Tablou de iarna

Goliciunea iernii pare
Tristete traita-n visare
Peste tot ea stapaneste:
Case, dealuri amorteste.

Din aerul lipsit de soare
Pe pamant vor sa coboare
Mici stelute argintii
Alergand printre copii

Alba, moale si pufoasa
Peste camp e haina groasa,
Neaua acopera-ndata
Natura-mpodobita toata.

Un cantec surd se-aude
In departare, unde
Vantul matura-n cale
Fluturi albi cazuti in vale.

Adanca si misterioasa
Tacerea se asterne deasa.
Stelutele-nfloresc plapande
Pe la geamuri tremurande.

poezie de Mirela Aldea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Îşi ia toamna la plimbare
Şi se-ntinde
Şi se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Şi se plimbă
Şi se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Îşi vând ploile din zori
Şi se-ajută
Şi se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă şi se jură,
Şi se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Şi cutremur -
În fisură.

poezie de Gabriela Chişcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tarziu si se numara anii...

Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.

Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.

Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.

Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!

O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.

Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.

Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.

Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.

E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.

E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.

Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

A venit iar primavara
peste camp si peste case
cantaretii scot vioara
nu le mai sta frigu'-n ooase.

Si pe strune incep sa cante
viata noastră cea "usoară"
cu melanclia-n frunte
si cu dorul subtioara.

Soarele e printre ramuri
frunzele isi vad verdeata
Ion spune peste dealuri
la pomi "bună dimineata!"

Si miracolul de vara
va veni si el curand
toti poetii ies afara
nu mai au dorul in gand.

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul lui

Cantecul lui
Ii cantul codrului,
Cantul tineretii,
Cantul batranetii,

Ii cantec de dor,
Pentru fecior,
Ca eu o sa mor,
Mor de dorul tau,

Nimeni nu canta
La fel de frumos
Cantecul lui
Despre povestea codrului;

Cantec de jale
Caci codrul moare,
Moare in tacere,
Pe-o vale nuiele;

Ii cantecul sau,
Cantec de dor,
Pe-albie deasa,
Din pamant scoasa;

Scoasa de-un gand,
De cerul cel sfant...

poezie de Mădălina-Elena Moldoveanu
Adăugat de Mădălina-Elena Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de iarnă

Cad în spirală fluturi albi din cer,
Cresc flori de gheaţă-n nopţile cu ger
Pe geamuri par dantele de cleştar,
Se-ntinde roba iernii pe hotar

Îmi pare câmpul alb imaculat,
Zăpada se aşterne peste sat,
Cern albe stele norii cenuşii,
Pădurea îmbracă haine argintii

Povestea despre Moş e doar un mit
Dar pentru cine crede... a venit
Pe întinderile albe de ninsoare
Cojocul roşu-i pată de culoare

Iar sacu-i greu de-atâtea jucării
Tablete, lego, cărţi pentru copii
Ei scriu şi fac cu Moşul un acord
Să vină iarna de la Polul Nord

Mi-am pus în gând să fiu din nou copil
Să mă strecor din iarna mea tiptil
Să cred în Moş Crăciun şi-n Făt Frumos
Chiar azi clepsidra vieţii mi-am întors!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul iernii să revină...

e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-şi albul şi-a lui vină,
să se aşeze pe trecut

să se aşeze peste dealuri
şi peste câmpuri, peste munţi,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiţi

se-aude iarna cum revine
cu scârţâit de ger pătruns,
cu nopţile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns

e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduţ şi blând

e iarna albă înnoptată,
e iarna albă peste zori,
pe cer sunt stelele de gheaţă,
ciulinii înfloresc fulgite flori

pădurea iarăşi se îmbracă
cu haina albului de nea,
norii din cer încet revarsă,
prea albii pufi de catifea

e timpul iernii să revină
şi toamna tremura de frig,
sub streşini păsări se adună,
pe jos e alb ca ţipirig

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vine iarna

Iată vine iarna dragi copii
Peste dealuri şi câmpii,
Peste pomii din livezi
Şi chiar peste casa celor trei iezi.

Vine cu fulgi mari pufoşi,
Vine iarna în galoşi.
Cu zăpadă pănă la brâu
A venit şi peste un mic pârâu.

Chiar şi crengile de tei!
Au fost îmbrăcate în haina ei.
Albă ca laptele de mamă
Moale ca o năframă.

Hai fuga să ieşim în prag!
Să o întâmpinăm cu mult drag
Pe zâna cea frumoasă
Care înveleşte totul în alb.

poezie de Vladimir Potlog (7 decembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În livadă

Stau în sara liniştită sub castanul înflorit
La o masă-n trei picioare de brad sur şi învechit.
Pe subt pomi trimite raze ascuţite asfinţitul,
Peste masa cenuşie încrestată cu cuţitul.

Trece-un uliu spre pădurea ce se clatină în vale,
Însemnând peste-o ogradă o bulboană de spirale.

Între pomi, într-o poiană printre crengi cadelniţând,
Văd ştiubeie văruite, toate aşezate-n rând, -
Şi privind prisaca albă cu căsuţe argintii,
Mi se pare că-n poiană e un sat pentru copii.

Peste valea unde creşte tot mai des pădurea-naltă,
Într-un iaz cu ape limpezi cântă un buhai de baltă,
Cântu-i somnoros de bucium, din adâncuri verzi de ape,
Răcoros răsună-n frunza din copacii de pe-aproape.

Soarele căzut pe dealuri, ca din gura unei gropi
Scânteiază frunze albe prinse-n vârfuri lungi de plopi,
Şi acum abia sclipeşte peste-acoperişul lucii,
În clopotniţa din zare, răstignit pe vârful crucii.

poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior

Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.

Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cantec si de soapte.

Din lumi astrale
Magia infasuratoare
Coprinde in a ei splendoare
A plangerilor vale.

Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?

O! cer, natura,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem si ura.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.

Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi îşi taie cale,
Din munte, pietre se desprind.

Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.

Peste casele-adormite
Luna-şi picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum şi vântul.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Ninge peste noi cu fluturi,
Albi şi puri, să fim uimiţi,
De ninsori să nu te scuturi,
Doar aşa să fim, uniţi!

Ninge peste noi cu muguri,
Rod şi spor din purităţi,
Arderile vii din ruguri
Aripi dau castei dreptăţi!

Mai ning peste noi petale,
Aromă de chiparos,
Mi-ieşi în cale, ţi-ies în cale,
Drumul vieţii-anevoios!

Doar ninsori de altădată,
Spornice ca ploi de mai,
Ne-or veghea iubirea toată,
Eu ţi-o dărui, tu mi-o dai?

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Soptind in noapte amorul crud al nefiintei mele,
Sorbind frenetic limpezimea buzelor tale tremurande,
Exalt in agonie agonizand extazul
Si ma gandesc inopinant la efemer.

Totul va trec si va fi din nou ca inainte.
Departare.
Singuratate.
Tristete.

Voi ajunge din nou ingenuncheat tanjind la trupul tau gol,
la buzele suave, la noptile albe de vara,
la clipele de daruire totala, de uitare de sine,
de evadare in propriul nostru univers,
un univers in care putem fi Noi.

Fara prejudecati, fara restrictii,
Indreptatiti de legea sufletelor noastre.

Nu vreau sa ma trezesc din vis!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.

frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.

incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor

te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise

fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.

fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noapte tarziu...

E noapte si vantul bate mai rece
pe trecatorul care va trece
in noaptea adanca pe-aceasta strada,
unde e ploaie si viata-i amara.

E noapte si ploaia bate mai tare
peste pervaze de dormitoare.
E noapte rece si cerul vegheaza...
sub plapumi calde mai toti viseaza.

E noapte si luna, nu vrea sa mai plece
nici razele-i dalbe in jos sa le-aplece,
e noapte in zare, e noapte departe
dar mie somul vise nu-imparte.

E noapte si-acolo la tine-n mansarda
dar atmosfera ta e mai calda,
e noapte adanca, e noapte ce-ascunde
mana straina ce-ti cade pe frunte.

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi din iubire

Intr-o scorbură de brad
Intr-un vârf de munte înalt
Loc înconjurat cu gard
Gându-mi zboară într-un salt

Unde cerul sărută pământul
Mă confund cu aerul sărat
Orizontul înfruntă vântul
Si poposesc la un mal curat

Printre boabe fine de nisip
Sub căldura ce din mine dogoare
Caută-mă să nu mă risip
Sufletul se topeşte la soare

Printre rosii maci de mai
Fluturi îsi întind ei aripioare
In decembrie nasc mici crai
Zboară prin stomacuri iubitoare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul îngheţat,
Acoperă cu flori de gheaţă ferestrele şi-ntregul sat.
Pe dealuri ea aşterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.

Iar vântul intră-n jocul iernii şi viscoleşte fulgii toţi,
Cu veselie îi adună pe toţi copiii pe la porţi.
Ei vântul îl aleargă-n vale şi fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag şi alb covor.

Iar iarna se înveseleşte şi-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopţile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.

În jocul iernii intră seara ca o măicuţă obosită,
Ea linişteşte copilaşii şi-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivăţul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.

În case-acum e cald şi bine, copiii s-au culcat de mult,
Afară singur vântul bate, cu inima-mi eu îl ascult...
Mă ninge-n suflet cu fantasme, iar vântul vieţii mă îngheaţă,
Doar inima-mi e încă jună şi desenează flori de gheaţă.

Presară iarna lacrimi dalbe peste-al bunicilor mormânt...
Mi-e dor de –a lor sfântă poveste, mi-e dor de-al lor blând, drag cuvânt...
Pe dealuri se aşterne neaua şi ninge-n suflet cu poveşti,
Curând la noi va veni Moşu... colindători pe la fereşti....

poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi şi moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânţi la pian şi în sobă să aude focul cum trosneşte.
Eu privesc la geam şi lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viaţa îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Şi topeşte fulgii cei albi şi moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde esti, copilarie?

Unde esti, copilarie?

Sunt aici, in floarea alba
Si parfumata, din April'!
In primii ani de-nvatatura
Si-ai vietii de copil.

Unde esti, copilarie?

Ascult povesti despre cuc,
In hamacul de sub nuc,
In ghizdan langa penar
Si-n pagini de abecedar.

Unde esti, copilarie?

Stau in holda cea manoasa
Si-ntre stanele de oi,
Adormind din camp spre casa
Leganata-n car cu boi.

Unde esti, copilarie?

Culeg flori de camp si parca,
Ma vad pe-unde-am umblat
Strabatand Oltul in barca,
Sau pe maluri la scaldat.

Unde esti, copilarie?

Acasa, la cei doi bunici,
Ce-mi citeau cu lampa-aprinsa
Si-si primeau nepotii mici
Cu usa casei larg deschisa.

Unde esti, copilarie?

In rugaciuni, la Sfanta Icoana,
Chiar cu "Cina cea de Taina"
Unde doisprezece Sfinti de Sus,
Gusta paine, sorb si vin si-nvatatura,
Lui Iisus.

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Incet se lasa peste dealuri,
Si peste ale mari valuri,
O umbra deasa albastra,
Cu-n chip de moarte amara.

Coboara neagra fata,
Cu toate o data,
Dandu-ti fiorul eternei linisti,
Si te-ntrebi traiesti?

N-ai murit inca,
In negrul ce-nconjuara stanca,
De-o lumina ce ea i-o fura,
Noapte-mi sfanta dura...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!