Vedere spre viață
Vis ce tăcut pășește-n delir în noaptea pustie
Cântec de leagăn se-aude când vântul adie.
Șoapte tăcute, ecou infinit.
Fragmente de sunet pierdute în vid.
Secunde din timpuri lăsate drept bir.
O gaură neagră ce-atârnă de-un fir.
Vibrează tăcerea, lovește un zid.
Dărâma cuvinte, ruine clădind
Vreme marcată de clipe ,
Pustii, de gânduri oprite,
Castel de fantasme-amăgite
Ce bântuie holuri umbrite.
Tărâm amuțit de-atâta durere
Rămâne uitat in veacuri stinghere.
poezie de Raluca Oprea
Adăugat de raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trepte în pustiu
Se-nșiră prin mine și par să te-aștepte,
Când urci o cărare de vreme, pe trepte,
Atâtea și-atâtea din clipele-acelea
Ascunse-n fiorii ce-mi fulgeră pielea
Și visul cu tine în fuga de-o lume
În care pe buze-mi adoarme un nume.
Și parcă-ți sunt pașii pe-o cale pustie,
Și parcă ți-e dorul o inimă vie
Pulsând în tăcerea din drumul de ape
Ce poartă-amintiri din izvoare de pleoape,
Iar mâinile tale par umbre-n șiraguri
De gânduri oprite la treceri de praguri.
Se-aud voci născute-n ecou de tenebre,
Regrete-n veșminte de note funebre
Din cântec de leagăn al stelelor moarte
Pe trepte din tot ce le-a dus prea departe,
Și-ți pare prohodul dorințelor, ție,
Și-mi e recviem al iubirilor, mie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri tăcute
Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.
Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.
Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.
Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.
Început fără secunde guralive,
sătui tăcuți cu genele căzute,
multe tăceri născute costelive.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tăcerea fulgilor de nea
Când fulgii dezleagă tăcerea
Și stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,
Iar munții își scutură creasta
Ducând avalanșa-n trecut,
Pădurea își plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,
Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,
Și încă mai ninge spre seară
Ușor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,
Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliți se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Și totul devine colind.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul tău
Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia...
privi-voi zările pustii...
Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu drag ecou,
răsunând la infinit
și obsesiv în visul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura neagră
gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...
gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ți-am evitat orizontul dornic de evenimente
ș-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente
gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naști o lactee, eu să mai gust alte găuri...
poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-amintesc de cuvinte
Cât de multe cuvinte formează tăcerea...
Mă rezem cu gândul de drumul uitat,
La capătul lui m-ascund după lună
Scriindu-ți cu voce, cuvîntul oftat.
Mă trezesc sentimente ce cad amețite,
Din ochi pică lacrimi și gesturi lipsesc,
Un ceas se ridică deasupra luminii
Când noaptea se duce dar stele lucesc.
Filigranul luminii își schimbă culoarea,
Mi-amintesc de cuvinte lăsate zălog,
Împletesc dimineții din versuri chemarea
Dar tăcerea revine și degeaba mă rog.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec vânturat
Doamnă, fără tine sunt pierdut!
- sta de vorbă Vântul azi cu Marea -
ca un ied la târg pe-un ban vândut,
ochii mei pustii ar plânge zarea
și aș amuți în așternutul
de zăpadă-al iernilor târzii.
Doamnă - îi șoptește mării Vântul -
valul tău cu brațele-l urzii
și cu suflul meu până la cer,
de mă lași, îl urc, nu face nazuri!
dragă Doamnă dăruiesc, nu cer
veșnic loc în albele talazuri."
Pescărușii par niște străjeri
ce duc nouri fără soț în ciocuri,
soarele apune, precum ieri
un vapor e priponit la docuri.
Ca o capră neagră, de niciunde,
noaptea parcă vine la păscut.
"De mânia mea nu te ascunde!"
Deodată, Vântul a tăcut...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picură-ncet
Picură-ncet în oglindă
Conturul în unde purtând,
Miraju-n suspine deriva,
Și noaptea cea neagră căzând.
Picură-ncet în oglindă
Razele lunii oprind,
Aura ei se preschimba,
Totul in jur mărmurind.
Picură-ncet în oglindă
Tot este zid după zid,
Durere, îndoială și frică,
Mă simt ca-ntr-un labirint.
poezie de Raluca Oprea
Adăugat de raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adie vântul
mă uit cum pleci... la despărțire
nu ai schițat niciun surâs
n-ai aruncat nicio privire
doar o mușcată-n geam a plâns
privesc doi meri cu crengi lăsate
la umbra cărora ai stat
cum ai deschis poarta în noapte
cu pas ușor te-ai depărtat
tu nu ești prima care pleacă
dar niciodată n-a durut
adie vântul și mă-ntreabă
-ce e iubirea..... n-ai știut?
mi-e dor... atât de dor de tine
de clipe martore ce-au fost
în nopți si-n zilele senine
când tot în lume avea rost
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senin de vară
Ochi migdalați pe un cer senin,
Vântul adie în înaltul lui,
Zâmbetul curge precum un izvor,
Susurul lui, mireasma de flori,
O șoaptă se-aude, zboară ușor,
Dulce ca mierea, roua din zori...
Lumina învăluie totu-n parfum,
În șoapte m-aud, privirea mă cheamă,
Din nou acel zâmbet pe-o rază coboară...
Aș vrea să-l privesc la infinit...
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fericire
Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase povești ca visuri de roze...
Momente când toate le am.
Iată, sunt clipe când toate le am...
Viața se duce-n șir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Umbrele morții
Amenință moartea și seceră vieți
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceți
Și crucile-mbracă în alb cimitire.
Își caută prada în tot și în toate,
Ne cerne prin sită și schimbă destine,
Stau clipe de viață de cer agățate
Și umbre tăcute pășesc prin ruine.
Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerșindu-Ți speranțe, urcuș spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!
poezie de Angelina Nădejde (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
tăcerea este totală iar tu, goală,
în iatac ascuns și tăinuit acolo sus
unde crenelurile gem…
a vânt de piatră
o să ajung la tine vreodată…
acolo sus
la castel?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara
ating timpuri
în noaptea albă dintre lacrimi
găsesc doar vise rătăcite și timpuri tocite
suspin printre frunzele cerului și lacrimile dorului
se scurg încet în mine
și mai strig așa-așa
poate mândra s-o scula
jelui-m-aș și n-am cui
cuiul dușmanului și lacrima sufletului
Doamne, dă-mi puterea să mai duc
să apuc secerișul grâului în lumina soarelui
triste reverberații curg
pășesc în gând
mângâiat de roua dimineții
tresare iarba în adieri
de ieri, de nicăieri
a amuțit tăcerea
nu am simțit durerea cuvintelor ce mor
în curte hohoteau ciulinii
mirați de țipătul privirii
se sting iubiri
curg clipe peste ape
amețite de mângâierea unui cânt
a mai rămas doar o vioară
cântă și cântă
un cântec de jale,
un cânt de uitare
zac pe un țărm
de mare, de zare
ea cântă și cântă
dar nimeni nu o ascultă.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile...
... Picături de rouă, ca lacrimi de dor
Curg pe petalele florilor tale
În noapte-argintie, zbor
Prinse-n cântec de iubire, gândurile...
... Sus, departe-n patru zări
Pe-angelici, firesc, se odihnesc
Lângă al meu... Înger Alb... chemări
Clipe de dor și durere, zămislesc!
... Numele tău... rămâne lacrima nestinsă
Inima și gândul clocotesc în cuvinte
Până când viața-mi va fi stinsă
Am să mă țin de jurăminte!
... Se lasă liniștea printre suspine
Doru-mi greu... în tăcere
Singurătatea știe, doar, de mine
Se-adâncește, mocnit, nu piere!
... În lacrimi fierbinți, timpul se disipă
În zile și clipe... pe Cer, norii
De picături lungi nu fac risipă
Lăsând loc altor frământări și gânduri!
poezie de Geta Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărarea viselor
Iar am visat că urc spre infinit,
iar am visat poteci nenumărate,
întinereau chemările în gând
și noaptea se stingea cu demnitate.
Liniștea de toamnă mă inspiră,
cad umbrele sub nucii arămii,
strivesc în pumn o frunză când tăcerea,
îmi strigă dintre dealuri: "Mai rămâi!"
N-am vreme, cad cuvinte peste mine,
Mor clipe amăgite-n calendar
și-n trecerea de astazi către mâine,
cuprinsă sunt de-un dor rudimentar.
În ora ce se-ascunde-n coame nude,
mi-aș cumpăra doar zile fără ceață,
ceasul nu vrea să îmi oprească timpul,
și răsăritul azi îmi ia din viață.
S-au oxidat secundele-n perete,
îi cer iertare-n trecăt unui nor,
cuminte dimineața stă pe dealuri,
iar eu suspin de dorul unui zbor.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar O ultimă dorință
Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să mă poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.
Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:
Să las uitarea, rânduri-rânduri,
Să ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.
Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.
poezie de Ionel Ivașcu (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Dacă vrei să vezi o gaură neagră în noaptea asta, doar uită-te în direcția constelației Săgetătorului. Acesta este centrul galaxiei Căii Lactee și acolo se află o gaură neagră turbată chiar în centrul acelei constelații care ține galaxia laolaltă.
citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Viitorul mintii umane" de Michio Kaku este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Ne vom iubi fără cuvinte
Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.
Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.
Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, să treacă
Să nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieții apă
Vom fi și alfa și omega
Și intru noi va fi tăcerea
Și infinitul vom cuprinde,
Îmbrățișând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!