Fata morgana

Pustiul:
Bolnav, de fierbinţeli îi arde fruntea
Şi trecătoare
Vedenii îi apar în creierii de nisip...
Pustiul larg se zbate şi visează...
Visează-o altă lume
Mai bună
Vizionarul sterp...

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul nu iartă, nu uită şi n-are momente de slăbiciune. El e orb şi implacabil. Un călău somnolent şi necruţător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pillat. Te ucide ca pe o gânganie, fără să-ţi dea nicio importanţă. Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă şi fără să te urască. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezeşte.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de ADELA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fir de nisip. Dar fără mine, mai gol va fi pustiul.

aforism de Valeriu Butulescu din Toamnă în Rai
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul destrămat

Cuvinte
lunecă încet
pe nisipul deşertului
n-au fost niciodată
ale mele
te-am căutat
în străluciri de stele
mă dezbracă pustiul destrămat
uşor... uşor... roşul visului cheamă.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau să cadă

Ploaia moare de-ntristare
A ei haină n-o-mbracă;
Vara cu a ei căldură
Cade-n fund, pe promoroacă.

Am găsit un bob de rouă
Colo-n suflet, se mai zbate,
Şi-are forma, bună, nouă,
De tristeţe. Mă abate

De la frumuseţea dusă
În pustiul vieţii dure
Acum văd şi cum e pusă.
Stau să cadă... glasuri sure.

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost

Deşi nu sunt un Aristip
Şi e ştiut că nu-s om rău,
Prefer pustiul de nisip,
Pustiului din capul tău.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (27 iulie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.

Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.

Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.

Negrul argint, lutul jalnic şi grav
sunt aur scăzut şi bolnav.

Piezişe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare şi leac.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, cine ştie...

Departe, cine ştie în ce oraş ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –

Departe... cine ştie în ce oraş ploios...

Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale –

Cum stai aşa... cu fruntea în degetele pale...

Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea şi vaga-i melodie,
În jurul meu s-aşterne pustiu... singurătatea –

Afară plouă... plouă... şi vântul toamnei bate...

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe...

În sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare
Şi golul din odaie se-mprăştie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –

Şi-n sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare...

Şi-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi şi tu, ca mine, urzind un vis frumos –

Departe, cine ştie în ce oraş ploios!...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozymandias

Am întâlnit un călător dintr-un ţinut uitat,
Care a zis – "Picioare mari din rocă dură,
Dar fără trunchi, stau în pustiul cel uscat...
Şi-alături pe nisip, un chip c-o încreţită gură
Şi cu un rânjet de monarh înverşunat,
Spune că cel ce l-a sculptat a cunoscut
Acele pasiuni ce încă sunt şi că le-a imprimat
Cu mâna pe statui, iar inima le-a susţinut;
Şi sunt pe piedestal nişte cuvinte:
Eu sunt Ozymandias, un Rege peste Regi;
Tu cel Puternic, priveşte ce-am creat şi te-ngrozeşte!
Nimic nu va dura. Ruina-aceasta mare
De vreme fi-va măcinată, şi fireşte,
Nisipul sterp se va întinde până-n zare".

poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Spânzurat de aer printre ramuri
se frământă în mătasa-i
un păianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Spânzurat de aer printre ramuri
se frământa în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1918)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca şi cum m-aş,, dezbrăca,, de...
De toate dorinţele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viaţă,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ şi cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopţi efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt şi de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine şi de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinşi,
Pictez cuvinte şi dorinţe pierdute,
Valul şi ţărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizionarul

El crede în reîncarnare
Şi-l suspectez că bănuieşte
Ce-o fi în viaţa viitoare
Văzând cum se-ndobitoceşte.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Bine-ai venit în toamna mea de aur
Iubito cu o lume la picioare
Cocori schilozi ce nu mai pot să zboare
Şi pus sub embargou bătrânul graur

Orgolii calpe subţiind odoare
Averea risipită pe coclaur
Din tot pustiul, singur un balaur
Şi doar misterul ce ni se năzare

Renaşterea cu şansa sau norocul
Subit căderea dintr-o altă lume
Un ţărm de năzuinţi ascuns de brume
Şi mâna sorţii care face jocul;
Decorul fast şi plin de măreţie
În drum spre un izvor de apă vie

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul unei fete este aidoma unui tablou mai larg decât cadrul.

Lucian Blaga în Hronicul şi cântecul vârstelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale nu a fixat tipuri umane şi stări sociale trecătoare; dimpotrivă, suntem legaţi prin atavism de personajele lui.

Lucian Blaga în ziarul "Patria", Atavism (20 septembrie 1922)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Marii Ivorii

de ochiul tau se sparge inserarea
pe trupul tau se tanguie pustiul
corabii lungi insangera cararea
cu rani adanci brazdandu-ti vinetiul

iti tipa albatrosii lung chemarea
muindu-si in sineala alburiul
de al tau ochi se sparge inserarea
pe al tau trup se tanguie pustiul

la sanul tau urmandu-si cautarea
isi unduie talazul sidefiul
iar luna inmarmoreaza tulburarea
scaldandu-si in tenebre argintiul
de ochiul tau se sparge inserarea.

rondel de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina iniţiatului

Ziua din urmă. Omule, e-adevărat:
din tot ce-a fost,
nimic nu s-a schimbat,
roteşte sus acelaşi cer,
se-ntinde jos acelaşi pământ.
Dar un cântec s-a iscat în larg,
mare şi tainic, în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adânc
şi din ele au zburat
nenumărate ciocârlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
a ca orice altă zi.
Îndoaie-ţi genunchii,
frânge-ţi mânile,
deschide ochii şi miră-te.
Omule, ţi-aş spune mai mult,
dar e-n zadar ¬-
şi-afară de-aceea stele răsar
şi-mi fac semn să tac
şi-mi fac semn să tac.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolarea mediocrilor: orice fir de nisip se crede pe sine însuşi o sămânţă de mărgăritar făr-de noroc.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu caravana mâine plecând din nou prin lume,
Nisipul şi pustiul pe drum or sa mă-ndrume,
Dar azi ce-mi pasă mie, strângându-te, de-aud
Cum muezinul Morţii mă cheamă lung pe nume.

rubaiat de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!