce şi-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în “Era” viitoare.

Şi timpul a trecut, cum numai el o ştie,
Mi-a alertat îndemnul să fac ce mi-ai propus,
Deşi eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie?
Muşcând din "mărul" acru, viaţa mi-am distrus.

Ştiam că viaţa-i dură, o luptă, un război,
Dar nu credeam în ură, sfidare şi minciună,
Credeam că peste timpuri şi numai amândoi
Vom face o pace lungă, mereu, dar împreună.

Şi începutul firav, molcom, încrezător,
Mi-a răscolit în suflet îndemnul şi speranţa,
Să reîncep urcuşul cel lung, de călător,
Ce merge înainte, oricât ar fi distanţa.

Dar vrerea mi-a fost frântă, la mijlocul de cale,
Să odihnesc oleacă, în urmă să privesc,
Răstălmăcindu-ţi firea, să mă gândesc agale,
Şi să-ţi revăd trecutul, să-mi spun că e "firesc".

In toate eşti ceea ce-ai fost, nimic nu te-a schimbat,
In toate-ai fost ceea ce eşti, o tristă-ntruchipare,
Aşa vei fi mereu, oricât am încercat
Să-ţi modelez viaţa, să fac din tine o floare.

De aceea-ţi spun adio! Rămâi o nostalgie,
Cu cine te-nţelege, în egoismul tău,
Destinele sunt dure, dar asta vor să fie,
Tu să-ţi urmezi poteca iar eu.. un drum al meu.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea discută despre arta mea şi se preface că înţelege, de parcă ar trebui să înţelegi atunci când trebuie pur şi simplu să iubeşti.

N-am făcut altceva decât să privesc ceea ce mi-a arătat universul.

citat din Claude Monet
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întrebăm zilnic, ce suntem, cine suntem?

Eşti ceea ce eşti prin ceea ce faci.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Timpul a stat o clipă-n loc şi plouă
În ochii noştrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri şi vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.

Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, paşii ni-i opream
În faţa clasei şi lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.

Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noştrii scânteiri...
Aveam speranţe, vise efemere...
Şi în minuni credeam... şi în iubiri...

Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiaşi paşi timizi ne-au însoţit
Şi-acelaşi crez ne-a înălţat sub soare
Şi în oglinda vieţii ne-am privit.

Aceiaşi vechi copii de altădată
Cu-acelaşi suflet, ne priveau tăcut...
Dar ochii lăcrimau... Trecuse timpul...
În noi simţeam că-mbătrânisem mult...

Azi i-am zâmbit copilului... Oglinda
Cărări de raze mi-a deschis sub soare
Şi-n mii de ani s-a despicat lumina
Şi mi-a adus în suflet sărbătoare.

Pluteau săruturi printre crizanteme...
S-au dus departe anii de liceu...
Acum sunt prunc, cu-a pruncilor pruncie
Şi mă întorc la ce am fost mereu.

Copilu-n mine încă mai trăieşte
Căci timpu-n loc a stat, dar n-a ucis
Această veche piatră preţioasă...
Copilăria- singurul meu vis...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Ţi-ai calculat azi pasul, gândul, dorul?
Ai iubit plânsul mai mult ca umorul?
Ai spus "da" mai mult decât "nu"?
Ai fost "eu" mai mult decât "tu"?
Ţi-ai dat pâine pe ape, zâmbind?
Ai dus greul pe umeri, cârtind?
Ai frânt pâinea în două, cu drag?
Aşteptat-ai sărmanii în prag?
Ai plâns fiul plecat de acasă?
Ai clădit amărâtului casă?
Ai minţit ascunzând adevărul?
Ai primit fericit călătorul?
Căutat-ai să plângi la altar?
Ţi-ai pus viaţa ades pe cântar?
Ai fost cel ce iubeşte oricând?
Ai dus hrana la gură plângând?
Ai rostit vorbe dulci orişicui?
N-ai frânt inima chiar nimănui?
Ai făcut ce-ai promis în tăcere?
Ai fost leac sau produs-ai durere?
Te-ai plecat, să ridici un căzut?
La necaz ai fost orb, surd şi mut?
E final azi de an, ce-ai să spui?
Eşti sau nu, fiul Domnului?

poezie de Cristian Dume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Atît de tăcut este lacul,
Privesc pe geam la generaţiile grăbite,
Atît de multă zarvă... pentru ce?

Atît de calm copacul,
Noi alergăm pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca el?... de ce?

Am aflat recent că-s unul dintre ei,
Doamne ce rău mi-a părut,
Nu am linişte în mine.

De ce ţipi?... ascultă frunza de tei....
Cu cît vei fi mai tăcut,
Cu atît vei auzi mai bine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul de întâlnire

Timpul era plecat, se-afla-n altă parte;
Erau acolo două scaune şi două pahare-alăturate,
Şi doi oameni c-un singur puls, intens foarte,
(Cineva a oprit scările rulante):
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte,

Şi ei nu erau nici jos, nici sus;
Muzica nu s-a oprit, continua,
Curgea prin iarbă ca un râu, maroniu clar inclus,
Cu toate că se-aflau într-o cafenea
Şi ei nu erau nici jos, nici sus.

În aer clopoţelul a rămas tăcut
Păstrându-şi echilibrul inversat –
Între un clanc şi-alt clanc al florii,
Caliciu-n bronz mut, de-un galben mat:
În aer clopoţelul a rămas tăcut.

Cămilele au traversat miile de mile de nisip
Care se-întindeau între farfurii şi ceşti;
Deşertul le-aparţinea, deşi plănuiseră-n fel şi chip
Cum să-şi taie porţii din curmale şi din stelele cereşti:
Cămilele au traversat miile de mile de nisip.

Timpul era plecat, se-afla-n altă parte.
Ora-i uitase, lipsa ospătarului se resimţea adâncă,
Iar din radio picura sărac un vals,
Cum picură apa dintr-o stâncă:
Timpul era plecat, se-afla-n altă parte.

Degetele ei au scuturat acea spuză-ofensatoare
Care-nflorea din nou în pomii tropicali;
Când au avut asemenea pădure mare
Nici nu le mai păsa de criză, de indicii financiari,
Degetele ei au scuturat acea spuză-ofensatoare.

Tot ce-i Bun sau ceea ce înseamnă Dumnezeu
Fie slăvit pentru că timpul se poate opri-n ăst fel,
Că ceea ce-a înţeles inima instantaneu
Poate-aduce pacea trupului astfel –
Tot ce-i Bun sau ceea ce înseamnă Dumnezeu.

Timpul era plecat şi ea locuia aici, acest minut –
Şi viaţa nu mai era deloc aceeaşi,
În aer clopoţelul a rămas tăcut
Şi toată încăperea strălucea, şi,
Timpul era plecat şi ea locuia aici, acest minut.

poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti departe de fiinţa iubită, iei hotărârea de a face şi a spune multe lucruri;dar când eşti aproape de ea devii nehotărât. Cum se face asta? Da, pentru că atunci când eşti departe, raţiunea nu este zguduită de nimic;dar ceea ce-i foarte curios, ea este zguduită puternic când eşti aproape. Or, pentru hotărâre trebuie fermitate şi fermitatea se clatină la zguduitură.

Blaise Pascal în Scrieri alese
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut portretul lui Hegel

Eu n-am văzut niciodată
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cărţile.

Am auzit însă că există
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, înfăţişându-l
În clipa când trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de mătase
Pe frunzele de dud.

Trebuie să fie ceva neobişnuit şi frumos,
Electric.
Ceva ca omul.

Într-o zi o să-mi fac timp.
Mă voi repezi până-acolo
Şi, rugând toate cuvintele
Să mă lase singur cu Hegel,
Îl voi privi tăcut
Câteva minute.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă înţelegi

Un dor ce sufletul mi-a frânt
Mi-e inima acum rănită
Iubirea mă doare foarte crunt
De tine inima mi-a fost răpită

Fugi prin lumi îndepărtate
Stiu că mă iubesti iubire
De a merge mai departe
Cer clemenţă la Dumnezeire

Inima tu mi-ai luat pe fugă
Locul ei este acum curat
O picătură a-nceput să curgă
Si acum văd sângele-nchegat

Du-te singură iubire unde vrei
Lasă-mi inima mea in loc
O să vină anii mulţi si grei
Dorul arde acum ca-n foc

Frimituri si praf de stele
Adunate dintre cele patru zări
Îngeri să mă lecuie cu ele
Tu mă înţelegi iubire ce-ti cer

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?!

Pe unde eşti când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde eşti când ceru-i plin de stele,
Când ţi-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde eşti în nopţi cu lună plină,
Când mă îmbrăţişai ca o glicină?!
Pe unde eşti când rupt de oboseală,
Mi-aş pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde eşti când mor de dor şi jale
Şi leac mi-ar fi să-ţi strâng coapsele tale?!
Pe unde eşti când gândul mi-e la tine
Şi-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde eşti când sufletul mi-e frânt
Şi-alerg ca un nebun şi mă frământ?!
Pe unde eşti când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde eşti, c-aş bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde eşti când viaţa mea-i o luptă
Şi timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când eşti cuprins de tristeţe uită-te din nou în inima ta şi vei descoperi cu adevărat că ceea ce te face acum să plângi este ceea ce a fost odată deliciul tău.

citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce o fată mi-a frânt inima, o Fetească îmi frânge ficatul!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti modest, se spune că n-ai făcut nicio ispravă. Dacă eşti strălucit, se spune că eşti orgolios. Dacă eşti pios, se spune că eşti ipocrit. Dacă eşti puternic, se spune că eşti despot. Dacă eşti tăcut, se spune că eşti ciudat. Dacă eşti blând, se spune că eşti linguşitor. Dacă eşti perseverent, se spune că eşti încăpăţânat. Există oare vreo calitate ce nu poate fi tendenţios interpretată?

proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!