Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iubite,nu uita sarutul...

Trupuri zburând, zburând plăpând
Ca păpădii albastre, în ritmuri noi vibrând,
Cad stelele-n fântâni, cascade de lumină susurând
Cer scufundat în ape, oglinzi răsturnate-n gând.

Curcubee fremătând în splendide veșminte
Scăldate de dorințe, îmbrăcate de cuvinte
Fulger între stele, mereu rătăcit
E astrul, adorat, extaz din spirit îndrăgostit.

Iubite, nu uita sărutul…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

David Boia

Poem la gerunziu

Mereu invocând
Adesea accesând
Un poem din gând
Cu el rezonând
Ca el fremătând
Plutind orișicând
Cu râvnă formulând
Cu zel consemnând
Exigent sau blând
Cu fast înălțând
Cu dânsul vibrând
Pe ritmuri la rând.

poezie de (28 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca PetruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fluturele - gând

Lumină pătrunsă
de praful de Lună,
petale scăldate
în polenul din flori,
le simt pătrunzânde,
intense, în mine
culori și fiori...

Unite în urmă
de-un creier cuminte,
își mișcă în grabă
aripi nevăzute,
străbat tot pământul
și iute
se vede afară zburând
fluturele gând!

poezie de
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zi cu lună

E Luna în plină zi pe cer;
Un sidefiu în culori albastre;
Crâmpei dintr-un rotund stingher,
Cum un copil după dezastre.

Stă cum o pleoapă ridicată
Cu iris alb, tot franjurat,
Mijând Planeta adulată
De-atâția "noi", ne știind păcat!?...

E transparent de diafană
Și o privesc că nu mă arde
Cum Soarele; ce-mi face rană
De vreau să-l văd și cald nu scade!

Sunt stând șezând pe-un glob de stâncă,
Pe-un scaun-insulă între ape;
Un gând infim în noapte-adâncă
Zburând nebun, negrul să sape...

... Un firicel d-eternitate...

poezie de (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Imagini

Imaginea e o torță aprinsă,
Buzele-s balsam de iubire
Când faptele au vocea stinsă,
Sărutul este rodul de-mplinire.

Gerul iernii coase la ferestre
Visul ochilor sculptând în gând
Scene care-n primăveri albastre
Vor înțărca aripile, zburând!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
N. Petrescu-Redi

Unii își ridică moralul zburând spre stele, alții - privind stelele care cad.

aforism de din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea PetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Costel Avrămescu

Rondelul Craiului Nou

Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând
Seceră granița promisă zărilor cu raze de hiacint,
Ferind steluțele tremurânde cu trupul plăpând
De vârful ascuțit al galacticelor brațe de-argint.

De firul ne(pre)văzut al bolții-ntunecate atârnând,
Poleind ape și umbrind poteci pe-al lumii labirint
Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând
Seceră granița promisă zărilor cu raze de hiacint.

Cu lumină, din candela soarelui împrumutând,
Desfoaie gândul nopții spre-mbrățișări de-alint;
Este cu mult mai îndestulată-n stele scăpărând
Decât luna împlinită, cu-al său fantastic print,
Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ora de dor

ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau crește ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea

ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre aburește
un câmp de roșii albastre dorințe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineața grâul copt pe furtună

ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Corina Mihaela Soare

Dacă tu, dacă eu

Dacă tu, dacă eu
Mai simțim uneori
Dintr-un colț să vedem
Un înalt curcubeu,
Dacă eu, dacă tu
Noi mai credem în vis
Într-o noapte din an
Nu gândim la abis,
Dacă tu, dacă eu
Inimi mari mai avem
Și culori vor renaște
Între ele mereu,
Dacă eu, dacă tu
Dezghețam zile mii
Și le umplem cu zâmbet
Colorat de copii,
Dacă eu, dacă tu
O iubire avem
Nu uita niciodat'
Drumul meu e al tău,
Dacă noi împletim
Zi cu noapte la rând
Timpul meu și al tău
Ar rămâne în gând,
Dacă noi n-am visa
La un cer înstelat
Am tăia din iubiri
Doar bucăți am avea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

19?4 (o-mie-nouă-sute-cât-zeci-și-patru)

Cad stele
din steagul înstelat
al viselor în care
s-ar spune
că ne-am putea vedea

E război civil
între gând și putință
între vis și realitate
Nicio scrisoare
nu se mai poate scrie
și niciun telefon
nu se mai poate da

Cad stele din vise
stele ce nu mai au răbdare
să aștepte
să ajungem la ele
și să le atingem...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

fulger pe frunte -
copii pe mături zburând
la școala Hogwarts

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Steaua

cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuțitul mă doare și plâng
uneori pășesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume și frig
mă apropii de mine
mi-e teamă și fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aș pleca de aici, aș pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viață
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a așteptare
diminețile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleștar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă iubirii nesfârșite

Pe marea mătăsoasă am clădit,
Palate vechi, din stele de cleștar,
Pe plaja diafană ne-am iubit
Și luna ne părea un felinar.
Eram un lampion zburând hai-hui,
Erai cuvântul izvorât din tihnă,
Ai tuturor eram... și-ai nimănui!
Eram noi doi, o literă divină.

Pe marea mătăsoasă am clădit
Ca într-un univers de necuvinte,
Corăbii verzi... Cu frunze de argint,
Ne-am împletit aducerile-aminte.
Era atâta libertate-n jur!
Tu, lebădă-n veșminte de lumină...
Eu, ca un mire fără de contur,
O flacără sălbatică, divină.

Palate vechi din stele de cleștar
Pe treptele iubirii risipite...
Eu înger alb, înveșmântat cu jar,
Tu, epilog aducerii aminte.
Ne-am risipit pe mări ca un ecou
Și-am renăscut pe cerul de petale,
Căci din iubire să te-nalți, nu-i greu,
Nici lacrimile nu pot fi amare.

Pe plaja diafană ne-am iubit
Și ne-a unit întâiul nostru vis.
Pământ cu cer și ape s-a unit
Și fluturi cu aripile au scris
Pe pat de aripi, sângerii poeme...
Săruturi caste pus-au în condei...
Din călimară, litere și semne –
Balsam în anii lungi, târii și grei.

Și luna ne părea un felinar
Ce lumina în taină fericirii
Rămase pe al mărilor altar
De veghe vieții, morții și iubirii.
Trec pescăruși și îngeri... E târziu
Și albe păsări rătăcesc în noapte.
Iubito, chiar furtună de-am să fiu,
nu te temi de ale mele șoapte!

Eram un lampion zburând hai-hui...
Cu tine am atins nemărginirea.
Eram al tuturor și-al nimănui,
Hoinar prin lume, căutând iubirea.
Azi sufletul și viața-ți dau în dar,
Tu ești plus infinitul și lumina,
Tu ești întâia zi din calendar,
Găsesc în tine, pretutindeni, tihna.

Erai cuvântul izvorât din tindă,
Brațul ți-era briză mângâietoare...
Mai șerpuielnic mâ prindea-n oglindă...
Eram noi doi, în lumea asta mare.
În vals ne-am prins și am slăvit eternul,
Am dănțuit cu apele deodată
Și de durerea noastră plânge cerul
Cuvânt, poem și lacrimă curată.

Ai tuturor eram... și-ai nimănui.
Orfani ai unei lumi în transformare,
Plecând din lumea lor, plecând hai-hui,
Cu ceru-n gând și visul la picioare.
Doi îngeri ce sub ramul de măslin,
În jurăminte tainice și pure,
Au refăcut un act – cel mai sublim
Și-au reușit durerile să-ndure.

Eram noi doi, o literă divină,
Din călimara plină cu sudoare,
Un strop din diadema e lumină
Ce a născut o lacrimă de soare.
S-au strâns furtuni din magice cuvinte,
Iubirea ne-a chemat și ne-a unit,
Iubita mea, îți mai aduci aminte?!
Noi doi, de-o veșnicie ne-am iubit!

Eram noi doi, o literă divină.
Ai tuturor eram... și-ai nimănui,
Erai cuvântul izvorând din tindă,
Eram un lampion zburând hai-hui.
Și luna ne părea un felinar...
Pe plaja diafană ne-am iubit.
Palate vechi, din stele de cleștar,
Pe marea mătăsoasă am clădit.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Mă supun

Eu, șoimul fără de frică
La ceruri înalte mă închin
Acum când viața este mică
Îți cer iertare, mă înclin

Să zbor pe cerul infinit
Plutesc, te port în gând
Sufletul îmi este rănit
Străbat zorile strigând

Caut locul de cuib liniștit
În aripi port mereu iubirea
Cuibul ce noi l-am construit
În el stă liniștea și unirea

Glasu-mi este ecoul răgușit
Te-am strigat zburând în vânt
În inimă un foc arde mocnit
Zgură și jar cade pe pământ

Îndrept rana ce ți-am făcut
Eu am plecat fără să-ți spun
Să explorez un necunoscut
Acum iubirii tale mă supun

Zbor în noapte, nu obosesc
Cu ochii deschiși te visez
Într-o zi am să te găsesc
Zburând, iubirea o descifrez

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simplă credință

Azi noapte m-am gândit la noi, și cerul luminat de stele
Făcea ca valurile mării venind din larg învolburate,
Să vadă cât de tristă sunt și cât de mult privesc spre ele
Și încă te aștept să vii pe o corabie cu pânze albe și curate.

De mult nu te-am văzut iubite și-un dor de tine mă omoară
Și-aș vrea între pământ și cer o scară să-mpletesc din vers,
Facându-mă să cred că vii iar gându-acesta mă-nfioară
Eu neavând ce să-ți ofer decât iubire sau, pe mine mai ales.

Simpla credință-ntr-o iubire ce nu se va sfârși vreodată
Este dovada că prin gânduri tu vii cu fiecare val,
Iar universul nu-mi va cere pentru iubire nici-o plată
Lasându-mă să te aștept mereu, aici la margine de mal.

De mult n-am mai văzut iubite un soare-n dulce răsărit
Cu pescăruși zburând în stoluri veniți acum din largul mării,
Și parcă-n flăcări ochii mei pe tine-acolo te-au zărit
Făcându-mă să cred de-a pururi în veșnicia depărtării.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Fie-mi strigătul corbului astăzi propice
Îndepărtând despărțirea cea lungă de mine.
Astfel am zis când noaptea valu-și întinde
Jurând nesfârșită să fie-și vorba și-o ține;
Când astrul pe cer rătăcit drumul nu-și mai urmează
Și nu se mai duce din ceea ce tulbur destin e;
Îți pare că-i un rătăcit în spaimă și teamă,
Un îndrăgostit, doru-i să nu se aline.

poezie de din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia IvanovSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Levitație

ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...

mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...

sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.

Se vede, un pic, pe cer o dâr㠖dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...

poezie de (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Și poate de aceea...

Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi...

până se lipesc de el bucăți de cer albastre
și-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
și relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.

poezie celebră de din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul și-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simțiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir și lumini.

Cad picuri de timp înghețat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută așteaptă Viața cea Nouă.

Dansează acum toți macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mișcător pe o filă de carte.

Ape și văi forfotind neîncetat,
și zei, și demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spațiu, munții de timp
ce curg în astrale spirale.

O nouă Lumină se naște tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranță, o nouă Credință
în Omul cel nou, un nou Început!

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Mihaela Soare

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.

Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.

Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul

sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aș dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobește celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebunește până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscolește marea, mă face-un val ce scufundă
orașul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezește simțurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipărește în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noștri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenților, străbunilor, nepoților, urmașilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorțit pașii și ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o așteaptă creștinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranța ce pâlpâie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook