Acasa nimănuia
Acasa nimănuia mi-am culcat
fluturele și păianjenul.
Nu vă mai înmulțiți, - am strigat la ei,
hrăniți-vă cu raze!
Fluture tu, să visezi ovale!
Păianjane tu, să visezi cifra șapte!
Acasa nimănuia mi-am pus
stele verzi ale durerii, în durere,
și aerul pe care-l mai am,
În respirația pietrelor, l-am pus.
Mi-e câine de pisică
și atât de cald de înghețare,
cum nu mi-a fost niciodată!
Acasa nimănuia
m-am stres pe mine însumi
cu un burete tăios.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.