Ascunde-te,ma ascund si eu

viseaza-ma si am sa te visez si eu,
crede-ma caci te voi mintii usor,
intelege-ma si vorbeste-mi,
caci am sa te ascult cu dor,
fii bun si ia-mi mana,
incalzand-o intre ale tale maini,
simte-mi pulsul,
si iti voi citii din versurile gandurilor tale...
cuprinde-ma si nu ma mai lasa sa plec,
ascul-mi dorinta,
pierduta in nefiinta,
asculta-mi tacerea,
purtata de ani si ani cu grija...
inchide ochii si uita de lume,
am sa inchid ochii uitand de lume...
acum simt,
acum simti,
cand spun:"-te iubesc!"

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de lalele

acum, cand petale de lalele-ncep sa cada,
acum, cand ochii mei in ochii tai incep sa vada
si-albastrul cerului e ideal in soare,
las gandurile tale in mintea mea tresare;
e greu sa fii perfect, cand nici nu esti,
e greu sa simti ca mori, cand tu traiesti,
dar totusi lasa-te purtat de mana sortii
si nu da prada trupul tau in cupa mortii;
a mai cazut inc-o petala... mai sunt trei,
ins-a fi bun nu-i imposibil daca vrei.
simt cum parca pleoapele-mi sunt grele
asa cum sunt aceste petale de lalele,
ce se deschid uitandu-se la soare
si cad duse de vant pe cand laleaua moare.
simt cum ma cuprinde un val far de culoare,
te-apropi-ncet de mine, ce simt in suflet, oare?
dormim imbratisati far a ne da seama
unde suntem sau cat e ceasul, caci ne-a murit si teama;
petalele se-nchid si totu-i clar- se face noapte...
pacat ca maine-n zori au sa lipseasca toate.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce??

De ce nu pot inchide ochii fara ca lacrima sa cada?
De ce nu pot plange-acum si nimeni, nimeni sa ma vada?
E-atat de greu sa mai iubesc cand simt ca doar eu daruiesc...
De ce te pierd? Sau te-am pierdut? Sau nicicand nu te-am avut?

O prietenie pura, iubire platonica tu ii spuneai,
Se destrama incet si sigur, dar vinovatul nu esti tu...
E vina mea ca n-am putut sa fiu cum eram la inceput
E vina mea ca n-am stiut sa pretuiesc cand am avut...
E vina mea ca te iubesc... si totusi... e atat de lumesc.

De ce nu pot privi in ochii tai fara ca asta sa ma doara?
De ce nu pot sa-ti spun acum ca te iubesc... a doua oara?
De ce mi-e teama sa-ti vorbesc?
De ce nu pot sa mai traiesc?
De ce simt ca-ncet ma sting?
De ce mi-e frica sa te-ating?

Si totusi stiu... si n-am sa uit
Si-am sa repet la infinit ca te iubesc si te-am iubit
In sinea ta si tu o stii...
Pentru mine esti ceea ce nu se uita niciodata...
O prima dragoste adevarata.

Atunci credeam ca simti si tu la fel
Si-ntr-o clipa de-optimism flacara iubirii s-a aprins
Si-un biet mesaj de-amor eu ti-am trimis
Dar jur ca-mi pare rau.. caci te-am dezamagit...
Acum totul e distrus...

De ce?
De ce s-a intamplat asa?
De ce sufar?
De ce din vina mea?

Si totusi simt ca ma iubesti...
Dar stiu ca-i numai o minciuna
Venita parca din furtuna,
Menita doar sa m-amageasca,
Speranta-n lacrimi sa-mi opreasca...

De ce se termina asa?
De ce nu mai pot continua?

Intr-adevar e vina mea... dar jur ca nu te voi uita!

De ce scriu acum cu lacrimi arse pe paginile goale?

De ce?? de ce??... ma doare...

poezie de Lavinia Ioana Duţă
Adăugat de Lavinia Ioana Duţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
ma resorb
daca plec.

Tacerea si vantul de mana se tin,
cuvintele lor fara forma raman.
In mine e lacul intins,
amurgul in sange cuprins
imi striga:

E viata ce vine la tine,
desprinde barca si tine
in mana a soarelui sfera,
lumina efemera
de zi.

In lanuri de grau odihnita
inghit seninu-ntr-o clipa.
Cu noaptea calda ma-nvelesc
si-mi pare ca traiesc.
Las barca sa se duca,
zambesc cam in deruta
si-mi spun:
oare iubesc?

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeste-mi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...

Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...

Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...

poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iubesc

Iubesc viata, iubesc iubirea
Iubesc soarele si omenirea

Iubesc totul, iubesc floarea
Iubesc aerul si marea

Eu iubesc si voi iubi
Pana moartea va veni

Caci Dumnezeu ce m-a creat
Dumnezeu m-a inzestrat

Sa iubesc, sa fiu iubit
Sa doresc sa fiu dorit

Plange sufletul in mine
Cand iubirea pleaca, vine

Plange ca un biet copil
Inima cu un dor umil

De iubire si dorinta
De amagire si cainta

O durere mare simti
O placere sa nu minti

Ca a iubi, e foarte bine
Chiar si cand nu ai pe cine

poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-ai dorit?

Ti-ai dorit vreodata sa stii cum e sa atingi cerul?
Intinde mana, inchide ochii
Si gandul te va purta spre orizont.
Ti-ai dorit vreodata sa stii cum e sa inoti in stele?
Caci eu stiu, m-am inecat in ochii tai.
Ti-ai dorit vreodata sa stii de ce imi bate inima?
Nu e nevoie, caci stii deja.
Bate ca ai patruns tu in ea.

poezie de Silvia Martha Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Eu te iubesc ca-n prima clipa,
Macar ca a trecut un an,
Si-o presimtire fara frica,
Ca inca esti al meu un an,
Iar de cuvinte nu-i nevoie,
Caci fara ele-i mai usor,
Si las vorbele in voie,
Sa se prefaca-n fulgi,
Si-n seara asta va tot ninge,
Si-n noaptea se va prelungi,
De acum nici cand nu va mai plange,
Caci tu mereu ma vei iubi,
Dr las sa fie seara asta,
Nemaiuitata de amandoi,
Si las sa fie seara asta,
Ca o vecie pentru noi.

poezie de Andreea Maria Ghetu (21 februarie 2013)
Adăugat de Andreea Maria Ghetu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogatii din asta lume

Bogatii din asta lume
Ca in Pilda lui Isus
Cu "Bogatul si saracul"
Cat de adevarate azi is.

Bogatii aduna avere
Si tot nu le mai ajung.
Au case-n orase, sate
Si-o gramada de masini.

Schimba case si masini
Parca schimba un car cu fan
Bat pamantu-n lung si-n lat
Dar azi vai de cel sarac,

Cum era si altadat'
Multi nu au azi ce manca
Ar merge si ar lucra
Dar unde? caci ei ar vrea.

Unii adun, mereu adun
Ei se uita caci n-au cum
Caci unde lucrau odata
Voi le-ati pus lacat la poarta.

Nu au casa si confort
Copiii plangand adorm.
Ar manca sa creasca mari
Dar banii sunt la cei tari.

Multii incearca sa traiasca
Parasind chiar tara noastra.
Stati bogati si va ganditi
Caci tot ce veti aduna

Pe pamant le veti lasa,
Iar cand vine judecata
Iadul va va fi rasplata
Caci mila nu ati avut,

Ati facut tot ce ati vrut.
Nu l-ati vrut pe Dumnezeu
Nici jertfa Fiului Sau
Sa fiti iertati prin harul Sau.

Atunci va va parea rau
Ca bogatu-n cazul sau
Saracu-a fi in ceruri sus
Ca a ascultat de Isus,

Colo-n sanul lui Avraam
E locul celui sarman
Care atuncea cand traia
Domnului mult se ruga.
AMIN

poezie de Elena Fărăgău
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasirea din vis

Se intalnira intr-o zi ploioasa,
cand soarele uitase sa rasara
si soarta hotarase ca atunci
acele doua inimi sa tresara.

el ii vorbi cu inima deschisa,
fara a se gandi daca mai are rost
sa jure iar credinta si iubire
pentru ceva ce mai demult a fost.

dar totusi a-ncercat s-o tin-aproape
in lumea lui si-n inima-i umbrita,
parea mai sincer ca oricand,
dorea ca ea sa stie ca-i iubita.

"trec ani in sir pierduti in fum,
dar inca te iubesc, desi mi-e greu s-o spun;
ma vad mereu parca purtat de-o stea
punandu-ti mana calda-n mana mea
si noi zburam in zarea-ndepartata,
fara sa ne gandim ca vom veni vreodata
aici, acasa, in aste vremuri grele,
mai bine tac, hai sa uitam de ele
si sa zburam departe asa cum ne dorim
si tot timpul pereche, tot timpul noi sa fim."

ea-l asculta timida si tacuta,
fara sa stie ce sa creada,
dar inima-i dicta:"-iubeste
si lasa lucru-acesta sa se vada".

si s-a supus intregii ei fiinte
si s-a lasat purtata iar de valuri
ca mai demult cand impreuna
visau la marile-idealuri.

"inchid ochii si curg lacrimi
pe-ai mei obraji umbriti de vise,
te vreau aici, mi-e dor de tine,
te vad sub pleoapele-mi inchise.

suntem pe-un munte singuratic
si tu ma tii in brate strans,
emotii mari ne coplesesc
de fericire si de plans.

si totusi stiu ca este vis,
dar cred in el, e visul meu,
mi-e teama sa-mi deschid iar ochii,
mi-e teama si imi este greu."

dar totusi si-a deschis iar ochii
si lacrimile-i impanzira,
vazu ca ii era aproape
si parca nu mai auzira.

era o liniste deplina-n noapte
iar norii parca-ncet plecau,
tocmai atunci cand acei doi
spre infinit usor zburau.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

curiozitatea ma apasa spre moartea cea dorita,
am trait destul pe lume si de moarte-mi este dor
eu nu am avut macar nici clipa fericita
am fost absent in viata si astazi vreau sa mor
sa nu mai stiu de nimeni si nimeni sa nu afle
ca am trait vreodata cu patima si jind
mai bine niciodata eu n-as fi fost pe lume
ca nimeni niciodata nicio clipa nu m-a iubit
s-apoi mai am o dorinta, o singura dorinnta
cand va sosi clipa ca sa ma ingropati
sa fie la miezul noptii si nimenea sa nu planga
din suflet sa ma scoateti, din amintire sa ma uitati
nu mai vreau nicicand sa va mai vad vreodata
vreau sa ma odihnesc in adancul meu mormant
iar trupul meu cea fost odat' asa voinic
cand va putrezi atunci as vrea sa plang
sa inund acel sicriu cu lacrima cea rece
sa putrezesc cu dorinta nici trup sa nu mai am
caci sufletul ramane desi trupul trece
prin sange si melancolie as vrea ca sa dispar
si toamna cea ploiasa sa-mi ude atunci mormantul
si frunze ruginite sa fosneasca pe-a mea cruce
si clopotelor va rog sa nu-i aud cantul
caci viata e un cant ce se termina si se duce,
si nimenea la capul meu, nimenea sa nu planga
sa va vad fericiti caci inca voi traiti
ca viata e un dar de la Dumnezeu primita
dar soarta mea a fost sa fiu nefericit
iti multumesc Parinte pe aceasta cale
ca mi-ai dat norocul pe lume sa traiesc
o singura iubire doar una am in viata,
pe Dumnezeul meu il ador si il iubesc

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socotinta ca suntem ceva se numeste prezumtie. E o patima nascuta din iubirea de sine si devine izvorul, inceputul si cauza celorlalte pasiuni, dar atat de subtila si tainica e aceasta mandrie, incat cei ce o au n-o simt. E un rau tot atat de mare pe cat e de subtil si tainic. Aceste patimi inchid prima usa a mintii prin care Harul lui Dumnezeu voieste a intra, nu-l lasa sa intre si Harul se retrage. Caci cum poate veni Harul sa lumineze pe cineva care se socoteste a fi ceva mare; ca-i intelept si ca n-are nevoie de alt ajutor, Domnul vine sa vindece aceste boli si patimi luciferice. Cei ce-si aroga acest drept sunt nenoriciti, cum spune Profetul: " Vai de cei ce se socotesc intelepti in ochii proprii" (Isaia V,21) si Apostolul: "Nu va socotiti intelepti" (Rom. XII, 16) si Solomon: "Nu socotiti ca sunteti ceva" (Proverbe III,7)."

Sfântul Nicodim Aghioritul în Războiul Nevăzut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemn

Zboara mai sus decat ai zburat pana acum
Dar nu uita ca-i din pamant al tau drum
Si nu uita ca pana si vulturii ce zboara mai presus de vant
Au fost candva simple furnici, si se vor intoarce in pamant.
Ucide! Fura! Minte!
Dar ucide-ti amintirile ce iti aduc aminte
Cum e sa iti curga durere prin vene
Si cum e sa astepti resemnat, moartea sa te cheme.
Fura din clipele frumoase ce ti-au fost luate
De timpul care a uitat a tale fapte
Fura-ti armele furate ce-ar putea renaste eroul
Din sufletul gol, unde acum pluteste ecoul.
Minte, dar minte-te pe tine
Ca nu esti doar un simplu pion ce se abtine
Sa atace regina, pe tabla de sah a vietii
Minte-te ca esti surd! si ca nu auzi cum urla in tine suspinele greutatii.
Eu nu te rog, eu nu iti cer, eu doar te indemn
Sa fi de piatra, sa fi din fier, iar daca pe aceasta mare esti doar un lemn
Lasa versurile mele sa te aduca
La mal si sa te transforme intr-o stanca.
Inchide ochii, asculta ranile cum urla in tine
Lasa-le sa-ti vorbeasca, la fel au facut si cu mine
Dezleaga-le de lanturi, spre raiul lor lasa-le sa zboare
Caci la fel ca zilele... sunt si ele pasari calatoare.
Nu deschide usa inimii pentru oricine bate la ea
Sunt multi ingeri mascati in lumea asta rea
N-o deschide celui ce vrea doar un simplu dans cu sentimentele tale,
Deschide-o celui ce s-ar incuia inauntru daca ar avea cheia in mainile sale.
Taci! Rabda! Tine in tine!
Se apropie ziua cand raul se va transforma in bine
Gradina moarta de atatea flori uscate
Se va transforma in raiul ce iti va da voie, cand altii se vor opri, tu sa pleci mai departe.
Daca ai de gand sa renunti, sa lsi armele jos si sa fugi
Sa stii ca nu ai unde sa te ascunzi, nu ai unde sa ajungi
Destinul a fost mereu cu un pas inaintea ta si o sa fie
Asa ca oprestete! si pe a ta carare las-o sa fuga doar a mea melodie

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mea, scaparea ta

Îmi vad ochii si plang
imi vad buzele si rad
imi va trupul si tremur
e mort de mult,
infectat cu ura.

iti vad ochii si cred,
iti vad buzele si simt,
iti vad trupul si tremur
e viu de acum,
si plin de caldura.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as pleca

Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...

Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...

Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...

De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...

Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...

Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...

Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...

Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...

Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu atata bucurie

Cantand cu atata bucurie
Spre Tine ochii ne-ndreptam
Slavit Isus Numele-ti fie
Caci Tu ne dai in vesnicie
Lumina-ti sa te onoram

Caci numai Tu ne-ai mai ramas
Si sprijin Doamne si ajutor
Ne esti stanca si popas
De aceea astazi al meu glas
Te cheama scump Mantuitor

Lumina Ta si azi ne strange
In jurul Evangheliei Isus
Suntem spalati prin sfantu-ti sange
Si-a Ta iubire ne invinge
La Tine iata ne-a adus

Privim cu atata bucurie
Spre Tine doar iubitul meu
A Ta viata sa ne fie
Caci noi Isus in vesnicie
Te vrem ca Mire-- Dumnezeu

Lumina sfinteniei Tale
O vrem dar sa ne lumineze
Caci Tu ne esti stanca si cale
Si noi la umbra aripilor Tale
Vrem ca mana-ti sa ne aseze
Catcau 19 sept. 2021

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

As vrea

As vrea sa fiu un cuvant
Sa ma nasc din buzele tale,
Sa fiu sarutul tau...
Sa fiu roua de pe trandafirul din mana ta...

As vrea sa fiu irisul ochilor tai
Sa vad ce vezi si tu...
As vrea sa fac parte din inima ta
Sa pot simti ce simti tu...

As vrea sa ma lipesc de tine
Sa-ti simt aroma pielii...
Sa ma cuibaresc in bratele tale
Sa simt caldura.. cu care esti in stare
Sa ma tratezi... Mi-e dor de tine..
Oare ma crezi...?

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Petronela Nisan
Comentează! | Votează! | Copiază!