Citate similare cu Ce mi-e mie, ce ţi-e...

Biografie

Ce mi-e mie, ce ţi-e ţie,
Pagini de biografie,
Ne unesc întotdeauna,
Din două vieţi facem una.

Ce ţi-e ţie, ce mi-e mie,
Tril purtat de ciocârlie
Din aproape spre departe
Că nimic nu ne desparte.

Ce e-n noi în noi rămâne,
Jurăminte-n veci stăpâne,
Trăim unul pentru altul
Consfinţit de Prea-Înaltul.

Soarta care ne-a unit,
Viaţa ce ne-a hărăzit,
Respectăm lumii povaţa:
Eu sunt soţul, tu mi-eşti soaţa.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Muşcate de ger

Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care muşcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cuşcă.

Ţi-e foc de mine. Dogoreşti.
Ţi-e gura două flori muşcate,
Ţi-e noaptea vremea când roşeşti,
Ţi-e dorul fiară-n libertate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trenul vieţii

În "Trenul vieţii" ce-am descris
stă tot ce-n soartă ne e scris,
purtăm în el ce ne e drag
şi-l dăruim lumii şirag,
şirag de dor şi-nţelepciune,
ca la final să putem spune:
"dacă-i asculţi vieţii povaţa
cu drag te răsplăteşte Viaţa!"
La margini de poveşti să mergi
să vezi cu cine te-nţelegi,
să-ntrebi prietenii ce-ţi fac,
unul bogat, altul sărac,
citesc din poezia ta,
îi mai încânţi, îi încânta,
te pomenesc şi spun că-i dor
nereuşitele vieţii lor,
iar tu, împovărat de dor,
eşti mesagerul tuturor,
de când pe lume ai venit
tot ce-ai putut ai împlinit,
nu-ţi bate joc de soarta ta,
ţi-e rătăcită inima,
cheamă-ţi menirea înapoi,
cu-n vis rămâneţi amândoi,
n-o mai lăsa pe la vecini
că ei ţi-o pierd prin mărăcini
şi gaj o pun pe la străini!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ţi-e frică ...

Mă-ntorc în zori de la agapă;
Mi-e frică de urmări, sunt fiert.
Noroc că soaţa mi-e mioapă
Da-i rău, că-n izuri e... expert.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ce ne-a legat

Iubirea ce ne-a legat,
-apă vie pentru noi-,
sufletul ne-a adăpat,
ne-a fericit pe-amândoi.
Drumul vieţii l-am urmat
şaizeci de ani împreună.
Unul lângă altu-am stat,
c-a fost vreme rea ori bună.
În grădina vieţii noastre
două flori au înflorit.
Pe arena lumii vaste,
au viitor fericit.
O parte din viaţa noastră
prin vreme va dăinui.
Cele două flori în glastră,
de noi îşi vor aminti.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul original este scris în limba română.

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ce e şi cea mai profundă dorinţă a ta. Cum ţi-e dorinţa, ţi-e şi intenţia. Cum ţi-e intenţia, ţi-e şi voinţa. Cum ţi-e voinţa, ţi-e şi fapta. Cum ţi-e fapta, ţi-e şi soarta.

în Upanişade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

pentru că eu exist şi am fost creat pentru tine
tu, ştiu, exişti undeva rătăcind în această lume

pentru că soarta ne-a creat diferite destine
eu te aştept sperând să te găsesc, minune

pentru că undeva sufăr simţind că prin privire
tu, ştiu, cauţi orizonturi rătăcite departe de tine

pentru că viaţa încă mult timp ne desparte
eu nădejde mi-am pus că nimic nu este departe

pentru că ştiu că nu mult va fi şi ziua este aproape
te aştept, mă-n-chin şi-n-mpreunate-mi ţin palmele

pentru că ştiu că dureros de nu vei fi, tot restul vieţii mele
te voi dori şi aştepta cu gândul sacru al existenţei tale, divine

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut...

A mai trecut, cu greu, o zi
în care gerul se-mblânzi,
nu mai fu aspru precum ieri
când n-aveai milă cui să ceri,
în casă stam baricadat
şi o ţineam tot în oftat,
în sobă jarul se stingea
şi hornul parcă nu trăgea,
afară tot ningea, ningea,
fiori de viscol trimitea!
În ziua asta rece, tristă,
eu stau cu nasul în batistă,
mă mâniez că n-am căldură
şi mi-e că fac temperatură,
mi-e groază de medicamente,
să încep iar cu tratamente,
bani cheltuiţi pe chimicale
cu internare prin spitale.
Aş vrea să fie primăvară
când flori şi iarbă să răsară,
iar de emoţie să-asud
tot admirând un verde crud
pe-ntreaga, necuprinsa glie,
tărâm sfinţit de ciocârlie,
mi-e dor să văd berze în zbor,
albinele la stupul lor,
de duduitul de tractor,
de aerul de prânz mi-e dor.
Dar mă usuc şi simt că mor,
zăpezii nu îi pun zăpor,
mă-aşez pe pernă liniştit,
s-o împlini ce-i de-mplinit,
s-adorm, cer iernii amânare,
precum e ursu-n hibernare.
Şi dacă mai am de trăit
mă va găsi cel hărăzit
că de trăiesc sau, poate, mor,
nimic nu e întâmplător!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşt râul, eu sunt stânca

Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic şi statornic la frumos.

Vieţii săvârşim poruncă,
Aşa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparţi de cel iubit.

Sunt precepte ale vieţii,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereţii
Gând intens din Zori pân' la Apus.

Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândeţe ori în mod ţâfnos,
Tot aşa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.

Măsor timpul cum se scurge
Ţintuit ascult chemarea-ţi tril.
Tu eşti apa care curge,
Eu sunt stânca gândului febril.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate şti
De dorul de părinte
Cât însuşi prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Şi lacrima mă doare...
Tu eşti aşa departe!
În murmur de izvoare,

Ţi-e lacrima, maicuţă...
Şi frunza care pică
Sunt paşii tăi, aievea...

Sunt paşii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Şi în tăcerea nopţii,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputinţa
Ninsorilor târzii,
Eu te aştept măicuţă,
Tu n-ai să mai revii!

Căci eşti aşa departe
Şi-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Şi lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuţă,
Nespusa întristare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!