Iarna

Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.

Gheaţă strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.

Aievea lungi copaci apar,
Invăluiţi de ceaţă mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.

Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.

poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
şi vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeaţă

Păcat că ninge prin pădure
şi fulgii cad şi-s albi pe mure
şi murele sunt prea uscate
şi vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri şi flori de gheaţă
au răsărit de dimineaţă
păcat că iarna-i viscoloasă
şi tu nu vii prin alba-i ceaţă

Sunt frunze albe pe cărare
şi îngheţate lăcrămioare
şi tu nu eşti mângâitoare
şi tu nu eşti s-apară soare

Păcat că timpul nu aşteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
şi tu nu eşti ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
şi iarna smăltuieşte viaţa
şi albul ei s-a pus pe mine
şi încă îmi e dor de tine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg nins

Zboară-n valuri peste munţi
Lungi perdele plumburii
Şi zvârlesc fulgii mărunţi
Peste-amurguri tuciurii.

Doi copaci tremură goi
Sara gârboviţi de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.

Şi iar murmură prin gheaţă
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la faţă,
Sub crusta dintre maluri.

Cuprinde noaptea-nceţoşată
Case vechi şi prispe goale,
Când de iarnă încleştată
Mulge fumul din coşare.

E negură pe alb pământ
Adorm moşnegii ninşi,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinşi.

poezie de Emil Utalea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi

Se'nalţă, născute din liniştea nopţii,
în valuri de vise, în pace deplină,
ca fulgi de speranţă în zbor spre lumină,
balanţe de gânduri ce par echinocţii.

Se 'nalţă spre ceruri în rugă lăptoasă,
amestec de ceţuri şi nori cenuşii,
de doruri pierdute pe ţărmuri pustii,
umbrite de aripi ce-n urmă le lasă.

Sunt clipele zilei când anul se curmă,
iar linii de ceaţă apar din decoruri
pierdute-n siajele zilelor-stoluri,
dar toate o-aşteaptă pe cea de pe urmă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna pe Dâmboviţa - pastel bucureştean

Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste oraşul gri, îmbâcsit şi-ngheţat,
De la un taxi se-aud claxoane şi-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung şi paralizat.

Într-un rond garnisit cu flori şi cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfiraţi,
Un poliţist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor şi doi câini remorcaţi.

Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare muşată, cum place la tăţi,
Strigă reduceri la seminţe de floare,
Cu zâmbetul larg şi mult ruj pe mustăţi.

La Colţea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.

Deasupra Dâmboviţei, pescăruşii zboară,
Cu aripi de înger şi cu ochi de ametist,
Printre pescari zgribuliţi, la vreme de sară,
Jandarmii au prins un peşte recidivist.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de cuvinte

Vântul pluteşte
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheaţă
ţesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de cuvinte

Vântul pluteşte
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheaţă
ţesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluţe albe
se aştern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece şi uşoară
priveşte spre mine din neant
ridicând braţele spre cer
poartă parfumul dimineţii
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicateţea sa magică
şi îmbrăţişarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopţii
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători şi luminoşi
de o frumuseţe neobişnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se aşterne
ca un covor alb şi nou.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de vară târzie

Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie şi dă săruturi florilor din grădiniţă.

Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroşit la faţă întărind a lui codiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă.

Un fluture se-odihneşte pe un fir de garofiţă,
Rândunica-nvaţă puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag şi-a primit nuntaşii gărgăriţa ştrengăriţă,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, dintre hotarele cîmpiei, asemenea splendori se văd venind în şiruri lungi, însă, prin conspiraţia timpului şi a spaţiului, aceasta s-a ivit singură, la o oră pustie şi cosmică. Statuie însufleţită a frumuseţii, se apropie lin, devenind, cu fiece pas, centrul, inefabil, al firii. Şi trece peste Olt, tăindu-i respiraţia o clipă. Cum se duce spre miazăzi, Munţii Făgăraşului îi apar în faţă, învăluiţi în limpezi albăstrimi oceanice.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Păşesc pe albul pur, un alb strălucitor,
Păşesc cu paşi de viaţă pe-al iernii alb covor,
Din cer coboară fulgi, o blândă mângâiere,
Coboară fulgi curaţi purtaţi de adiere,

Sub a omătului povară doi brazi se-mbrăţişează,
Îmbrăţişaţi şi ei deasupra lor, doi fulgi îndrăgostiţi valsează,
Apoi căzând, visând, valsând, în suflet ei mi se opresc
Şi-aşa, gustând aroma fericirii, cu sufletu-mi se contopesc,

Asemeni lor valsez, asemeni lor
Mă contopesc apoi cu-al iernii alb covor,
Care asemeni lor, începe şi danseaza,
Asemeni lor si mie, acelasi vis visează.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

April

Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.

O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadenţe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul bun aleargă prin univers şi lasă-n urmă lumină, gândul rău lasă-ntuneric.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de zăpadă

Noi suntem nişte oameni în trupuri de zăpadă,
Împrăştiaţi de hoarda acelor patru zări,
Cu ochii de cărbune ce nu mai pot să vadă
Cum ninge-n felinarele nestinse de prin gări.

Sub streşini se strecoară pumnale lungi de gheaţă
Şi oameni de zăpadă mai trec perechi, perechi,
Sunt umbre de fantome ce-alunecă prin ceaţă,
Cu inimile frânte, cu haine mult prea vechi,

Pe drumul imposibil ce nu-l mai pot distinge
Când ninge problematic şi cinic pe dorinţi,
Doar cerbi cu coarne albe ar mai putea străpunge,
O iarnă timpurie, de trupuri prea fierbinţi.

Şi-n zodia în care nu-i loc de primăvară,
Strigoii nopţii albe se vând din doi în doi,
A îngheţat şi trenul ce ne-aştepta în gară
Şi omul de zăpadă ce mai trăia în noi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun în mine...

Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în viţele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri şi dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit şi le culeg din zbor.

Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac şi le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.

Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
pe cartea mea, la urmă, doar un nume
va sta să v-amintească cine-am fost.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sarut greu si amar

să-ţi presar pe ochi clişee, umblet de apropiere,
al iubitului descântec, decupat de pe cornee,
o lumină decriptată, într-un pixel rezolut,
un sărut suav pe apa buzelor de alăut,
umbra mea ca nişte moaşte îngropată lin, adânc,
într-o inimă străină, într-un ochi târziu, cărunt,
o tresar şi-o pun alături, pentru somnul tău fugar
te invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
care impresoară lumea viselor ce le visezi
albă fruntea adormindă, tu mă cauţi prin livezi
să-ţi presar pe ochi icoane, umblet de apropiere,
pe un pom cu multe poame şarpele în priveghere,
nuferi albi, cautătura, şoaptele ce le şopteşti,
tresărind tomnatic frunze, fără ele mă priveşti
ne invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
şi mă muşti târziu şi tainic, un sărut greu şi amar....

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

ochiul pe imaş
zburdă prin albul ierbii -
soare lângă pom

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duet 🌸

Un oftat
şi două gene,
ce se împletesc
alene...
Bat ades, la poarta casei,
şi-mi strigă cu glasul
gol:

"- Să nu treci prin viaţă
ca un fir de iarbă-n ceaţă!
-Nu călca prin spini
cu foc, prin vale,
pentru banale victorii triumfale...."

Şi-mi mai spun:
Să nu trăiesc
fără grame de lumină;
şi
S-admir în scurta viaţă
şi spini,
dar şi flori de gheaţă.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca dependentul de morfină

Frumoaso, dintre florile din lume,
Plăpândă ca o floare de cireş,
Mă-ncântă cum mă chemi ades pe nume,
Când îţi recit poeme fără greş.

Cireşul ramurile îşi înclină
Şi scutură petale peste noi.
Mă simt ca dependentul de morfină,
Cu-aude triluri lungi de piţigoi.

Iubito, îngeri cotropesc grădina,
Ţesând din albe flori sublim veşmânt.
Îţi mai lipseşte voalul şi botina,
Mireasă să te fac prin legământ.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

drumul prin ceaţă –
din nările calului
rafale de aburi

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brumărel

Brumărel şi-a aşternut un covor de stele albe
Ce lucesc în zorii zilei peste iarba de smarald
Iar pe frunzele arămii a-nşirat perlele-n salbe
Ca un dregător destoinic cu insigne de herald

Coborât de prin văzduh lasă urme ale Doamnei
Cu o mantie de-aramă şi parfum de struguri copţi,
Curcubeu de crizanteme pune-n baierele toamnei
Şi deschide printre nouri lungi şi fermecate nopţi

Îi dă vântului aripi să se-agite printre frunze,
Le desprinde de pe ramuri ca pe fluturii în zbor
Şi aşterne pe alei un păienjeniş de pânze
Desenate în pasteluri, pe sub talpă viu covor

Între zile şi-ntre nopţi brumărel iscă-o dispută
Zilele se micşorează cu apusuri violet,
Astrul vieţii tot mai slab din lumină împrumută
Zânei nopţii să inspire un artist şi un poet

Nopţile sunt tot mai reci şi cern brume în,, creuzet"...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!