Pastel

Ia uite, Toamna sună tot mai duios din corn
Eu ţin în mână sticla şi n-am la cin' să torn,
În cupa aburită, bolboroseşte vinul
Şi-n palmă se-ntretaie culoarea cu destinul.
Se prăvălesc din munte iar turmele de oi,
Din Obcine şi Dorne în târg la Dorohoi,
Song de tălăngi, pierduţii ochi de boi,
Pe ramure uscate doar păsări migratoare
Se ambalează, ciripind alert a decolare
Şi-un strat de flori, simeză policromă,
Spreiază lin spre toamnă o ultimă aromă,
Oricine, democratic, se bucură de boare,
Taraba frumuseţii la preţ de lichidare!
Şi curge vin din sticle, nisipul în clepsidre,
Mimând eternitatea, nu vagi efemeride,
Văl, înserarea, peste grădina suspendată
A unei Asii de mister, prea depărtată,
Asigură conclavului de pomi roşiţi de roade
Un plan secret, potrivnic ninsorii-n cruciade,
Strunită din pornire, ca murgul în buiestru,
Toamna-i ţinută ferm, c-o mână, de căpăstru,
De prinţul singuratec, cu plete de argint,
Se rotunjeşte ora, ca aura de sfânt,
Suita Lunii trece cu stele mute, roiuri,
Din codri se-aude un tropăit de bouri,
Haihuie, rătăcirea şi astăzi greu m-apasă,
Şi clownul face tumbe, şi râde-o clownereasă...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Barbu Fundoianu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!