Cronică din Târgu Jiu
Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristețe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinși de frumusețe.
Privești Coloana lui Brâncuși,
Vezi Peștera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duși
Pe Scaunul tăcerii.
Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire și mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.
Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezghețu'
Își toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătărețu.
Ce-n salbă toate le adună
Pe-acest sfințit tărâm gorjean,
O! Bătrânețe, noapte bună!...
Nu dau pe tine nici un ban!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Brâncușiană
Inspirat când a creat,
Meșterul, "Masa tăcerii",
Nici o piatră n-a luat
De la Peștera Muierii!
epigramă de Olimpia Todoran-Gabor din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La chirurgie
Când stau acum întins pe masă
Și medicii îmi sunt aproape,
Vă spun deschis, că nici nu-mi pasă...
Pe lângă cine-o să mă-ngroape!
epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
La comemorarea lui Constantin Brâncuși
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă, asta-i cert,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum exact un veac și-un sfert.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat Coloana, Masa
Și Poarta- n parcul cu castani
Dar și pe Pogany, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit și o vioară.
Iar după cum lui i-a fost dat
Ajuns-a-n Franța peste ani,
Dar niciodată n-a uitat
C-a fost țăran din Peștișani.
Cu dalta și ciocanu-n mână
Trudea, n-a stat nici o clipită
Ca pe vecie să rămână
O operă desăvârșită.
Ca pentr-un sfânt vom ține post
Și-om pune-ntruna flori în glastre
Să nu uităm de cel ce-a fost
Părintele sculpturii noastre!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu
(de Ziua Națională,, Constantin Brâncuși")
În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.
Îi pomenim azi măiculița,
Rămâne-o sfântă-ntre surate,
Ce i-a dat naștere-n Hobița
Acum aproape-un veac jumate.
Era Brâncuși din Peștișani
Ce ne-a lăsat COLOANA, MASA
Și POARTA- n parcul de castani
Dar și pe POGANY, frumoasa.
De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit și o vioară.
Iar după cum lui i-a fost dat
Ajuns-a-n Franța peste ani,
Dar niciodată n-a uitat
C-a fost țăran din Peștișani.
Cu dalta și ciocanu-n mână
Trudea. N-a stat nici o clipită
Ca pe vecie să rămână
O operă desăvârșită.
Ca pentr-un sfânt vom ține post
Și-om pune-ntruna flori în glastre
Să nu uităm de cel ce-a fost
Părintele sculpturii noastre!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
ce-ai pus în plânsul ploii care
ne-a botezat sub cald veșmânt
când ploaia cade la-ntâmplare
de mii de ani pe-acest pământ
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de nu mă lași... nici nu mă dai?
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile dor
Fericirile dor,
precum gheața ce taie prin gingășia primăverii
când toată renașterea așezată pe ram
rămâne în câteva palme pline de flori
iar crengile goale....
fără odor!
Doare iubirea
când râsul, sărutul
se pierd în distanțe
atingerile-rafale de vânturi,
suflete pribege ce poartă un dor,
doar lacrimi rămase
prin visele în care mai știm
ce gust avea fericirea
când prin îmbrățișările calde
trăiam sublimul că putem să ne fim!
Dor si visurile toate,
speranțele puse în fericiri viitoare,
emoții, trăiri, dorința de bine
toate în lacrimi scăldate
în ziua când realizezi că....
fericirea doare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă-ți iubirea în Isus...
Poartă-ți iubirea de Isus tăcut în lume
Chiar de ești-mproșcat
cu uri și vorbe de rușine...
Să-ți fie dor de cer,
de Domnul Salvator.
Prin Duhul Sfânt
trimite-ți inima, plină de dor...
Chiar prin suspine...
Mergi apăsat în urma Lui.
Chiar dacă lacrimi porți în tine,
El nu te va lăsa nicicând,
că te-a ales,
să-I fii Mireasă lângă Mire.
Iubește, chiar de suferi-n urma Lui,
și norii negri-și varsă pietre.
... E întunericul ce-ar vrea
de Domnul să te lepezi.
Pășește-n har cântând, șoptind
cele mai dulci cuvinte,
ca-n ele Domnul să te cheme:
- Aici sunt pentru tine,
copilul meu cuminte!
poezie de Sanda Tulics din Foșnet stelar (22 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgoliu, bunătate, ură... Doar tu alegi a lor măsură...
Când viața e apăsătoare,
Iar gândurile devin sumbre,
Adună razele de soare,
Și uită de-ale nopții umbre.
Aruncă-n hăuri falsitatea,
Și nu păstra pe lângă tine,
Pe cel la care bunătatea,
E masca-n care-i merge bine.
Și nici pe cel ce-n lingușeală,
Îți încălzește vanitatea,
Dar pe la spate te înșeală,
Ca să-ți ucidă demnitatea.
Când plânsul norilor de haos,
Îți sângerează-n lacrimi grele,
Prin ce-a fost bun fă un repaos,
Și-mbracă-ți sufletul cu stele.
Orgoliul dacă-l ții departe,
Când doru'-și caută o cale,
De dragoste vei avea parte
Pe toate drumurile tale.
Dar dacă faci cu ura casă
Și răzbunarea-ti tună-n suflet,
Cu Domnul nu vei sta la masă,
Și n-ai să știi ce e un zâmbet!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Coloana lui Brâncuși
- Coloana lui Brâncuși - un stâlp românesc de susținere a cerului.
definiție aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Noapte bună
Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot dușmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veșnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!
Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aș ști că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună
Atunce numai fi-va noapte bună!
Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-și simt bătăile îngemănate,
Din asfințit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci și nesfârșite,
Atât mai dulci sunt nopțile iubite!
De-aceea când mă lași tot în furtună,
Nu mai șopti durerii "Noapte bună!"
poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Repetabila iubire
Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!
Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!
Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de tranziție
Când pentru masă se adună,
Românii cei cu șapte vieți,
Nu-și mai urează: "Poftă bună!",
Ci doar "La poftă să aveți!"
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!
Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soție sau fiica, soră sau amantă
Ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura și frumusețea.
Fără de care ar fi ținutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Și-ar fi durere, ar fi tristețe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit și întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Și nici binecuvantarea...
Cui aș mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viața fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aștrii pe cerul gol.
Și ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viața mea dulce,
Chiar și suferința este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viață!
Iar viața ești tu,
Mamă, soră, fiică, soție sau amantă.
Iubește și respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pți trece prin lumea asta!
Chiar și cimitirul inimii ar fi gol.
Iubește-le pe toate așa cum poți!
Căci fără ele tu ești mort... și nici născut nu ești.
Îți multumesc femeie că exiști! Și că exist!
Îți mulțumesc mamă, soție, fiică, soră sau amantă!
Eși univers de flori, ești minunată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin întoarcerea-n loc
... de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării
nici zâmbetul fiarei
prin întoarcerea-n loc
flacără în trupul cuvintelor
nici piatră
în ochiul pădurii
spulberării în crug
sau poate
o cât de greu
a-nvăța cu glas tare
istoria mâinilor
ce-n fiecare secundă
dintre tine și prag
țipătul hialin al tăcerii
dezleagă...
poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua națională Constantin Brâncuși - Coloana
Coloana
Să fi avut ca la Brâncuși
Coloana dreaptă, cât un munte,
Pe-americani, pe nemți, pe ruși
I-am fi pupat noi... doar în frunte.
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea lui Cristos
De nu erai atât de simplă, cum putea
să ți se-ntâmple ce-i în noapte-o rază?
Un zeu ce peste neamuri detuna,
se face blând și-n tine se-ntrupează.
Mai mare fu-n închipuirea ta?
Ce e mărirea? Prin mulțimi pe care
el le străbate, trece dreapta-i soartă.
Nici chiar o stea nu are-așa cărare.
Vezi, acești regi mărirea poartă,
si la picioare-ți cară și-ți deșartă
comori pe cari le cred neîntrecute,
și de-acest dar poate te miri tăcut :
dar uită-te-n ale năframii cute,
cum de pe-acum el toate le-a-ntrecut.
Tot chihlimbarul peste mări trecut
scule de aur și tulburătoare
arome ce în simțuri s-au topit,
toate acestea-s iute trecătoare
și ei cu toți, la urmă, s-au căit.
Dar (ai să vezi): el face fericit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nșiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârșit bombardament?
Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Și nici acolo nu-i vreun competent?
Ți se deschid mașini, așezăminte
Și-ți iei, lunar, salariul aferent;
Sau, și mai bine, fă-te președinte,
Când vezi că n-ai nici urmă de talent...
(De-acu niște ani...)
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericire în loc de flori
Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ți-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.
Nici măcar o vorbă caldă,
Nu mai știi a-mi adresa,
Inima-n dureri se scaldă,
Tu? Imun la "buba" sa.
Ridici tonul vocii, mâna,
Uneori mai și lovești,
De stau toată săptămâna,
Ascunzând semne grotești.
Îmi vezi lacrima din geană,
Râzând, sadic o privești,
Tu ești Manole, eu Ană,
Cu palme reci mă zidești.
Dau să plec, te pui în cale,
"Îți promit, n-o să mai fac!"
Însă cuvintele tale,
În balta minciunii zac.
Suportând același chin,
Lângă tine mă strevăd,
Cu sufletul tot mai plin,
De răni, care nu se văd.
Eu sunt femeia supusă,
Tu? Barbarul, zis "bărbat",
Mâna ți-o ții la gât pusă,
Să nu țip, poate, vreodat'.
Atunci când luna veghează,
Mă cauți prin așternuturi,
După ce se luminează,
Iubirea mi-o iei la șuturi.
Toate vorbele șoptite,
Sărutul întipărit...
Mângâierile sorbite,
Toate pier la răsărit...
Răsărit, care-mi aduce,
Iarăși, palme pe obraz,
Pe umeri, aceiași cruce,
Și-n pleoape, stropi de topaz.
Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ți-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!