Cetate Transilvană
Trec în pas de dans prin micul nostru burg
Bravi cavaleri, domnițe visătoare;
Din zorii zilei în apus de soare
Lănceri în zale ulițe parcurg.
Alături stau în cete domnișoare,
Priviri alese în urma lor se scurg,
Măști împestrițate-n Piața Mare curg
Și peste tot e iz de sărbătoare.
Bătrânul faur bate-n nicovală
Cu lovituri profund asurzitoare,
Bogații târgoveți îi dau năvală,
Aruncă-n jur priviri iscoditoare,
Să vadă cum se face o zăbală
Din fier forjat pe vatra medievală.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
ÎNTRE MIEZUL NOPȚII ȘI AMURG-Rubaiat
Între miezul zilei și amurg
Trec marșând prin vechiul nostru burg,
Cavaleri frumoși și visători,
Dulci priviri în urmă li se scurg.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în burg
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.
Din foișoare, cu vechi surle
Oștenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.
În zorii zilei și-n amurg
Sfințenie este și în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CURG APELE ÎN JOS PRIN VADURI, SPRE OBÂRȘII NU REVIN ÎN VECI
Curg apele în jos prin vaduri, pre obârșii nu revin în veci,
Să nu aștepți inert pe maluri din priviri să le petreci
Că tot așa și ființa curge de la origini spre neant
Și nu rămâne din palpabil nici urma lespezilor reci.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri prin peruzea
Justiția este o damă
Cu priviri prin peruzea,
Toți bogații o aclamă,
Doar săracii dau în ea.
epigramă de Vasile Iușan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O privire...
Cand am ridicat ochii, am zarit:
O Mare de priviri intetosate,
O Mare de Soare,
O Mare de priviri calatoare,
Ce ma-mbia la ganduri nesperate,
Uitand de suferintele toate.
Patrunsul spre adanc a fost greu,
Dar eu am incercat tot mereu.
Vifor, vant, aer liber in gand,
Dorinta spulberata, vis frant.
As da orice sa revin macar o data.
Dar, totusi... ora asta e-ncurcata.
Cand voi ridica ochii, voi zari:
O Mare de priviri mirate,
O Mare de Soare,
O Mare de ploi,
O Mare de ape,
O Mare de vise spulberate.
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuiesc într-un cerc de priviri
Într-un cerc de priviri
locuiesc
pe palmele timpului
înflorit
cu zâmbetul zilei
aici drumul
mi-e pavat cu
florile imaginației
și mă scald
în culoarea zilei pe
degetele vântului
tot timpul
soarele-mi zâmbește
iar norii
uneori îmi fac cu mâna
stropindu-mi ochii cu uimire
cu umbra lor înveșmântându-mă
până în umbra zilei
strecurată prin surâsul tău
17-02-2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghit lumina
umbrele înserării-
soare în apus.
*
Sus luceafărul-
freamăt de frunze în vânt
noaptea-n pădure.
*
În vârf de stejar
croncănind cârdul de ciori-
luna alături.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe renăscute
În alb, pe malul mării, fericită,
zâmbind, cu o privire visătoare,
stârnești bătăi de aripi și mirare
la pescărușii care se agită.
Îți trec prin față amintiri plăcute
purtate de priviri mângâietoare,
în zborul ce le poartă peste mare,
spre zarea cu speranțe renăscute.
O, da! îți amintești ieșind din marea
cu valuri zbuciumate în suspine
un astru-n dimineța când scrisoarea
aceluia ce nu credeai că vine
ți-a alungat tristețea, întristarea,
și a sădit speranțe-ntre ruine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă stea-
pe boltă stingându-se
în zorii zilei.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
Ioan Friciu, 27.03.2020
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în prag
Mama a ieșit în prag
Să mă soarbă din priviri,
Revedea copilul drag
Ce s-a -ntors din rătăciri.
E căzută-n amintiri
Ce în vise o atrag.
Mama a ieșit în prag
Să mă soarbă din priviri.
Din al anilor șirag
A făcut mărturisiri,
Cum îmi da doar ceai frag
Ca să am blagosloviri,
Mama a ieșit în prag.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem de petale...
primăverile vin
din adâncuri de ierni
din gânduri pe care începi să le cerni
din zăpezi colorate
mult cântate de om
crescute-n miracolul vieții din pom
preschimbate-n petale
în fir de iubire
în scrieri de dor... într-o altă simțire
și curg peste noi
peste viu și culoare
căderea lor lasă priviri temătoare
de curgerea lumii
de fructul rămas
zămislit peste timp să mai fac'-un popas
mă tem de petale
de cântul lor mut
mă tem că nicicând n-am să-nvăț să le-ascult
de urma lăsată în gând
de unicul lor adevăr
mă tem doar de cele rămase prin păr
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plastică medievală
Plouase...
Și șoseaua-n vale
Încercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Împodobit cu sfinți de piatră,
Cu seniori și cu vasali,
Cu cerbi goniți de câini ce latră
Și-ntregul fast al vieții feudale
Cu castelanii ei medievali...
Deși ne cunoașteam de-atâția ani,
Noi, totuși, parcă nu ne cunoșteam.
Că ne priveam (nu știu de ce) cu ochi dușmani...
Dar în donjonul vechiului castel
În care ne urcasem numai noi,
Fantoma unui cavaler în zale de oțel
Ne-a strâns deodată-n brațe pe-amândoi,
Și-un zgomot de metal ne-a deșteptat
Exact în clipa când ne sărutam
(Ca-ntr-un tablou)
În rama ferestrei fără geam,
Dar cu zăbrele strâmbe și vechi de fier forjat.
Azi plouă iar la Bran...
Ce zici?...
Nu vrei să revedem șoseaua udă,
Donjonul cu ferestre mici
Și cavaleru-n zale de oțel
Ce-așteaptă dornic să ne mai audă
Bătând în poarta vechiului castel?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar PIAȚA MARE... OAMENI PORUMBEI ȘI CÂINI
Piața Mare... oameni, porumbei și câini,
Dar oamenii lipsit-au multe săptămâni
C-au nimerit cu câini cu tot în izolare,
Porumbii au rămas pe caldarâm stăpâni.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tainică poruncă
lacrimi de suferință la picioare curg
că niște izvoare cu matcă adâncă
cărări de speranță cu avânt parcurg
dar moartea mă pândește pitită în luncă.
stau în genunchi mă rog la Demiurg
să-mi dea rezistență și putere de stâncă
lacrimi de suferință la picioare curg
că niște izvoare cu matcă adâncă.
flăcări de cenaclu să fiu în amurg
luminând poezia care glăsuie încă
cu aripi să străbat aglomeratul burg
inima trăiește versul ca pe o poruncă.
lacrimi de suferință la picioare curg
ca niște izvoare cu matcă adâncă.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, cititorule!
Ce m-aș face fără tine,
Cititorule zelos?
Rimele mi-ar fi suspine
Din condeiul păcătos!
Tu, cu inima deschisă
Îmi aduni amarul tot ;
Dragostea-i la toți promisă,
Dar eu, s-o primesc nu pot...
Știe lampa înnegrită
De atâta fumegat,
Că iubirea mi-e ursită,
Dar nu vrea la măritat
Și-apoi stau tăcut și cuget
Răscolind prin amintiri
Ca un cerb fără de muget
Și cu spaimă în priviri.
Versurile curg domoale,
Mutând viața mea pe foi ;
Eu, visării dând târcoale
Plămădesc rime cu "noi".
Ce m-aș face fără tine,
Cel ce ai suflet frumos?
Cui să vărs focul din vine?
Ție, cititor zelos!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complotul simțurilor
Încrederea
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.
Un zâmbet
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.
O lacrimă
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.
O mângâiere
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.
O îmbrățișare
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.
Un sărut
O explozie de culori
Pe buzele zilei.
Un dans
O plutire tandră
În vidul pașilor.
O cugetare
O oprire a unei clipe
Și derularea unui mit.
O clipă
O bătaie a inimii
În privirea surdă.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VĂD NORI LA ORIZONT ASEMUIȚI C-O NICOVALĂ
Văd nori la orizont asemuiți c-o nicovală
Și însoțiți de vânturi verticale în rafală,
Ce-mi duce gândul iarăși la istorice diluvii,
Speranța e să fie doar o simplă răpăială.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia salvatoare
Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipește în eter.
Din zori și până-n apus de soare
Tot ce natura naște-i efemer;
N-am să pot pricepe așa mister,
Că totul este apă curgătoare.
Sub ucigașa arșiță a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ține viu un fir de floare.
De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.
sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
Trec anii prin toate cele
Și cu bune și cu rele
Câte unul sau în șir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli și ani integrii
Ani albi și anii negrii
Se duc anii cu antren
După același refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârșit
Și la soare și la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâți fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau șpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.
poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.