Din buzele de miere

din margini de furtuni se scurg cascade
muşcând cu dinţi de noapte asfintituri moi
lăsând să curgă răni din neintelese inimi
alean sădind pe-aleile brocarde.

se-amesteca-n suspinul frunzelor tacute
batandu-si pintenii de catifea in caldaram
furand cate-un sarut din pasii eleganti lasati de doamne
si buzelor cusute cu tacere, tremurande.

castanii se resfata-n tortele aprinse de iubire
ca un balet dansand in palma unui val
cu maini timide cavaleri lunatici pierzandu-se-n cuvinte
si mint galant prin ploaia in nestire.

din urma lor se-nalta nuduri si solfegii
buimaci se-ntorc din drumul lor mirati
din chipul despletit de noapte si furtuna
raman cantand romante cu glas de orologii.

şi-ncet se-aud batand din nou in piepturi sub revere
bătăile de ceas ce in furtuni se pierd
din ochi cascade de dorinta cum rasuna
şi şoaptele ce curg pe buzele de miere.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

beţia unui gând mă stinge
zdrobind si tihna din cuvant
vazand cum moartea imi sugruma clipa
si-nsingurarea-n vers zacand.

se-aud cerneluri tremurande
ca-ntr-un razboi fara final
argati sunt greierii din noapte
la umbra de condei banal.

carbunii ard, se sting in foaie
un pergament peienjenit
nedeslusit insira slove
ce in cenusa dorm mocnind.

ma-mbata si ocara noptii
cu-otrava limbilor de ceas
rasufla cugetul agonic
si timpul potcovit in glas.

ma-mbat cu ochii din inscrisuri
din litere gravate-n rand
din oarbe zambete rapuse
de un etern letargic gând

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să hoinărim nebuni

hai să colindam prin anotimpuri cu lumina
şi sa dansam cu fulgi de papadii in zbor
din turturii de stele sa-mi prinzi bratari pe mana
beteala simfoniilor de fluturi in miezul iernilor.

hai să trecem pe furis colturile zarii
şi sa calcam incet prin frunzele cantand
sa-mi spui ca sunt un val nebun din largul marii
sa-mi spui ca sunt o amazoana imbracata-n vant.

hai s-adunam din departare clipe ce-s pierdute
şi minutarele din cer in pulberi de argint
sa mi le-asezi pe pleoape, timpului redute
prin anotimp de roze sub talpi de catifea plutind.

să hoinarim nebuni prin orologii ninse
şi din furtuni sa strangem magice-adieri
să facem anotimpul iubirilor rapuse
tinandu-ne de mana in miez de primaveri.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase iar a dor şi vară

miroase a fân, a flori şi viata
miroase-a zbor şi-a seri cantand
a ceas batand din aripi ude
a primaveri cu dans de flutur.

miroase iar a nopti rapuse
de inimi ce-n iubiri se zbat
a gangur de povesti ascunse
la umbra nucilor din sat.

miroase a mesteacan dulce
a papadii ce umbla-n zori
a plans de salcii si naluce
a dor si lungi imbratisari.

miroase iar a pasi prin ganduri
si a suspine in amurg
scrisori pe frunze si pe ciuturi
a dragoste in demiurg.

miroase iar a seri de vară
a lacrimari în ochi blajini
a-ndragostiri ce or sa doară
de aşteptări, fiori şi vini.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte de toamnă

e toamnă târzie-n palmele verii
se scutur copacii în rugi si blestem
cu umeri de ceara si joben de matase
isîşi leapada vara in tamaia din lemn.

cavaleri de rugina din trambite suna
sorocul iubirii in pas cadentat
în tropot de cai cu coamele rosii
răsună potcoava si pintenii bat.

herghelia de frunze, napustind rasaritul
cu fruntile albe de-argintii din flori
anunţă rascoala tacerii pe buze
ce-n furii se zbate cu timpu-n sudori.

triumfă privirea din geamatul serii
străluce scanteia pe trup in parfum
se-ascunde şi ceasul la sanul secundei
e-o noapte de toamna in vara de-acum.

si picura roua, si verdele-n frunza
aroma ciresii curge in ploi
din roze timide cu obrajii de sânge
se naşte iubirea doar pentru noi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind eternităţii mute

nu mi-am dorit vreodată nemurirea
şi nici sa stiu ce-nseamna a iubi
partasa sa mai fiu peste vecie
în lumea ce va fi, a nimănui.

e crud şi fraged inca tarmul
mintind stafilopozi cantand
lasandu-si tuluri de smaralde
în ochii mei tarziu visand.

nemarginiri se încrusteaza
în cratere curg amintiri
lăsand morminte triste-n valuri
cu şoaptele zvacnind trairi.

în prea departe se-ntrevede
o mana-ntinsa din neant
as prinde inelarul lunii
ce-mbraca timpu-n ceas galant.

şi sunt prea mandra si tacuta
sunt doar talazul infinit
scriind eternitatii mute
iubirea ochilor granit.

în pergamente prin apusuri
de parca-s fluturi razvratiti
adandu-si picura cerneluri
în umbra paşilor trăiţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... cu rosul buzelor de foc te-acopar
şi cu magia frunzelor din vii
cand asfintitu-i rastignit printre ruine
şi se rasfata-n miros de gutui.....

catren de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

curg asemeni gândurilor mele
şi se întrec pandind în asfintit
cu nebunia lor îmbata caldaramul
şi-adorm pe pleoapa nopţii prea grabit.

se-agaţă uneori în crinoline
şi-n salba aurie peste umeri calzi
lasand parfumul lor in stralucirea noptii
sa domine cu cantul de nomazi.

cocheţii lorzi cu fracuri de mireasma
cerşesc iubiri, iubire presarand,
cu reverenţa unei lacrimi se apleaca
şi picura încet pe-obrajii moi rosind.

se-aud atat de calde piruete
şi-n fald licorile adorm batand
în inimi trei cadente de chitara
bat ritmul florilor de tei dansând.

în dâra lor nocturna-ngenuncheaza
cu tot alaiul nevazut mimand
şi-n ton cavaleresc ma cheam-a ma cuprinde
păşind prin flori de tei timid.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ninge cu tine

din bolta mai curge ninsoarea plapanda
din meri in rugina uitati si batrani
iar eu te mai strig printre ganduri ramase sa rada
in oglinzile sparte-adunate in maini.

se crapa blestemul nimicind ruga-n ruga
inghetand peste nouri dimineti inadins
lasand doar o urma de ceas ca o sluga
sa bata la geamuri prin aburi si vis.

necheaza si zburda ocara din mine
si fulgii se-astern linistiti si timizi
ma umple de furii ninsoarea cu tine
si alb te asterni in vecernii si razi.

te citesc si te cant cu o lira ce-n veghe
mai murmur-alene printre flori ce tot curg
cuvinte uitate in bolta pereche
in albul departe ce ninge din rug.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi

şi iarăşi curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
şi iarăşi te-alung fara teama
şi flutur esarfa cu saruturi in parg.

te cert şi-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.

şi iarăşi ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.

şi du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.

şi iarăşi se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
şi ramai doar un flutur in zbor pentru doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o singură inimă

te-am văzut sfasiind dimineata
aveai ochii tristi privindu-ma
ai ascuns si ultimul licar de lumina
sa-ti raman eu, trezirea inimii.

trupu-mi fierbinte iti simtea atingerea de roua
a degetelor timide,
lasandu-si un freamat usor sa rasune
asemeni clapelor de pian
mangaiate cu firul vantului nebun.

îţi sunt peste vreme din viata
în care ne-am pierdut cautandu-ne.
acum ne suntem acelasi glas
ce se sfarma in fiecare noapte iubindu-ne.
suntem o inima ce bate in ritmul iubirii
ce noi i-am dat viata sa fim.

ofranda templului, lasam tristetea
ce-n zbucium ramasa-i de-atunci,
cu tampla pe-o raza ce ne invesmanta trupurile.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e la fel, o seară de vară
o seară din mijloc de an,
e cerul senin şi linişte-afară
răsună în noapte incet un pian.

tot mă mai plimb pe strada pustie,
cerdacuri prea pline de flori,
mă-ntorc in trecuturi si iarasi ma-mbie
în clipa iubirii, ma prind iar fiori.

trecători de departe se-aud doar in soapta
o mierla-mi ingana privirea, cantand,
mi-amintesc de sarutul de prima data
si de-mbratisarea prea stransa, arzand.

aproape ca-mi las privirea sa zburde
prin asfintitul deja prea tarziu,
ma-ntorc in trecuturi, imi par prea absurde
caci toate-s acum cu glasul lor viu.

şi mierla in zboru-i duce in triluri
acorduri de clape si tace deodat,
e strada pustie cu mii de-asfinturi
ca-n seara de vara de altadat.

roşesc prea timid, la ochii privindu-mi
murmurul buzelor pierdute-n ecou,
sclipirea e-aceeasi, intaia din ganduri
si pasul grabesc sa-mi ramana din nou.

un do mă trezeste prea dur si sarcastic
orchestra albastra in frac de lumini,
în seara tacuta cu chip enigmatic
pe-o coarda atinsa de doi ochi straini.

şi-i zbucium pe coarde, arpegii in umbre
un vals, o sonata pe strada,,, si eu.
căldura de foc din palmele-i blânde
în noapte le simt de-atuncea mereu.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu femeia-vis...

e mai rece noaptea asta, şi-i fierbinte
e focul nesfârsit în care ard,
iubeşte-mă iubite o noapte, pana zorii
adorm prea obosiţi la sanu-mi cald.

cuprinde-mă-n bataia inimii din tine
să bata doar un ritm in ochii mei,
aprinde-mi steaua ce-mi străluce
în irisii pierduti, ramai prizonier in ei..

haide potoleşte-mi foamea de iubire
rămâi acum cand asfintitul inca-i orb
strânge-mi si ultima farama de lumina
să mă lumini cand dragostea iti sorb

cu gingăşia gurii tale sa-mi starnesti dorinta
să nimicim sudoarea viselor vibrand
să nu mai stim de noi sau de e noapte
să ardem amandoi intr-un albastru foc mocnind.

iubeşte-mă acum, în noaptea spre sfarsit
să-ţi fiu femeia vis, ce-n vise m-ai strigat
să-mi curgi pe trupul moale fara de vesmant
şi lasă-mă batand in pieptul tau, andant.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în inimi cu lacrimi de omăt

Printre globuri roşii-argintii
Se întrezăreşte chipul tău ce-mi dă fiori
Şi-mi făureşte mii de lacrimi,
Şir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipeşti în acei atomi ce fecundează viaţa
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoaşterea acelui munte încărunţit.
Din geamul asediat de flori şi clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluţe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiţi pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuţii, iubirii, adevărului şi vieţii
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriaşului,
Risipit de valuri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

privesc cum depărtarea se răzbună
şi musca orizonturi cu furtuni
ca-ntr-un tablou de toamna ce ascunde
atâtea-ndragostiri prin pasi nebuni.

şi îşi infoaie voaluri negre, multe
şi valurile marii le ridica tot mai sus
în ochii ei de ceata fug corabii
cu amintiri ce nu s-au dus.

prin crang departe se aud sticletii
şi prin paduri ramase ursitori
din cer coboara cu ofrande
toti ingerii iubirii, slujitori.

şi prind in hore sanzaiene
şi nori, si ploi, si vant de-apus
chemand cu lirele-mbracate-n toamna
din moarte, umbrele ce s-au ascuns.

din vraja magilor se-nalta incantatii
şi din strafundul timpului rasar
prinsori cu mijloc de fecioare
şi-ntr-un delir cu zarile dispar.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe deget

culorile toamnei se frâng în nimicuri
şi fura deodata, si-ascund ce-am avut,
o clipă de vraja-n baletul iubirii
o viaţă pe deget, intr-un sarut.

si mana ti-o prind, si mie dor de iubire
din vant mai culeg doar un gand,
aevea se stinge si soapta pe-o frunza
şi noi ne oprim din iubire pe rand

privindu-ne-n ochi, ce eterni vor ramane!..
flamanzi si in linisti ne pierdem tacut,
nici tu nu mai esti, iar eu, - amintire
ramanem in toamna doar inceput..

mai ramai sa-mi mai fii, mai stai inc-o ploaie
si ploaia sa curga in vesnicul vis,
visarea s-o facem din lutul din mine
si din sarutul de pe buze promis.

alunga si zorii, si roua ce tace,
alunga si cantul din tample albind
culorile moarte strapunge-le toate
cu sarutul pe deget, doua inimi vibrand.

mai lasa amurguri, in urma si-n graba
sfarama in pumn secunda din timp
si lasa-mi doar mie o toamna in salba
si-n rugina din noapte sarutul la schimb.

nu-i clipa ucisă, strapunsa de sabii
nu-i bruma sa arda in mine adanc
doar jarul din umbre ce gandul le-ascunde
În ochii prea goi de chemari ce se frang

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuşi
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.

si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.

si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.

se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.

e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.

salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
şi-mi scrii cu soapte,-ţi este dor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei de afini

sunt seci cărările spre înaltul tăcut,
prin ploi de atingeri şi priviri în neant,
sunt multe răspântii, prin tine, cer sfânt
dar laşi în puhoaie să curg-adamant.

mocnesti, iar te-aprinzi, tăciunii de ziuă
îi strângi în mănunchi cu umbre de timpuri,
o salbă de şoapte rămase-n preziuă
armură-şi croieşte din noaptea-n arginturi.

răsăritul mă-naltă, îţi simt mâna caldă
un abur mă-mbata, din nou sunt a ta.
eşti mult prea înaltul, acel de-altădată
îţi simt iar iubirea, cum n-am fost aşa.

ai lăsat doar tăcerea, la pândă în noapte
ai trimis mângâierea, ca un sol de cuvânt.
te ascunzi pe cărări şi-n răscruci sfărâmate
dar iubirea mi-o porţi zi de zi, nopţi la rând.

azi eşti steaua ascunsă, ce din nori văl îşi pune
te strecori printre lacrimi ce din cer le arunci
curgi mereu cu dorinţă, dorul meu te răpune,
miezul nopţii îl stingi, mă iubeşti şi te duci.

o liană-nfăşoară cu mătăsuri satine
în strânsori mă cuprinde, te simt c-ai rămas,
mă ridică în -naltul din priviri pân la tine
chipul tău e aici, pământean fără glas.

tu nu-mi spui, nu-ţi deschizi, dar mi-aşterni
să tot urc pe cărări, scanteiri de lumini
sunt cuvinte, ce-ai strâns şi-au topit flori de ierni
şi-n şiraguri preling, pe-ai mei ochi de afini.

urc un pas, mă întorc, rătăcesc, iar te pierd
un balet fără grai, din văzduh clopoţi cad,
ceas târziu, doarme dus, eu încet te dezmierd
răsăritul îmbrac cu-al tău chip în veşmânt de brocard.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut prin gândul tău şi n-am găsit nici o urma de mine, de tine, de noi...

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul ploii dincolo de noi

te-am invitat la un dans în noaptea ce tocmai s-a dus
am vrut sa dansam dansul ploii de inceput
am crezut că eşti pasul ce-mi poarta picioarele spre altă lume
am dansat pe luciul apei strivind fiecare strop
ce ne cânta valsul în care ne-am pierdut.

a fost visul in care te-am vrut atat de aproape in mine
ca misterul noptii ce ma cuprinde de fiecare data.
zorii m-au trezit cu soaptele lor de roua aratandu-mi
ringul ranit de talpile mele ce-au calcat apasat in ritmul
notelor ce infrangeau orizontul.

sunt eu aceeasi floare de noapte ce-si potoleste setea dansand in visele infinite
sunt eu-l tau ce demult m-ai ademenit cu setea iubirii
ce mi-ai asternut cu licarul fiecarei straluciri
pierzandu-te in lumea infinita.

sarut fiecare urma spunandu-i adio pana la urmatorul pas
spun adio fiecarei imbratisari careia mijlocul meu s-a lasat prada.

iubirea primilor paşi în ploaia fără de sfârşit.
dansul ploii dincolo de noi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!