Acasa nimănuia

Acasa nimănuia mi-am culcat
fluturele şi păianjenul.

Nu vă mai înmulţiţi, - am strigat la ei,
hrăniţi-vă cu raze!

Fluture tu, să visezi ovale!
Păianjane tu, să visezi cifra şapte!

Acasa nimănuia mi-am pus
stele verzi ale durerii, în durere,
şi aerul pe care-l mai am,
În respiraţia pietrelor, l-am pus.

Mi-e câine de pisică
şi atât de cald de îngheţare,
cum nu mi-a fost niciodată!

Acasa nimănuia
m-am stres pe mine însumi
cu un burete tăios.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasa

Acasa mea e într-un cuvânt
gândit de altul.
Acasa mea e într-un sărut
pe care l-am gândit
în alţi doi adolescenţi.
Acasa mea este înlăuntrul
săgeţii trase înspre zeu de geţi.
Acasa mea e gândul ce-l gândeşti
spre mine.
Acasa mea e numele ce-l am
şi mi-l rosteşti.
Acasa mea e un cuvânt,
un prieten şi o curvă.

Fugind din timpul care trece,
ah, timp, bordel al vieţii mele!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasa mea e într-un sărut pe care l-am gândit în alţi doi adolescenţi.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima acasa la tine iubirea mea

Am in juru-mi mii de fete
insa sincer nu imi pasa
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

Am in juru-mi doar cochete
domnisoare!.. ia ma lasa!
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

Mandra mi-o iubesc cu sete
Si mai stiu ca-i si geloasa
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia mea

Suntem sase membri in casa
Ne iubim, ne respectam
Viata este mai frumoasa
Cand acasa ne adunam.

Mama ingrijeste casa
Si ne pregateste masa.
Tata vine acasa in zori
Si se uita la football

poezie de Curcs Victoria (5 decembrie 2020), traducere de Curca Alina
Adăugat de Curca Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod 23

Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşurat
şi l-am pus într-un coş împletit, -
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc şi am realizat că toate măştile mele au fost furate. Şapte măşti pe care le-am purtat în şapte vieţi. M-am panicat şi am început să alerg pe străzi strigând: Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi!!! Oamenii râdeau de mine şi unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piaţă, un tânăr ce stătea pe un acoperiş, a strigat: Uitaţi-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine şi în acel moment, soarele mi-a sărutat faţa dezgolită de măşti pentru prima oară. Şi pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui şi nu mi-am mai dorit să port măşti niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântaţi, binecuvântaţi să fie hoţii care mi-au furat măştile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum interpretezi visul

Cum interpretezi visul, aşa va fi,
Spuse profesorul-şaman, el care nu visase
Nici o cutie de chibrituri, visezi că ţi-a ars casa,
Înseamnă că vei primi bani, visezi că vei primi bani,
Îţi arde casa, filosoful se visează fluture, asta ştim,
Dar în clipa aceea, un fluture enorm îl apucă,
Îi înfipse trompa în gură ca o sondă,
Profesorul începu să dea moale din coate,
Nu-i nevoie, spuse fluturele, din aripi dau eu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta III

Iar dacă furtunoasa moştenire
S-o port pe-alte stihii am fost sortit,
Mi-am primit partea de nenorocire
De stâncile lumeşti când m-am izbit –
Dar vina e a mea! Acoperire
În paradoxuri, nu mi-a trebuit:
Mi-am fost eu însumi iscusit cârmaci
Al propriei năpaste, ce să-i faci?!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strainatate

"Doamne cat le-or fi de bine
Celor ce-s plecati in lume..."

Asta imi spuneam mereu
August greu ca nu-s si eu
Printre cei intorsi acasa
Dintr-o tara mai frumoasa.

Duminica-n piata mare
La biserica..., in plinbare
Masini bune, mult luxoase
Toti schimbati si aranjati,
De cand in lume-s plecati.

Dar acu ca sunt si eu
Imi dau seama ca e greu
Doar vazand realitatea
Gusti din plin strainatatea
Si o gusti asa de tare
Incat inima te doare
De atat amarnic dor
De-al unui singur popor
Si-ti lipseste o alinare
O calda imbratisare
Facuta la tine acasa
Cu cei dragi langa o masa

"Doamne cat ar fi de bine
Sa POT sta-n tara la mine"

poezie de Florentina Avădanei (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Florentina Avădanei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost şi nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, şi mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus şi de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit şi de lucrurile la care am renunţat, şi nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu ştiu ce... Nu ştiu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu ştiu ce este sau unde l-am pierdut.
Şi uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.

Ioana Creţu în Şoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intoarce-te

Nu vreau sa cred ca a trecut,
Am avut sanse mii si mii,
Dar noi pe toate le-am pierdut,
Acum ma rog sa mai revii...

Nu vreau sa cauti in alt loc,
Iubirea care-o ai acasa,
Si poate cu putin noroc,
Ai sa revii a mea mireasa...

Nu am cerinte foarte mari,
Dar vise am, chiar foarte multe,
Daca in casa nu-mi apari
Ce suflet o sa ma asculte?

Nu pot sa cred ca nu revii,
Sa-mi spui si tu o vorba calda,
Ochi-mi sunt tristi, imi sunt pustii,
Si-n lacrimi reci noaptea se scalda.

Nu poti uita ca te iubesc,
Nu poti nega iubirea noastra,
Abea astept sa te privesc
Intoarce-te, zambind, acasa..

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castravetele...

Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Şi-aş fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.

Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Şi-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.

Dar... ţi -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Şi mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.

Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Şi ce minune-l ţine,
Aşa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?

A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viaţă...
M-ar fi cunoscut?

Am şi uitat de foame,
De plecare...
Am stat şi-am zis...
,, Aici e necurat"!
Şi mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Şi... am visat?

Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!

L-am ridicat...
Şi... mi l-am pus pe masă,
Şi tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiţă,
Şi mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceahlăul

Aflând şi ei odată de om şi de poet
Se-nghesuie cu dalta să-i facă un portret.
Vedeţi-vă de treabă, nu-i dreptul nimănuia
Că i-a cioplit Ceahlăul portretul şi statuia.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imparat sau om de rand, cel mai fericit este cel ce-si gaseste fericirea acasa.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care este zdravăn şi-are un coltuc de pâine,
Şi-are unde să-şi aştearnă căpătâiul până mâine,
Nu-i stăpânul nimănuia şi nici rob la nimeni nu e -
Spune-i lui că pe deasupra lumii-n fericire suie.

catren de Omar Khayyam
Adăugat de perlutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui copil catre parintii plecati

O, draga mea mama te rog sa te-ntorci
Fara tine sunt pustiu ca un lan,
La scoala sunt batjocorit ca nu am parinti,
Si invatatoarea ma face orfan.

Dragul meu tata te rog sa revii
Ca banii nu sunt importanti,
Ai plecat cu mama printre straini
Si pentru averi tu te zbati.

Eu nu vreau jucarii nici haine mai scumpe
Nici telefoane de fite, nici casa,
Doresc sa am o copilarie frumoasa
Si parintii sa imi fie acasa.

Cand ma pun in pat seara sa dorm
Eu cer intelepciune si minte,
Parintii mei dragi da nu aveti griji
Ca eu sunt destept si cuminte.

Mama, la televizor cand vad accidente
Mi-e frica si ma trec fiori,
Ca pot sa raman de mic fara tine
Si mi-e teama ca poate tu mori.

De ce ati plecat dragii nostri parinti?
Ne-ati lasat acasa de mici,
Sa va ducem lipsa, dragul si dorul
Sa ne creasca matusi si bunici.

Mama, sunt voinic si nu m-ai vazut
Tu nu stii ca deja imi cad dintii?
La serbari nu ai fost si imi este rusine
Ca ai lipsit de la sedinte cu parintii.

Tata, sa stii ca am note bune
Si la fotbal sa stii ca sunt bun,
Abia astept sa te vad pe "facebook"
Si dupa program sa ma suni.

Tata, eu tie iti duc foarte mult lipsa
In suflet te port tot mereu,
Nu are cine sa ma apere tata
Si cu cine sa inalt eu un zmeu.

Parintii mei dragi veniti iar acasa
Ca nimeni nu ma mai baga in seama,
Degeaba imi trimiteti bani si pachete
Cand deja bunica-i bolnava.

Copilarie eu n-am dar nici sarbatori
De zile, de luni, si de ani,
Din cauza saraciei si a unor corupti
Am crescut ca un semi-orfan.

poezie de Boros Otto (22 mai 2019)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba aia

La numai 15 anişori,
Aveam o creştere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare ruşinoasă.
Şi când cu Nicuşor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia...
Ţiu minte, cât de mult roşeam,
Când îmi spunea de vorba aia.

Într-o duminică, fiind cald
Şi cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Şi mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicuşor sta-n iarbă strâns
Şi mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost ruşine şi am plâns,
Fiindcă-mi văzuse vorba aia.

Prin Cişmigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă
Şi-un ofiţer m-a urmărit,
Spunându-mi dulce că-s frumoasă.
M-am ruşinat şi-am spus "merci"
Şi ca să nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa şi...
S-a întâmplat şi vorba aia.

Deşi sunt ruşinoasă rău,
De toţi băieţii sunt curtată
Şi-aleargă-n urma mea mereu
Aproape Capitala toată.
Şi-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanţa sau Mamaia,
Petrec din noapte până-n zori
Că mult îmi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sărman,
Vrei să găseşti a vieţii cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindcă iubeşte o femeie.
Aseară s-a-mpuşcat Bebe,
Aflând că l-a-nşelat Aglaia
Şi toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru vorba aia!...

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde volbura întunecată se cuibăreşte în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranţă, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

şi floarea vibrează în aripile albinelor...

şi încă o iarnă din trupul tău a ieşit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezeşti strigat să-ţi continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de "tati"

Mi-e dor de chemarea-ti duioasa
De glasu-ti de tata placut,
Mi-e dor sa ma strigi sear' acasa
Mi-e dor de tot timpul trecut.

Mi-e dor de-al tau sfat parintesc
De-nteleptele tale cuvinte,
Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc
Dar si sa imi spui "Inainte!"

Mi-e dor sa imi spui c-am gresit
Dar si ca greseala-i... normala
Mi-e dor de curajul oferit
Mi-e dor sa ma duci iar la scoala.

Mi-e dor sa imi spui "ai dreptate"
Dar totusi copile... invata
(Caci nimeni nu stie chiar toate)
Sa lasi de la tine in viata!

Mi-e dor cand veneai seara, din tura
Si-n noapte faceam..."Adunare"
Mi-e dor sa citesti din scriptura
Si-apoi sa cantam o cantare.

Cu mine sa te rogi, mi-e dor
Mana-n mana pe genunchi, amandoi
Sa simt binecuvantarea.... Izvor,
Ce curge din ceruri suvoi.

Mi-e dor cand radeam impreuna
Mi-e dor si de lacrima ta
Mi-e dor de ziua... cea buna
Mi-e dor si de ziua mai grea.

Mi-e dor si de vorbe ades' nerostite
De priviri ce-nghetau totul in mine
Mi-e dor de povesti povestite
Mi-e dor, mi-asa dor "tati" de tine.

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (20 iunie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!