Pastel

Ia uite, Toamna sună tot mai duios din corn
Eu ţin în mână sticla şi n-am la cin' să torn,
În cupa aburită, bolboroseşte vinul
Şi-n palmă se-ntretaie culoarea cu destinul.
Se prăvălesc din munte iar turmele de oi,
Din Obcine şi Dorne în târg la Dorohoi,
Song de tălăngi, pierduţii ochi de boi,
Pe ramure uscate doar păsări migratoare
Se ambalează, ciripind alert a decolare
Şi-un strat de flori, simeză policromă,
Spreiază lin spre toamnă o ultimă aromă,
Oricine, democratic, se bucură de boare,
Taraba frumuseţii la preţ de lichidare!
Şi curge vin din sticle, nisipul în clepsidre,
Mimând eternitatea, nu vagi efemeride,
Văl, înserarea, peste grădina suspendată
A unei Asii de mister, prea depărtată,
Asigură conclavului de pomi roşiţi de roade
Un plan secret, potrivnic ninsorii-n cruciade,
Strunită din pornire, ca murgul în buiestru,
Toamna-i ţinută ferm, c-o mână, de căpăstru,
De prinţul singuratec, cu plete de argint,
Se rotunjeşte ora, ca aura de sfânt,
Suita Lunii trece cu stele mute, roiuri,
Din codri se-aude un tropăit de bouri,
Haihuie, rătăcirea şi astăzi greu m-apasă,
Şi clownul face tumbe, şi râde-o clownereasă...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Barbu Fundoianu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

A vârstei melodie-şi taie cale.
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.

Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.

A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.

Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Şi eu cântam pe-atuncea şi surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă şi-i reaprindeam lumina
Şi florilor brumate le sprijineam tulpina...

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Şi eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Şi peste flori brumate am aruncat pământ...

Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o toamnă-mbelşugată!

Îşi despletesc coama-n aramă
Pomi întristaţi si sărăciţi de vară...
Nostalgic... mă gândesc la soarele
Ce s-a ascuns-n lumini astrale.
E-un frig şi plouă trist pe dealuri şi păduri,
'N livezi de poame-n roşu-aprins... se bucură în ploaie!
Iar perele podoabe-aur îşi arată.
Sfidează anotimpul spre răcori
Cu feţe-foc sau vâlvătaie...
E-o toamnă-mbelşugată!
Tristeţi-n priviri îşi poartă-n legănat pe ram
Păsări cu toamna încă neacomodate,
Se zgribulesc sau... stau pe gânduri...
La veri înseninate.

Glasuri - copii se bucură-n livadă,
Pomii-şi dau roada din belşug,
Coşuri bogate ies pe poartă cu feţe-mbujorate.
Îngenunchez-n gradină-n mulţumiri în rod
Sfânt Domnului să-I spun că,
Până-aici a fost cu noi!
Chiar dacă n-am tras din greu la plug,
Ca şi-n alte toamne tot atâta de bogate,
În care L-am înconjurat pentru rodire-n Duh
Şi roade parfumate!

poezie de Sanda Tulics din Foşnet stelar (22 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna copiilor

Când vine toamna la ţară
Ies copii pe ulicioară.
Cu frunzele-n dans se prind
Şi aleargă după timp.
Zeul Cronos îi veghează,
Toamna îi îmbrăţişează,
Le aşterne din flori multe
Covor pe care să zburde.
Până coboară din munte
Iarna cu stele mărunte,
Culoarea galben-aurie
Le face altă bucurie.
Le pune-n spate ghiozdanul
Cu mate şi-abecedarul,
Iar când sună clopoţelul
Merg la şcoală... cu căţelul.

poezie de Dumitru Delcă (17 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre ape şi păcate

ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aştept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele şi minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se aşterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele îşi mână
pe o coală albă, goală
timpul fuge, viaţa curge, nu ajunge
să achit nota de plată
este plină de păcate
între mine şi cetate
curg de toate
scara către cer e azi ruptă
nu am timp şi nici răbdare
să aştept a ta chemare
amintirile's murdare
paşii se scurg pe o cărare
printre sticle şi pahare
toate's sparte, toate's goale
viaţa asta trece, trece
uneori se mai petrece
ziua vine, alta pleacă
între mine şi ăst cer
a rămas doar mister
azi să urc, eu nu mai sper

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corn de timp vrăjit

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară braţul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei!

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.

Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Şi amurgul-sur coboară legănând acestea toate.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai scăpat murgul din poze

Ai scăpat murgul din poze
Şi-a păscut la mine roze
Până-a făcut zoonoze.

L-am pictat pe-un vers de dor
Cu petale de bujor
Să-l pot călări de zor.

Am trecut cu el, se ştie,
Din poezie-n poezie
Pân' la tine sus în vie.

Aveai irişi de tăun,
Gene aripi de păun,
Tochitură în ceaun.

Şi în sticle suc de soare
Ca uşor să mă doboare
La izvoru-ţi de răcoare.

Te-ai stropit cu vin de viţă
Peste sânii din rochiţă
Şi duios mi-ai dat guriţă.

Murgul însă supărat
M-a tras cu frâul în pat.
Până-n ziua n-am plecat.

Am scris amândoi poeme
Şi am disecat dileme
Puse-n cuib de teoreme.

Am demonstrat cât se poate
Dragostea ruptă din carte
Zburând astfel mai departe.

Murgul mai priveşte-n urmă,
Stelele se văd cum scurmă
Nori de flori crescuţi în turmă.

Intră murgul iar în poze
Zgâriat de-a mele roze,
Vindecat de zoonoze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, din toamna mea

Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieţi, venite din Septembrii
şi din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuş,
are-o vreme
când coboară.

M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt şi eu.
Toamnă, doar în toamna vieţii,
fără rod,
fără bucate,
Ca să laşi în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poţi fi şi om şi toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.

Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Logofăt

O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu părul de aur!
Stăi, te odihneşte,
Că-n deal te pândeşte
Un negru balaur."

"Frumoasă fetiţă,
Cu lungă cosiţă,
Cu mândru colan!
De dânsul n-am teamă
Căci am pe-a lui seamă
Al meu buzdugan!"

"O! tânăr semeţe,
Cu blânde mândreţe,
Cu ochii de foc!
Balauru-i mare
Şi milă nu are...
Stăi, ah! stăi pe loc."

"Luceafăr din stele,
Cu dulci porumbele
Pe faţă de crin!
Toţi zmeii din lume
Se-nchin l-al meu nume,
Tremur şi se-nchin."

"Viteze vestite
Cu arme aurite,
Cu dulce cuvânt"
El peste munţi calcă
Şi-n cer are-o falcă,
Ş-una pe pământ."

"Păsărea de munte
Cu salbă pe frunte,
Cu salbă de flori!
Murgul meu, când sare,
Trece peste mare
Şi zboară prin nori."

"O! Făt-Logofete,
Cu netede plete,
Cu glasul ceresc!
Nu te du de-aice,
Nu te du, voinice,
Că eu te iubesc!"

"Frumoasă fetiţă,
Cu lungă cosiţă,
Cu sân fecioresc!
Pentru-a ta iubire
Fală sau pieire
Vreau să dobândesc!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă gri

Îşi plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
şi-un gri intens pluteşte peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Îşi plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
şi plouă trist şi plouă peste toate,
inima ei doar de îngheţ se teme!

Îşi plânge toamna noii trandafiri,
şi-n parc, fanfara îi ţine isonul.
În serile-i reci te mai aştept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cupelor de crin

Cupa crinului... prea plină,
Arde-aripe reci de fluturi
Ce se zbat înspre lumină
Ascunzându-se în ciuturi.

Şi-n mister... de crinolină
Căutând spre azimuturi
Cupa crinului... prea plină,
Arde-aripe reci de fluturi.

Răspândind... ca o felină
Dragoste prin aşternuturi,
Colo-n margini de grădină
Dimineaţa, vrei să scuturi

Cupa crinului... prea plină.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă sunt când dorul îmi bântuie destinul

Puţin mai multă viaţă, aş vrea dacă se poate,
Şi-un pic de infinit, să torn peste prezent.
Aş vrea să cumpăr stele, şi să le pun pe toate,
În sufletul prea rece, de unde-mi eşti absent.

Infernul de se poate, aş vrea să-l ocolesc,
Şi să-mi atârn la gât doar flori de iasomie.
Căci gândul mi-e duşman, şi nu ştiu să iubesc,
Şi-mi scutur fericirea, în flori de păpădie.

Venin aş bea din cupa din care tu sorbeai,
Un vin atât de rosu că ai fi zis că-i sânge.
Aş mai paşi prin cioburi s-aud cum îmi spuneai,
Că în iubire ţie, nici veşnicia nu-ţi ajunge.

Fantomă sunt când dorul, îmi bântuie destinul
Ce ţi l-am pus pe tavă, şi-alături am pus flori.
Să parfumeze moartea ce mi-a furat putinul
Ce îl strângeam la piept, cu lacrimi şi fiori.

Îmbracă-mă o dată, cu pielea de pe tine,
Apoi cu duioşie, de vise mă dezbracă.
Să vezi ce am sub piele şi ce ascund în mine,
Când sufletul mi-e prins, la margine de groapă!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I. Septembrie, nebunul

Tinereţea mea, ca o povară,
O cară toamna printre mirişti
Nopţi rânduite-s cu nelinişti
(A fugit, în mini-fustă, vara)

În trenci boţit lumii se-arată
Un bej închis şi stacojie faţa,
Îşi vinde marfa, precupeaţa,
Sună un corn a artă pentru artă

Mai îngăduie-mă, Tu, Doamne
Să gust savoare-acestei toamne,
Preaplinu-i carnea să-mi inunde;

Înspre mister, pe care cale, unde
Mă-ndrepţi ca totul să se farme?
N-am teamă... Voi veni oriunde...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă în oglindă

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca şi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul nu sună

uite că mor, spune cu liniştire
cel care moare
într-adevăr antrenat pentru faptele de pe urmă
din viaţa fără de moarte de
apoi intră cu pasul vioi (?!) în turma de palizi
şi trece de noi - cum ne-ar şterge
din listă o gumă frenetică -
ceasul
nu-i sună făr-o ultimă urmă
de ironie spectrală, ermetică -
ceasul
de mână dreaptă de aur mai alb
decât pieliţa timpului
văzut ca un fruct leşinat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mână ne plimbăm...

au înflorit iubita mea salcâmii,
mirosul lor e dulce şi amar,
îţi voi aşterne peste noapte crinii,
să te îmbete în arome de cleştar

e prea frumos acum afară,
e un sfârşit de primăvară drag,
mă scaldă a ta privire clară,
ne străjuiesc pădurile de fag

de mână ne plimbăm şi parcă,
mă simt mai tânăr decât sunt,
îmi este sete, buzele îmi seacă,
aş vrea să-ţi sorb sărutul sfânt

a înverzit iubita mea pădurea,
prin pomi cresc frunzele şi ei
se mângâie uitând durerea,
din iarna cruntă cu nămetii grei

ne-a fost şi nouă greu iubito,
în iarna scursă peste noi,,
căldura focului noi am simţit-o,
arzând ca niste torţe amândoi
Urcă pufu-n zare, piere
Spre înaltul cerului,
Vântul mişcă-n adiere
Coada şoricelului.

Mâţişorii moi se-agaţă
De pletele nucului,
Vrăbiuţele încalţă
Ciuboţica cucului.

Lăcrămioara, roiniţa
Sună dintr-un clopoţel,
Înfloreşte romaniţa
Şi miroase-a muşeţel.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

De prea multă lumină a zilei,
Se aprind licuricii,
Stele care sar comete,
Din noroi pân-la erete.
De prea multă stamină,
Cad storurile zilei,
Rămân afară,
Cu o mână, cu o cicoare...
Dar greul storurilor doare!
Nu mi-e de mine,
Nici de mână,
Ci de câmpul împreună,
Că întunericul îl plâmge
Şi-un poem e scris cu sânge!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza mea

are acnee o mângâi
cu pensula strigând la geam
curge vântul rece
îi usucă accesul de lână
întind culoarea peste a
murg sur aburind la soare
curge un curcubeu
din ochi direct pe pânză
visul e de metal încins
murgul linge umbrele de rouă
ascund acneea cu fond de ten
tamponez cu buretele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneţi-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, şea,
Duceţi-vă la moară, cu mine, pe şosea!

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce ţipă: copile, stai mereu,
Şi nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!

M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, paşii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!

poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă curge

O altă toamnă curge,
iar inima mea
e tot mai plină de păsări,
dar n-am obosit
ducând o parte din cer
în spinare;

în tine am ascuns fereastra
prin care ne furişam goi
să întâmpinăm ploaia,
înainte ca zeii
să-şi spele picioarele în ea;

amintirile noastre
râd atât de frumos
între dinţii uscaţi ai ierbii,
că nu mă mai satur
să cern peste ele
cioburi de vitralii
plesnite de stele...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!