Spirit bacovian

Cu dureri amare ascunse-n cărţi,
Frământat de gânduri de plumb,
Aşteptam în a nopţii ascunzătoare
Marea Alinare.
Tânjeam,
în lumi ţesute de singurătate.
Voiam să dorm pe pământul funerar,
cu flori la cap şi veştmânt funerar.
Imploram zeii,
Dar cred ca ei m-au lăsat pe veci aici,
Cu al meu suflet blestemat.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (aprilie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb.

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Memoriam "Bacovia"

E ploaie, e viscol
şi singură sunt
în nări simt şi acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi şopteşte-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
şi când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde eşti tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
şi mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...

"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb şi funerar veşmânt..."

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de cavou

Odaia de acasă cu muzică simfonică,
Cărţi în bibliotecă şi trabuc pe masă.
Ziua era istovitoare, seculară.
Cafeaua serii era mereu rece şi amară.

Alean apăsător, ecou de cavou,
Există război bun sau război rău?

Singurătate, singurătate, ticăloasă soartă,
Fiori de nebunie, transformaţi în viaţă.
În oglinda spartă, în noaptea moartă,
Am privit un mort, care aşteaptă şi aşteaptă..

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe culmi

Ochi înlăcrimaţi şi dureri de oase,
Fumez şi scriu literatură contemporană.
Viorile plâng în mine cu note de disperare,
Stihuri de cenuşă, de urlet, de mucegai,
Poetizez acum tot ce n-am cerut vreodată să trăiesc.
Râsuri teatrale la prânzuri şi la cină,
Schiţez veşnica mea fericire de lut.
Dar pământul de sub picioare mă-ngroapă,
Şi nu l-am lăsat niciodată, dar acum îl las.
Şi m-apropii, seară de seară, tot mai mult,
De acel flaut trist, care-mi cântă la mormânt.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ploaie tristă-n noapte

Eu sunt doar o umbră-n noapte,
Oraşu-i un peisaj trist, funerar
Şi plouă, plouă... ce singurătate
Căzând stropii grăbiţi pe trotuar.

Vântul împrăştie-n jur melancolia
Glasul clavirului grăbit se stinge
În oraşul pustiu se-aşterne vijelia
Şi peste-al meu suflet se prelinge!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihopat

E noapte... şi ce dacă?
Ar fi un lucru nou
Să tai întunericul
Cu lama încinsă-n foc
Stropită cu sânge de om...

Ce dacă? Aş sluji iar lor
Să fiu în rândul hoardelor
Aş trăi... aş lupta pentru ei
Împotriva acelor zei
Ce m-au lăsat fără destin.

Aş arde pe veci în foc?
Nu aş arde, aş dansa cu ei
Un dans ca în ploaie
O ploaie de toamnă rece
Aş avea... puteri de arhanghel.

Voi fi scris în cărţi... nu cred
Nu în cărţi pământeşti trecătoare
Ci în cărţi învăluite în fum
Fum cu miros de carne arsă
Venit din groapa fără fund.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirena şi pământul... aprilie

Într-o noapte de aprilie
După dulci zile de vanilie
Şi frumosul soare îmi zâmbea
Şi căldura lui îmi vorbea

A apărut din vid, de nicăieri
Ochii ei reci precum bradul, cu văpăieri
Un suflet curat, e o sirenă
M-a privit... m-a pus in scenă

Desculţ, tânăr şi isteţ
Sincer... păcătos... descurcăreţ
În călătoria mea în viaţă
m-a trimis, suflet de gheaţă...

Şi o coroană işi aşează, cu spini
Şi iese la suprafaţă din tulpini
Ochii mari se înroşesc
Pot citi cum mă sfârşesc...

M-au dus departe, nici nu ştiu
Mă simt bine, e un pustiu
de umbre fără corp, feţe de ceaţă
lipsite de mine, lipsite de viaţă...

M-au târât, iubit şi chinuit
M-au blestemat, m-au mântuit
Şi mi-au inspirat trezirea
voiam să aflu nemurirea...

Sunt eu, dar nu sunt un voi
Port în suflet un război
Să ştiu ce va să fie
un trup nobil de stafie...

Şi nu depind nici de pământ,
nici de apă sau vreun sfânt
Mi s-a terminat rolul, l-am jucat
Însă nu a mai aplaudat...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar tu te treci

erau cuvinte fără de cerneală
în patria luminii de prin rugă;
tu-n talpa rece-mi compuneai o fugă
prin clipa ce-i cu morb de-ncetineală.

vlăstar ce-i ocrotit de buturugă
e-n dimineaţa vieţii prunc de fală
nevrând o piatră ce-i filozofală
când tânăr aur încă-i este slugă.

prin tot filonul de copilărie
argint de senectute urcă-n har
şi plumb e-a raţiunii zidărie.

mai vin nămeţi de soare-n linişti iar
şi-mbătrâneşti plivind gospodărie,
e plin de flori în tine, funerar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Korfu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de toamnă

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, şi solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam

Voiam să-mi fii mai mult decât un vers din poezie,
Voiam ca paşii mei cu-ai tăi să se-ntâlnească într-o zi!
Dar nu a fost...! Nu! Nu a fost să fie
Şi poate niciodată nu va fi!

Voiam să te cuprind, să nu te dau la nimeni!
Cu toate că,, în gânduri "... mai erai al meu!
Visam să te-ntâlnesc prin mii şi mii de oameni,
Dar nu s-a îndreptat spre mine pasul tău!

Şi starea mea de-acum se-neacă-n nostalgie,
Şi zilele se-mbracă în nuanţe gri.
Rămâi în viaţa mea - un vers din poezie,
Iar eu în viaţa ta... aşa şi nu voi şti!

poezie de Daniela Barbacari din Apusul din braţele ei
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb si Negru

Este si Alb, este si Negru,
In jocul stelelor funebru,
Este si Dulce, e si Amar,
In jocu-acesta funerar.

Eu sunt Alb, iar tu esti Negru,
In jocul dragostei funebru,
Eu sunt Dulce, tu esti Amar,
In jocu-acesta funerar.

poezie de Gabriela Roca
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Piron

Piron, aici, sub piatra grea,
Îşi doarme somnul funerar.
N-a fost nimic în viaţa sa,
Nici academician măcar!

epitaf epigramatic de Alexis Piron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul de plumb

Două birocrate în braţele lui Bachus veneau de la serată.
În odaia galbenă, făclia aprind şi toamnă mi-e iarăşi,
Fiecine nu-i alături, să tragă obloanele cu răbdare...
Şi pare-mi c-ar trebui scrisă această noapte afectată.

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri rebele

Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n şiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.

Te leg cu privirea de gânduri ţesute
în vasta reţea de dorinţe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neştiute.

E blândă privirea-ţi ce-n mine se pierde
şi-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.

Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
reţeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi, femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, mai ales, după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nici o pretenţie. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut.

Charles Bukowski în Femei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce s-ar fi întâmplat

.. dacă ţineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aş fi blestemat nici pământul
nici marea

nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd şi aud

până o altă primăvară-vară
fără interdicţii
fără bastoane
în faţa înaltei curţi
mă voi trezi muşcată din toate părţile de
văduva neagră
asmuţind încolo şi încoace
un poem
zgomotos
din cenuşă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea

poezie de Eli Gîlcescu (4 iulie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste faţa mea.
Culorile înfiorător de frumoase şi le jertfea,
şi-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a aşezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când şi-a desfăcut aripile,
şiroaiele albul i-l otrăveau şi iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângerau peste nihil.
Astrul şi porumbelul îşi priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste faţa mea.
Culorile înfiorător de frumoase şi le jertfea,
şi-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a aşezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când şi-a desfăcut aripile,
şiroaiele albul i-l otrăveau şi iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângera peste nihil.
Astrul şi porumbelul îşi priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de Daniela Vizireanu (14 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Şi trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu fiinţă rămâi
Osânda privirii
Şi-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină şi cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Şi muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!