Prin întoarcerea-n loc

... de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării
nici zâmbetul fiarei
prin întoarcerea-n loc
flacără în trupul cuvintelor
nici piatră
în ochiul pădurii
spulberării în crug
sau poate
o cât de greu
a-nvăţa cu glas tare
istoria mâinilor
ce-n fiecare secundă
dintre tine şi prag
ţipătul hialin al tăcerii
dezleagă...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecourile Vanei

Prin pereţii uitării
Noaptea
Merge la pas.

Ne răvăşesc cuvintele
Cu gust de frunze
Încă must.

Altarul preaplinului
Zâmbetul fiarei rănite
Cu puii flămânzi.

Niciodată mai aproape
Ca-n dimineaţa cafelei
Cu crengile frânte.

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemat, ah, ochi de piatră

Vai vieţii mele, încă de la naştere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
şi sfâşie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să îngheţe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheaţă
bloc lucios şi transparent de gheaţă,
gheaţă tare, gheaţă solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec şi prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheţ ca să te ţin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă ţin
în toiul frigului
ca să văd vederea pietrei cu tine.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să faci ape, ape

Să-i vezi chipul în prag
numai ochi
Şi să faci ape, ape
Chiar dacă n-ai învăţat să înoţi
Să-i atingi gândul
Că poate
I-au sângerat căutările
Chiar dacă tăcerea
A trecut de miezul cuvintelor
Îngânându-te
Suflete

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate toate astea...

poate toate astea nici nu s-au întâmplat
dar eu le visez în fiecare seară
când se scurg luminile de ceară
pe damascul florilor din pat

cronicarii îşi făcuseră datoria
şi trecuseră cu zâmbetul pe buze
visând la cavaleri şi invocând pe muze
pentru iubirea ta, Maria

turnirurile ieşiseră din vogă
şi florile de crin au rămas pe scuturi
ca urme ale unor vagi săruturi
şi petele de sânge de pe togă

numai florile îşi cunosc singure tăria
mor şi renasc în fiecare an
nimic nu se naşte şi moare în van
şi nici dragostea mea pentru tine, Maria!

mai recunoşti oraşul, teatrul vechi
cu turnuri gotice, statui
când ni se pare azi că nu-i
decât un joc de cuvinte perechi?

noi suntem din lut de Tărtăria
şi purtăm istoria în sânge
tot la fel cum inima mea plânge
pentru dragostea ta, Maria

parcă de dincolo de fire
amândoi ne-am întors pentru o clipă
să unim aripă cu aripă
şi să trecem apoi în amintire...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine, la Podari, pe dealul de deasupra casei mele, cât am fost eu plecat să-mi vad de sănătate la Techirghiol, a apărut... bă nene, ca la Hollywood, înţelegi, scrie mare: PODARI. La Craiova nu scrie. Prin Craiova când treci nici nu-ţi dai seama, nici nu există Craiova. Dar când ai trecut de Craiova şi ai plecat spre Calafat, pe deal, sus, exact ca la Hollywood scrie PODARI. Şi noaptea este luminată reclama... Este tot ce-mi trebuie! Acum Craiova este ceva pe lângă Podari.

citat din Tudor Gheorghe (2012)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că totul se va sfârşi

Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată,
Poate un nor greu se va ridica din pământ
Şi nici păsări nu vor mai fi în rătăcire pe mare,
Poate nici amintirea mării,
Poate nici urma vântului pe zăpadă, alergând,
Poate nici pustiul. Aminteşte-ţi de mine,
Acum în clipa aceasta când totul e viu
Şi la depărtare stau hotarele morţii.
O dungă de abur: fruntea mea
Şi ochii tăi de o adâncime nemaivăzută,
Ca ţipătul. Respir încet,
Toracele se ridică, coboară: oxigen şi azot,
Alveole, bioxid de carbon, spumă,
Aer şi spumă. Exist. Ziua trece prin mine,
Noaptea trece prin mine, ca un val împins de maree,
Tu, după ce am făcut dragoste, acum dormi.
Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cea mai lungă

strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi

câte gânduri trec pe aici nici ele nu se ştiu
doar respiraţia şi eu mi le ştiu pe ale mele
când strada se întâlneşte cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria nu e comparabilă nici unui fluviu şi nici unui lanţ. Ea îşi are o creştere specifică, nereductibilă nici la concepte organice şi nici mecanice. De aceea este atât de greu să întelegem istoria cu toate că trăim în ea şi suntem până la un anumit grad istorie.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică din Târgu Jiu

Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristeţe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinşi de frumuseţe.

Priveşti Coloana lui Brâncuşi,
Vezi Peştera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duşi
Pe Scaunul tăcerii.

Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire şi mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.

Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezgheţu'
Îşi toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătăreţu.

Ce-n salbă toate le adună
Pe-acest sfinţit tărâm gorjean,
O! Bătrâneţe, noapte bună!...
Nu dau pe tine nici un ban!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

... fiecare purtăm necunoscute tărâmuri
pe spinarile clipei
cum amintirile ard
podiditele lucruri
asemeni nouă
alcătuire
a nepotrivirii de timpuri

ploile albe marşăm solitari
asemeni claviatura cuvintelor
unor alte urgii la triremă
cu toată tulburarea
drag suflet
prin labirintul nemărginirilor
mereu de la capăt
un strigăt neegal în implozii
dezleagă

şi dacă întrebi
aidoma-i ierbii crescute
printre trunchiuri de ierbi
ce identifică muntele
nedezvelit
cu foşnetul amânat
al cuvintelor...

poezie din Lacrima Maicii Domului pe masă (2005)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reconsiderări

... dacă priveai
prin prisma marilor dezbateri
de la talpa supuselor
până la creştetul lunii
vestala inimă
repopula-va atâtea reliefuri
câte despletirile
chipului tulburat al cuvintelor
pot...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria noastră

În piatră este scrisă istoria noastră
În piatră peste piatră
De Ziditorul puse la-nceput
Ca să ne facă existenţei vatră
În piatră cioplită din stînca Sinaiului
Pentru tablele Legii
În piatra templului
În alte-atîtea minunate pietre
Strînse toate în piatra Golgotei
– Piatra rămînerii –
Rămînerii rostului meu, rostului tău
Hotar între bine şi rău
Prin ape ne-a trecut istoria noastră
După ce Dumnezeu despărţi
Apele de sus de cele de jos
Prin apele Potopului, apele Mării Roşii
Şi-nvolburatele ape ale Iordanului
Prin apele durerilor din Rama
Prefăcute-n lacrimi
Valuri peste valuri
Pînă ce toate s-au strîns
Într-un singur pahar
"Tată, dacă este cu putinţă,
Îndepărtează-l,
E prea amar".

Prin foc ne-a trecut istoria noastră
Ca să cunoaştem focul rugului
Ce ne mistuie
Focul rugilor ce ne mistuiau
Pînă ce cunoscurăm adevăratul foc
Focul iubirii, focul jertfei
Strîns tot într-un singur strigăt
"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac"
Luminînd de pe cruce spre mine
Spre oricine
Aceasta este istoria noastră
Filă cu filă o citim
O ştim pe dinafară
Ne-o şoptim în taină iară şi iară
O luăm de la capăt
Fără scapăt
Aceasta este istoria noastră
Drumul de jertfă
De-aici spre lumină
Fiecare suntem fărîmă din ea
Ca-n istoria lumilor de sus
Stea lîngă stea

poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De şapte zile

Mi-e trupul gol şi sufletul plin ochi
Priveşte printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve şi la draci.

De şapte zile poate şi mai bine
Mă pune să visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.

Mi-e trupul rob şi sufletul stăpân
De şapte zile, poate şi mai bine
Priveşte peste vârfuri către tine
Se uită-n cer şi zice: mai rămân.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi stă de pază la o uşă a transformării - care nu poate fi deschisă decât pe dinăuntru. Nu putem deschide uşa altuia nici prin argumente raţionale, nici prin seducţie sentimentală.

citat din Marilyn Ferguson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boii

Nu sunt stele sus, pe crug,
Şi nici peşti în apa mării,
N-avem boi la car şi plug,
Câţi avem la cârma ţării!...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (8 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boabă cu boabă

... o mulţime de lucruri sapă-n pereţii
pământului viu
cu ochi verde de cramă
fântână cu cumpănă
şi patru nuci păzitori
şi cobiliţă cu struguri
şi sânul cu pui
ce coboară în sat
şi boabă cu boabă
ari până la padină
cu ceasul în mână
şi nu mai ştii seama
nici forma
nici mersul cuvântului
lacrimă lungă de crâng
prin propria vană...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de Legendarus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt socotiţi a fi tare cumpliţi, şi tigrii tot aşa; dar nici tigrii, nici năpârcile, nici diplomaţii, nici judecătorii, nici călăii, nici regii nu pot ajunge, chiar dacă ar face cele mai mari cruzimi, aproape de cruzimea blândă, blândeţea înveninată, dispreţul sălbatic al domnişoarelor între ele, când unele se cred mai presus de celelalte prin naştere, avere, gingăşie şi când este vorba de o căsătorie, de întâietate, mă rog, despre una dintre cele o mie de rivalităţi dintre femei.

Balzac în Pierrette
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!