Alb si Negru

Este si Alb, este si Negru,
In jocul stelelor funebru,
Este si Dulce, e si Amar,
In jocu-acesta funerar.

Eu sunt Alb, iar tu esti Negru,
In jocul dragostei funebru,
Eu sunt Dulce, tu esti Amar,
In jocu-acesta funerar.

poezie de Gabriela Roca
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzişul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Şi cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

Şi-n spectacolul ei, viaţa
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.

Doar iubirea ta să fie
Veşnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dulce, e şi amar

Ce dulce este un sărut
Când îl primeşti întâia oară.
Când repede a dispărut,
Tu simţi amar în inimioară.

epigramă de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar esti tu?

Esti asa de dulce
Esti asa de frumoasa
Acum esti genul de fata care vrea devreme sa se culce
De prostii nu-i mai pasa...
Dar... e prea mare zambetul
Se intreaba sufletu'
Fata asta chiar esti tu?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi negru

Te-ndrepţi către mine în roşu şi negru
Trezită de demoni din soclu funebru
Iar voalul tău de de-un roşu aprins
Va sterge din nou întregul cuprins.

Din floarea roşie uitată pe criptă
Din unghia ta în piatră înfiptă
Curg lacrimi negre pe vechile ruine
Sunt lacrimile demonului ce zace în tine.

Cu zâmbetul tău ce suflete omoară
Cu părul tău ce zburdă ca o fiară
Dansăm printre cruci în modul alegru
Îmbrăcaţi ca de gală în roşu şi negru.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

Te vad dar totusi nu existi,
Te simt aproape dar visez,
Te tin in brate desi tu esti departe,
Esti o iluzie,
Un vis,
O raza de lumina,
Ce mi-a fost trimisa,
Sa-mi lumineze,
Al vietii negru drum,
Esti ca un inger,
Sau poate ca un demon,
Esti ca o lumina-n noapte,
Un vis ametitor,
Un zambet,
O lacrima,
O raza de speranta,
O stea pierduta-n vastul univers.

poezie de Andreea Maria Ghetu (21 februarie 2013)
Adăugat de Andreea Maria Ghetu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti frumoasa

Esti deosebit de frumoasa
Si aceasta frumusete ma intriga
Ochii tai sclipesc ca doua diamante
Si gura-ti dulce e ca mierea

esti si poate nu stii
Iubita de mine,asta te asigur
printesa esti superba
Si tu stii asta foarte bine

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti...

Esti o fantoma ce apare,
In serile cu luna plina,
In noptile cand vantul fura,
Din Nord-Est, tristetea ta.
Esti gand nebun ce sta de paza,
In coastele de nori, plangand,
Ca un copil fara de ingeri,
Si far' de mama, langa el.
Esti o fantoma pe un umar,
Adusa chiar de dorul meu,
Ce-mi stai langa urechea-stanga,
Cu soapte dulci, si greu suspin.
Esti gand plecat din gandul meu,
Cu toate visele frumoase,
Esti o fantoma ce-ai ales,
Placerea lumii, si-ntuneric.
Esti un amar purtat de vant,
Ce-mi rascolesti suflet si noapte,
Si-mi lasi bolnave amintiri,
Facandu-mi noptile, triste si albe.

poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de crin

Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!

Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.

Si totuşi printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indecizie în alb sau negru

Mi-am lăsat pleoapele să cadă
peste lumea de gânduri
împrăştiate ca pe-o tablă de şah,
mişcându-se care încotro
şi schimbând
alb cu negru,
negru cu alb,
turnuri cu pioni apărând o damă
albă sau neagră,
care nu ataca un rege
alb sau negru,
de teamă că jocul
s-ar putea sfârşi
în pat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile, între dulce şi amar

Frumoase le-ai făcut Tu, Doamne,
Şi-atât de dulci sunt toate, dar,
Rămâi şi cu un gust amar
Din mari iubiri, în triste toamne.

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturile amar şi acru le tolerăm doar între anumite limite: un avertisment, dat fiind că majoritatea otrăvurilor sunt amare şi multe fructe acre sunt necoapte. În schimb, ne repezim la tot ce este dulce, pentru că zahărul este energie pură.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar

Nu mai jura iubire cu asa usurinta,
Viata mi-a explicat ca n-are cum sa fie,
Acum cand esti cu altul, mai poti jura credinta?
Iubirea noastra ce-i?
O simple comedie?

Spuneai ca eu voi fi acela ce -o sa-nsele,
N-am inselat si uite, sunt singur singurel,
Am zis ca tu nu meriti sa porti grijile mele,
Dar tu, iubirea mea, ce poti sa-mi spui de el?

E doar un prieten! Oare? Esti cu un alt barbat!
Asuma-ti! Nu te-ascunde, nu incerca macar,
Sa-ti amintesti atat, ca tu m-ai inselat,
Si sper ca al meu nume sa-l stii ca si uitat,
Si de-l pronunti sa aiba mereu un gust amar.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti

esti un condiment pretios ce poate reface orice suflet
esti dulceata florilor culese proaspat
esti cerul ce coboara sa se uneasca cu marea
esti steaua ce calauzeste fiecare iubire catre destin
esti mai stralucitoare decit orice nestemata din lume
esti minunea care mi a aratat iubire pura
esti mai presus de toate femeia visurilor mele

poezie de Silviu Petrache (23 martie 1990)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues funerar

Aruncaţi telefonul şi opriţi ceasornicele, iute,
Daţi câinelui un os baban să nu mai latre-n curte,
Trageţi capacul la pian şi-n surdina marşului funebru
Chemaţi bocitoarele, şi scoateţi afară sicriul negru.

Aeroplanele să-înşire din cercuri largi de fum
Litere pe cer, scriind mesajul: El este Mort de-acum.
Puneţi mătasea doliului la gât alb de porumbei,
Iar poliţiştii să poarte mănuşi negre-n trafic şi pe-alei.

A fost Nordul şi Sudul meu, a fost Estul şi Vestul,
Zilele de lucru, duminicile – şi tot restul,
Amiaza, noaptea, poezia mea ştiută pe de rost,
Credeam că dragostea-i eternă. Am fost prost.

Să n-aud de stele, suflaţi în lampa lor pentru vecie,
Demontaţi soarele şi băgaţi luna la cutie,
Goliţi oceanele, strângeţi pădurea – ‘geaba se dă brează –
Pentru că din clipa asta nimic nu mai contează.

poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai toamna-n privire,
Ai zambetul fin,
Esti o minune,
Esti ca un vin.
Ai buzele dulci,
Ai mainile moi,
Ai soare in suflet,
In ochii mari, ploi,
Esti calda si rece,
Esti dor si furtuna
Esti frunza si floare,
A mea stapana!

poezie de Iuliana Chirilă
Adăugat de Iuliana Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiţă
şi părul ei era din şuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
îşi netezi rochiţa
şi privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru şi de atâta negru scânteietor
pe câmp muşeţelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roşul curcubeului era negru.
şi oranjul lui era negru.
şi galbenul lui era negru.
şi verdele lui era negru.
şi albastrul lui era negru.
şi indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un şuvoi care se pierdea în mare.

mama ştiu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
şi brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene şi oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
şi o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre şi intestine
îi continua joaca.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul prim este jocul lui Dumnezeu care, prin creaţa Sa, a făcut pe artist să rămână uimit de măreţia şi desăvârşirea acesteia şi, la rându-i, să încerce să devină şi el creator!... Jocul secund este, aşadar, jocul celui care, imitând pe Dumnezeu, vrea şi el să creeze, manifestându-se în diverse domenii ale spiritualităţii.

Ion Barbu în conversaţie cu Mihai Moşandrei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti

Esti totul pentru mine
Esti rasaritul diminetilor senine
Din viata mea

Esti marea
In care imi regasesc razele
Pline de iubire

Esti cerul
Instelat
In care ma regasesc mereu

Esti fiinta
Pe care D-zeu
Mi-a trimis-o mie

poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar (20 iunie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este şi naivă şi profundă, este şi sinceră şi frumoasă, este şi tânără şi nefericită. E convinsă, până în străfundurile fiinţei ei, că un om care pierde e un om vinovat, care nu respectă regulile jocului. Jocul învăţat de ea încă din copilărie este jocul onoarei, jocul de-a dragostea, fără periclitarea fecioriei. Dar ea nu l-a respectat... Şi a pierdut...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!