Durerea şi veselia nu se exclud una pe alta. Grija serioasă şi veselia – sunt cele două jumătăţi ale inimii. Fără seriozitate, omul devine capricios, uşuratic, superficial, iar fără veselie, acru, neîntreprinzător, sever şi neîncrezător în viaţă. Să porţi flacăra eternă de la oracolul lui Zeus din Dodona la jocurile de la Olimpia, nu-i chiar atât de greu – deşi distanţa e mare – şi asta pentru simplul motiv că alergătorii se schimbă pe parcurs. Dar să poarte flacăra eternă din veac în veac şi peste veacuri, asta poate s-o facă numai acel în a cărui inimă sălăşluieşte echilibrul. Aşa că, preţuiţi-vă râsul. Căci râsul nu e niciodată de prisos pe această lume. Iar proverbul spune: de te vei lăsa călăuzit de corbul croncănitor, la hoituri vei ajunge!

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris fără cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins...
Este simţământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipeşte o lumină,
Vin îngeri albi şi nevăzuţi –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viaţă
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viaţa asta mică...
Omul grăbit şi amorţit,
Nu vede şi nu simte!
Dintre luminile ce dor,
Dar care te ridică
Duhul tău trăieşte
Scris fără cuvinte.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselia nu se măsoară cu râsul, ci cu sentimentul şi fapta bucuriei.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternă viaţă trecătoare

Credinţa mea-i nemuritoare
Iar cerul mi s-a revelat
Eternă viaţă trecătoare
Mai ai adepti de Iniţiat?

Eternă viaţă trecătoare
Cu lecţii grele de învatat
Efemeră şi apăsătoare
Ne socoteşti ce nu ţi-am dat.

Oamenii-n suflet deformaţi
Deşi traiesc ei par murinzi
Eternă viaţă trecătoare
Sunt oamenii doar animale?!

Eternă viaţă trecătoare
Ce mai rămâne de urmat?
O cale; singura alinare
Egoul mi l-am lepădat.

Eternă viaţă trecătoare
Cu lectii mari şi despre noi
Revino încă o dată, poate,
Reîncarnam din noi eroi.

poezie de Nicoleta Petre (12 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi omul

Nu vei domestici această mare
prin umilinţă sau extaz,
însă îi poţi râde
în faţă.

Râsul
a fost inventat de cei
care trăiesc puţin,
asemeni un hohot de râs.

Marea, eternă,
nu va învăţa niciodată să râdă.

poezie de Anna Swirszczynska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină incurabilă

Ţara asta n-are vindecare
dorul ăsta-i fără leac
firmament vărsat în mare
e poporul geto-dac

Dorul ăsta n-are leac
de la Roma-n altă parte
căci aşa din veac în veac
am trecut moartea de moarte

De la Roma-n altă parte
firmament vărsat în mare
dusu-ne-am cerul departe
ţară fără vindecare

Dorul ăsta fără leac
decât poate omul drag

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare îşi închipuie cineva că poporul e o materie imaginară şi inertă, fără ochi, fără inimă? NU, NU. El reprezintă miile de ochi contopiţi într-un singur ochi gigant, miile de inimi contopite într-o singură inimă uriaşă... Poporului nu-i ajunge doar să-l gâdili. El vrea să fie prezent la lupta voinţei libere a omului împotriva destinului orb, vrea să fie cotropit de furtuna pasiunii şi a frumosului. Asta vrea acel ochi gigant, acea inimă uriaşă a poporului! Izbăvire şi, în egală măsură, râsul şi bucuria vieţii. Să trăiască viaţa eroilor! Să sufere cu ei, să triumfe cu ei. Să plângă cu sughiţuri în beţia extatică stârnită de marea putere a frumosului, de acea profunzime a ideilor ce te face să ameţeşti.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Ia loc!
Lucian: S-a întâmplat ceva, doctore?
Stela: Spune-mi tu dacă s-ar fi întâmplat sau nu ceva!
Lucian: Păi, de ce m-ai chemat totuşi aici?!
Stela: Doar pentru nişte analize, dar să vedem dacă sunt sau nu necesare... Poate scapi fără ele, dacă-mi răspunzi sincer la întrebări.
Lucian: Ah, nişte minunate analize, desigur...
Stela: Minunate?! Comandante, ce-i cu tine?
Lucian: Nimic... Ce-ar putea fi?!
Stela: Te văd prea vesel. Şi aşa ai fost pe tot parcursul şedinţei de azi. De asta te întreb.
Lucian: Ah, da... Păi, chiar sunt vesel. Încalc vreo lege?! Doar nu-i interzis.
Stela: Sigur că nu-i! Ai totuşi vreun motiv pentru veselia asta, sau vrei să facem acele minunate analize, care să ne lămurească?!
Lucian: Motiv? Sunt doar fericit, doctore...
Stela: Fericit?! I-auzi! Nu mai spune!? Cu ce ocazie?!
Lucian: Păi... Chiar vrei să ştii?
Stela: Doar dacă doreşti să-mi spui, iar astfel, dacă eşti sincer cu mine, repet, poate scapi fără minunatele analize... Pricepi?!
Lucian: Ah, nu mă deranjează deloc analizele alea de care tot aminteşti; le poţi face... Dar află că sunt îndrăgostit. Atâta tot!
Stela: Îndrăgostit?! Serios?! În cazul ăsta... Felicitări, comandante! Şi iată, aşa ai scăpat de mine! Te poţi întoarce pe puntea principală, chiar acum.
Lucian: Fără minunatele analize, cu care mă ameninţai? Nu le mai facem? Repet: Eu sunt dispus să cooperez, doctore!
Stela: Nu e cazul, frumosule! Nu există analize pentru "boala" asta, de care zici că suferi acum. Şi nici tratament. Singura recomandare pe care ţi-aş putea-o face, ar fi să-ţi petreci cât mai mult timp în compania domnişoarei care e responsabilă de această stare a ta.
Lucian: Ah, da?! Păi, ăsta-i un tratament pe care am să-l urmez cu cea mai mare plăcere...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar după ce voi muri

Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Şi voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veşnic o flacără, dragul meu,

Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Şi tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă şi flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Dă-mi, Doamne, putere mare
Însă una, cum să zic,
Să nu-mi pese de trădare
De avere, de nimic.

Şi-apoi dă-mi a Ta povaţă
Şi-ncă vreo cincizeci de ani
Să mă plimb tăcut prin viaţă
Fără griji şi fără bani.

Dar Tu, Doamne, mă veghează
Ca să nu mă rătăcesc
Zi de zi mă luminează
Şi mă-nvaţă să iubesc.

Fiindcă-n lumea asta mare,
Nemiloasă şi eternă,
Cea mai mare alinare
Este grija Ta paternă.

poezie de Octavian Cocoş (8 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scăpare...

există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut

un spaţiu

şi chiar în cele mai
bune zile ale noastre
şi-n cele mai
fericite momente

vom şti asta

vom şti asta
mai acut
ca altădată

există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut
iar

noi vom aştepta
şi
vom tot aştepta
în acel spaţiu.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gluma, râsul şi veselia când sunt prea multe, plictisesc.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea şi memoria sunt ca două jumătăţi ale aceleiaşi nuci: nu sunt identice, dar împreună formează întregul. Şi raţiunea mea, şi memoria mea mi-s la fel de dragi şi amândouă m-au ajutat la fel de mult în viaţă, iar ele s-au ajutat una pe alta la fel de mult şi niciodată una n-a încercat s-o domine pe alta, s-o facă servitoarea ei. Amândouă sunt conştiente de acest mare adevăr: Ce-ar fi memoria fără raţiune? Ce-ar fi raţiunea fără memorie?

aforism de George Budoi din Raţiunea şi Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Să ştii că V. nu mai este. S-a stins în seara asta. A. M: Azi Dumnezeu a chemat-o Acasă din această lume străină şi ostilă, ce bucurie ştiind că mâine vom merge înapoi la El şi noi! Pentru mine asta e o certitudine, pentru tine doar o frumoasă metaforă! Când tatăl meu a murit. eu îl aşteptam deja dincolo, să îi arăt întreaga Viaţă Eternă. Eu sunt singurul copil care şi-a născut părinţii, dar Eu niciodată nu am fost născut!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vin

Pentru om, vinul e însăşi viaţa dacă-l bei cu cumpătare. Fără vin, ce fel de viaţă duci?, că e făcut spre veselia oamenilor. Bucurie inimii, veselie sufletului, iată ce este vinul dacă-l bei la timp şi cu măsură. Amărăciune sufletului, iată ce e vinul băut peste măsură fie din poftă, fie călcând greşit.

definiţie de Isus Sirah în Ecclesiasticul, 31:27-29, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

De-un veac Unirea noastră ţine
Şi-aleşii se mai ţin de fleacuri,
Dar peste-un veac va fi mai bine...
Sau poate peste zece veacuri.

madrigal de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul şi veselia sunt piperul şi sarea vieţii şi, în acelaşi timp, singurele lucruri omeneşti.

citat celebru din Calistrat Hogaş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă şi râs

nicio lacrimă
nu-ifurată de făţarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toţi

vine vremea singurătăţii
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs

nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste fiinţe şi nefiinţe

niciun imbold
nu ne lasă aşteptarea
mai lungă decât este

lacrima şi râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconvingătoare replicare

Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii şi furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce ţintă le e aşa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Şi cu-i prieşte oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viaţa-şi riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai ştiu; gândeşte oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiţie şi gustul pentru rut,
Aşa neînvăţat, ca şi cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiţie
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariţie!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul maladiv şi distrugător al educaţiei este că cu cât eşti mai educat cu atât suferinţa psihologică a separării este mai cumplită. Cu cât încerci mai mult să dizolvi această separare prin cuvinte cu atât ea devine mai mare. Deşi într-un cuplu educat distanţa dintre cei doi nu-i mare, prăpastia separării este cumplit de adâncă. Nenorocita minte a trunchiat iubirea ta de Dumnezeu, de întreg cu efemera iubire umană care niciodată nu poate dizolva separarea, dar încearcă să o facă prin naştere de prunci sau traiul împreună. Privită adânc această dorinţă a omului de trai în cuplu e de fapt fuga de singurătatea tainică ce l-ar Reîntregi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!