Amurg
Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.
Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi își taie cale,
Din munte, pietre se desprind.
Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.
Peste casele-adormite
Luna-și picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum și vântul.
poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.