Vis

Sub lumina lunii dorinta ta suava ma imbraca in tacere
Pe nisipul fin m-alinti adesea cu priviri efemere
Si ma cuprinzi alene cu a tale maini eterne
Invaluind un joc copilaresc inabusit de taine
Imbratisati de ceasuri, de dulci atingeri si soapte fierbinti
Sub albul imaculat al noptii cu sifonate sarutari vesnic ma simti
Si ma inec de-al valului ceas ce suna de trezire
Ramanand in urma doar o amintire.

poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup si suflet

Stapaniti de dorinte trupurile patimase se intalnesc in clocotul fierbinte al trairii
Pe un nor de gesturi printre flacari umede mistuite a fericirii
Intr-un voal de joc al vointelor ca o leoaica tandra se legana neintrerupt sub privirile tacute
El ca un orb ii cerceta trupul zvelt cu mangaieri placute
Lumea se topeste, iar timpul parca s-a oprit in nebunia simturilor
Buzele lipite ca o ventuza in dulci sarutari cutreierau taramul viselor
Pareau ca doua mierle ce canta in extaz de bucurie gata spre suflet sa zboare
In identitatea iubirii.

poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

O lumina ce tresare,
Din frunzisul fermecat,
Straluceste peste izvoare,
Cu albul ei imaculat.

Raza ei cea orbitoare,
Se rasfrange neincetat,
In paradisul de culoare,
Curcubeul minunat.

Si-atunci cand ea dispare,
Oare ce s-a intamplat?
Sumbrul noptii ce apare,
In cerul intunecat.

poezie de Carla Giorgiana Odor (1 aprilie 2013)
Adăugat de Giorgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea noptii

Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.

Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.

Strivita-n ghiara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.

Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri…nesfarsita.

Otravuri negre si nelinisti
Traiesc in trupu-mi vlaguit.
As plange de-as putea de mila-i
Dar, sufletul mi-e oboist.

Ma las purtata-n ceata crudei nopti
Si duca-ma in dulcea-i acalmie,
In golul ce-a ramas din alte vieti
Poate-oi razbi sa ma gasesc pe mine.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat de frageda

Atat de frageda te-asameni
Cu floarea alba de cires
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi!

Abia atingi covorul moale
Matasa suna sub picior
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.

Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc
Se-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de patimi si noroc.

O, vis ferice de iubire!
Mireasa blanda din povesti!
Nu mai zambi, a ta zambire,
Mi-arata cat de dulce esti!

Cum poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci
Cu-a gurii tale calde soapte
Cu-mbratisari de brate reci.

De-odata trece-o cugetare
Un val pe ochii tai fierbinti
E-ntunecoasa renuntare
E umbra dulcilor dorinti...

Te duci si-am inteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau
Pierduta vesnic pentru mine
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am privit e a mea vina
Si vesnic n-o sa mi-o mai iert.
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert

Si-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii
Pe fruntea ta, purtand coroana
Unde te duci? Cand o sa vii?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fi-ţi-ar pielea de pe tine
Ce miroase-a mine...
Fi-ti-ar ochii plini de dor
Dup-al meu amor...
Fi-ti-ar scrasnetul din dinti
Cand vrei sa m-alinti...
Fi-ti-ar buzele in soapte
Cand ma simti departe...
Fi-ti-ar mainile-nclestate
Peste tot si toate...
Fi-ti-ar inima ranita
In a mea zidita!

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-te,ma ascund si eu

viseaza-ma si am sa te visez si eu,
crede-ma caci te voi mintii usor,
intelege-ma si vorbeste-mi,
caci am sa te ascult cu dor,
fii bun si ia-mi mana,
incalzand-o intre ale tale maini,
simte-mi pulsul,
si iti voi citii din versurile gandurilor tale...
cuprinde-ma si nu ma mai lasa sa plec,
ascul-mi dorinta,
pierduta in nefiinta,
asculta-mi tacerea,
purtata de ani si ani cu grija...
inchide ochii si uita de lume,
am sa inchid ochii uitand de lume...
acum simt,
acum simti,
cand spun:"-te iubesc!"

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzatii

Nu stiu ce pot ca sa iti spun
Cand te privesc ca si acum
Si vad surasul tau firesc
In gene de lumina cere cresc.

Caldura ta ma infioara
Si ochii tai imi ard privirea,
Cand indelung stai si veghezi
Si-n soapte mi-aduci fericirea.

In palme simt geruri eterne
Si-n pleoape durerea crescanda,
Iar ochii imi sunt umezi aievea
De lacrimi reci ce ii cufunda.

Degetele imi tremura iara,
Gasind emotii tot mai profunde
Si glasul dispare deodata-n tacere
Si-n soapte incet imi patrunde.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primei zăpezi

Cu albul tău imaculat
Ai mai venit odată iarnă,
Ca din norii tăi să cearnă
Câte un strop de apă îngheţat...

Apoi, alert şi cadenţat
Ascunzi geamul la lucarnă,
Cu albul tău imaculat,
C-ai mai venit odată iarnă.

Copii cu obrazu-mbujorat,
Joviali, te iau în seamă
Deşi îi târziu, e înserat
Şi caldul lor cămin îi cheamă

Din albul tău imaculat.

rondel de Ioan Friciu (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Presăraţi alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeţi alb imaculat
Trimiteţi albul curat
Priviţi alb neîncetat.
---
Puneţi alb
În tot ce aveţi,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
Să nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mi-a oferit albul ei imaculat, eu doar îl împachetez în culorile trăirii.

aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptatea valului

Adună-mă în voluptatea valului,
Dorinţa răvăşească torsul meu tihnit,
Zori de promoroacă să curgă din luceferi,
Iubirea făr' măsură-n clepsidre din zenit.

Ecoul să se-nvârtă multiplicând speranţe
Şi valuri de senin să-nnobileze trupul,
Prin mine să tresalte spre creste căprioare,
Tu să descoperi urma amirosind ca lupul.

Dar nu uita dorinţa de-a naviga prin viaţă
Către bătrâneţi adânci este de când căzu
În ochii mei doar visuri dulci, înrourate,
Că voluptatea valului ai fost şi vei fi tu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…

Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.

poezie de Lelia Mossora
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai zăpadă –
albul imaculat
şi urma maşinii

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna ne dă un sfat

Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a noptii din adânc
Ascunzi iubirile pe înserate

Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu îşi ia avântul
Reflectând la acelasi nume

Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufleteşte de peţit

De atâta iubire si aşteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunii ne dă un sfat

Iubim tăcuţi nisipul desculţi
Scurtăm cu privirea zarea
Ajungem curgând în munţi
Iubirea vântul briza si marea

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgoleşti de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniştea serii mă vei adormi pe braţul pufos
Şi-mi vei zâmbi în fiecare dimineaţă.
Vei cunoaşte lumina
Şi poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi şi cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Şi vom alina sufletele singure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La caderea noptii

Pe lumina zilei, asemeni celorlalti
simt intepatura intunericului
cum o simti si tu, trist, cenusiu,
la caderea noptii

Coboara linistea pe pamant
un ciudat presentiment
ma face sa cred
ca-i renasterea mea.

Sunt atat de luminoasa, launtric
Nu te ingrijora
Iubeste-ma daca-ti plac
Alunga-ma nu-s psalmul tau
Eu sorb nectarul intunericului
sarbatoarea sufletului meu
Iarasi ma simt renascand, singura
intr-un cort necunoscut.

Cu zorile se trezeste lumea
si in valtoarea ei ma pierd
Ca sa revina dulcele vis
mai trebuie sa astept venirea noptii!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele de miere

din margini de furtuni se scurg cascade
muşcând cu dinţi de noapte asfintituri moi
lăsând să curgă răni din neintelese inimi
alean sădind pe-aleile brocarde.

se-amesteca-n suspinul frunzelor tacute
batandu-si pintenii de catifea in caldaram
furand cate-un sarut din pasii eleganti lasati de doamne
si buzelor cusute cu tacere, tremurande.

castanii se resfata-n tortele aprinse de iubire
ca un balet dansand in palma unui val
cu maini timide cavaleri lunatici pierzandu-se-n cuvinte
si mint galant prin ploaia in nestire.

din urma lor se-nalta nuduri si solfegii
buimaci se-ntorc din drumul lor mirati
din chipul despletit de noapte si furtuna
raman cantand romante cu glas de orologii.

şi-ncet se-aud batand din nou in piepturi sub revere
bătăile de ceas ce in furtuni se pierd
din ochi cascade de dorinta cum rasuna
şi şoaptele ce curg pe buzele de miere.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dinaintea primaverii

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

Si-mi creste floarea ploii iar,
Si-mi cade catre dinti pe chip
Cutit de apa jugular
Si mi se face dor sa tip.

Dati ploaia lumii mai incet
Ca sa se poata auzi
Cum inima unui poet
Mai face - n miezul noptii zi.

Cutit de apa-n dreapta mea
Si floarea ploii intre dinti
Ce neguri voi mai spinteca
De dorul zorilor fierbinti?

Si iarasi toate cate-au fost
Devin ce-au fost in mod firesc
Si nu mai are nici un rost
Ca lacrima sa mi-o pazesc.

Si-adorm ca un iesit din minti
La umbra unei negre paini,
Cu floarea ploii intre dinti,
Cu un cutit de apa-n maini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (martie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de dor

Asfinţit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aş mai vrea în taina nopţii să-ţi şoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aştept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopţi s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc şi esti acelaşi, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ţi mai vorbeşte şi-nţeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrăţişare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristeţe, bun rămas!
Asfinţit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopţi se vor mai duce, câte am să pot uita?
Şi-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aştept sau poate uşa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopţi s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec şi-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viaţa îşi urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire şi-am s-o iau de la-nceput.

Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aştepţi sau poate inima ţi-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e preţuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Şi-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viaţa mea!

poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ţi sorb apele gândurilor. Te port pe braţele infinite ale timpului, intr-o adiere sărată a şoaptelor nerostite. Urma paşilor tăi schiţează taine adânci pe nisipul fin. Sufletul îmi şchiopătează de dor...

Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!