Marea şi omul

Nu vei domestici această mare
prin umilinţă sau extaz,
însă îi poţi râde
în faţă.

Râsul
a fost inventat de cei
care trăiesc puţin,
asemeni un hohot de râs.

Marea, eternă,
nu va învăţa niciodată să râdă.

poezie de Anna Swirszczynska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O patrie şi un mormânt

trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule şi atrii
îmi curge-acelaşi sânge sfânt.

trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc şi în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.

trăiesc aceeaşi melodramă
prin vise şi prin alte vieţi,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineţi.

trăiesc cu ochii şi cu gândul
la ce a fost şi ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.

trăiesc blestemu-nstrăinării
urmat de-acelaşi aprig dor;
necunoscut sau dat uitării,
pe care limbă vreţi să mor?

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua veghetoare: Ţara asta întreagă e foarte tristă... Cea în care am trăit înainte era mai puţin deprimantă. Seara şedeam la fereastră şi torceam. Fereastra dădea înspre mare şi câteodată întrezăream o insulă depărtată... Adesea mă opream din tors; doar priveam în larg şi parcă uitam să mai trăiesc. Nu ştiu dacă eram fericită. Nu voi deveni acum ceva ce probabil nici n-am fost vreodată...
Prima veghetoare: În altă parte nu am văzut marea niciodată. Acolo, de la fereastră, e singurul loc de unde se vede marea, şi se vede atât de puţin din ea!... În alte ţinuturi e frumoasă marea?
A doua veghetoare: Doar marea din alte ţinuturi e frumoasă. Cea pe care o vedem ne umple de nostalgie după aceea pe care nu o vom vedea nicicând...

replici din piesa de teatru Marinarul, scenariu de Fernando Pessoa (1913), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii nu ar fi inventat orele, zilele, anii şi tot neamul, timpul nu ar fi existat. El oricum nu există, e scos de propriul om din burtă pentru organizare. Nici măcar prezentul nu există. Singurul "timp" real e această clipă care e eternă, niciodată nu a început şi niciodată nu se va sfârşi.

citat din Cezar-Ştefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Râsul, plânsul nu te-atinge.
Treci prin viaţă ca un gâde:
Nu te râd că nu poţi plânge,
Ci te plâng că nu poţi râde.

epigramă de I.St. Bogza din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume şi bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aştepta să moară şi încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă şi asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greş şi el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraş bătrânul
deşi era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalţi
el le ştia pe toate şi a început să le zică
însă bătrânul continua să moară
mâncat din interior de cancer
prietenii l-au sunat pe telefonul mobil
nu putea să le mai răspundă
a încercat altă glumă de mare succes
dar bătrânul continua să moară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: Am primit veşti că a fost văzută o bestie dând târcoale pădurii de lângă graniţa de nord.
Uther: Ce fel de bestie?
Arthur: Păi, se spune că are cap de leu, aripi de vultur şi... faţă de... faţă de urs. (Merlin se abţine cu greu să nu râdă.) Cred că a fost invocată prin magie.
Uther: Atunci trebuie să o distrugem.
Arthur: Plec spre graniţa de nord mâine dimineaţă.
Uther: Dar vei pierde turnirul!
Arthur: Oricât de mult aş vrea să concurez, datoria mea faţă de Camelot e pe primul loc.
Uther: Desigur, ai dreptate! (Arthur se uită la Merlin, care încă se mai străduieşte să nu râdă.)

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea şi veselia nu se exclud una pe alta. Grija serioasă şi veselia – sunt cele două jumătăţi ale inimii. Fără seriozitate, omul devine capricios, uşuratic, superficial, iar fără veselie, acru, neîntreprinzător, sever şi neîncrezător în viaţă. Să porţi flacăra eternă de la oracolul lui Zeus din Dodona la jocurile de la Olimpia, nu-i chiar atât de greu – deşi distanţa e mare – şi asta pentru simplul motiv că alergătorii se schimbă pe parcurs. Dar să poarte flacăra eternă din veac în veac şi peste veacuri, asta poate s-o facă numai acel în a cărui inimă sălăşluieşte echilibrul. Aşa că, preţuiţi-vă râsul. Căci râsul nu e niciodată de prisos pe această lume. Iar proverbul spune: de te vei lăsa călăuzit de corbul croncănitor, la hoituri vei ajunge!

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubeam pe această femeie. O iubeam pe această Mathilde. Iubeam sunetul vocii ei, umorul ei, râsul ei, felul cum vedea lumea, acel soi de fatalism al oamenilor care s-au vânturat mult. Iubeam râsul ei, curiozitatea ei, discreţie ei, coloana vertebrală, şoldurile uşor reliefate, tăcerile, blândeţea ei şi... tot restul. Totul... Totul. Mă rugam să nu poată trăi fără mine. Nu mă gândeam la consecinţele poveştii noastre. Descoperisem că viaţa e mult mai veselă dacă eşti fericit.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai prin jertfire de sine poţi învăţa cum să ucizi puţin câte puţin.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut nenumărate admiratoare, chiar dacă am fost mereu urâţel. Nu am fost niciodată un Alain Delon, însă am avut şarm, umor. Cred că asta le-a dat pe femei pe spate. Însă, eu nu am cedat ispitelor. Mă mai uitam, ca orice bărbat, însă niciodată nu întreceam această graniţă. Am fost şi sunt un bărbat fidel.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte ne-am dus într-un loc secret din pădure, unde am trasat Marele Cerc al Maeştrilor – element care nu se invocă decât în cazuri de urgentă excepţională. Şi Marele Con al Puterii a fost ridicat şi îndreptat spre Hitler, iar porunca care a fost dată este: nu poţi trece marea, nu poţi trece marea, nu poţi trece marea, asemenea cum în vechime a fost făcut cu Napoleon sau cu Armada Spaniolă.

Gerald Gardner în Witch
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, odată ce vezi falsul ca fals râsul irumpe în valuri de nestăvilit. El vine şi culmea e că e de neoprit. Unui bun prieten de al meu care are şi el recunoaşterea fiinţei noastre reale, şi râde non-stop, un alt iluminat care se crede "superior" i-a spus: "Etapa asta cu râsul va trece, e doar o perioadă!" şi I-am zis: da, da da!!! E doar o perioadă, de aia pe Papaji l-a ţinut întreaga viată iar pe Mine întreaga veşnicie! Ce altceva să facă Dumnezeu? Stă şi râde! Îmi place că Dumnezeu are umor. Are! Că mare e gradină lui şi mintea omului este pentru EL cel mai delicios subiect de râs.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care citeşte o povestire comică sau se duce la teatru să vadă o farsă va râde datorită intenţiei comice, de lucruri pe care în viaţa obişnuită nu le-ar considera comice. El sfârşeşte prin a râde, datorită amintirii de a fi râs, datorită aşteptării de a râde, de la prima intrare în scenă a actorului comic, înainte ca aceasta să fi încercat să stârnească râsul. Iată motivul pentru care, ulterior, îţi este ruşine de uşurinţa cu care ai râs la teatru.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ascultaţi-l cum râde! Râde, nenorocitul! Râde de noi, de ordinea firească a lucrurilor! Râde de Constituţie, de Parlamentul nostru bicameral... Râde de întreaga societate civilă!... Auziţi? E tot numai ironie... Ce râs socratic!... Tăios, ca o lamă de cuţit...
Ofiţerul: Cu neputinţă! (Mecanic.) În acest minister, nimeni nu râde, prietene! Avem numai oameni serioşi, angajaţi pe bază de concurs... În ministerul nostru, râsul e interzis prin regulamentul de ordine interioară...
Bărbatul: Înseamnă că nu-l cunoaşteţi pe şeful meu! Nu mai poate el de ordinea voastră interioară!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa am aruncat toate zilele de mîine. Nu vreau să mor în fiecare zi puţin cîte puţin, vreau să trăiesc azi mai mult decît următoarea zi de azi.

Guţu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul are diverse stadii. În fond, dacă ne gândim bine, în viaţă nimeni nu vrea să râdă de el. Toată lumea vrea să râdă, fie de ceva, fie de cineva. Se întâmplă drame mari, uneori, dar din cauza unei situaţii care trage spre râs, tu râzi.

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă, există lucruri importante. Există şi lucruri urgente. Şi există lucruri importante şi urgente. Goethe spunea "Nu lăsa niciodată lucrurile importante la mila celor neimportante", însă această perlă de înţelepciune — deşi sună bine în teorie — este foarte puţin aplicată. Omul este un animal al recompensei imediate şi dovedeşte neobosit cum preferă un câştig mic imediat, urmat de pierderi, în dauna unui câştig mare în viitor. Preferă un moment de fericire efemeră urmat de suferinţe în dauna împlinirii pentru tot restul vieţii. Omul îşi spune "o viaţă am, dacă nu trăiesc acum, atunci când?", dar nu se gândeşte niciodată "ce mă fac dacă trăiesc mult şi nu am un plan pentru asta?"

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu a fost niciodată prietenoasă faţă de om. Cel mult, a fost complice la neastâmpărul umanităţii.

citat din Joseph Conrad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comedie nici un cineast nu se poate îmbăta cu apă rece. Dacă publicul nu râde, nu el e cel lipsit de umor, ci filmul. Râsul publicului îţi dă măsura exactă a reuşitei intenţiilor tale ca autor. O sală care tace la o comedie dă un verdict fără drept de apel. Poţi să minţi că ţi-ar fi plăcut la nebunie filmul cutare, dar nu poţi să te faci că râzi. Ceea ce nu înseamnă, aşa cum greşit s-a interpretat, că ilaritatea din sală indică neapărat o comedie bună. Râsul are şi el diverse paliere de calitate. Există şi râs vulgar.

citat din Nae Caranfil
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!