Iarna pe Dâmboviţa - pastel bucureştean

Fulgii se cern din caere albe ca de lână,
Peste oraşul gri, îmbâcsit şi-ngheţat,
De la un taxi se-aud claxoane şi-o frână,
Pe bulevardul murdar, lung şi paralizat.

Într-un rond garnisit cu flori şi cu roci,
Prin fulgii de nea ce cad lin, răsfiraţi,
Un poliţist dirijează, fluierând din bojoci,
Un Jeep, un tractor şi doi câini remorcaţi.

Prin frig, la Romană, într-o parcare,
O vânzătoare muşată, cum place la tăţi,
Strigă reduceri la seminţe de floare,
Cu zâmbetul larg şi mult ruj pe mustăţi.

La Colţea, la turlă, prin crucea de fier,
Vântul cu fulgi a-nceput deja să adie,
În strană, atârnând pe-un calorifer,
Un motan doarme, visând o scrumbie.

Deasupra Dâmboviţei, pescăruşii zboară,
Cu aripi de înger şi cu ochi de ametist,
Printre pescari zgribuliţi, la vreme de sară,
Jandarmii au prins un peşte recidivist.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Ningea cu flori albe de Nu-mă-uita,
Lin, prin noapte şi prin amintirile mele,
La un geam îngheţat vântul îmi recita,
Poeme de iarnă sub sclipiri de stele.

Pe aripi de vânt, gândul îmi zboară,
Printre fulgii zglobii dând timpu-napoi,
Scoţând la iveală amintiri dintr-o sară,
Cu un disc de vinil, un ceai şi noi doi.

Îmi amintesc cum stăteam cumiti şi sfioşi,
Şi îţi sorbeam surâsul cuminte de fată,
Îţi admiram ochii ce mă alintau drăgăstoşi,
Mici, ca două bomboane de ciocolată.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de fulgi

Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când fiinţa-ţi împresoară

ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare

ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingaşele zări
peste a iernii albă casă

dar la geam fulgii nu cad
ci atâţia iată suie
înspre ceruri parcă ard
după naşterea lor vie

iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer şi nu în jos
pe-a privirii ulicioară

cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat

Doamne azi îţi mulţumim
pentru fulgii mari şi vii
Numele ţi-l proslăvim
şi-ţi cântăm în veşnicii

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Luna priveşte,
Din bezna de ocnă,
Şi îţi zâmbeşte,
Pe cerul bocnă.

Stele cu coadă,
Te înconjoară,
Ca să te vadă,
La ceas de sară.

Lacul sclipeşte,
În raze de lună,
Peşte cu peşte,
Sub sloi s-adună.

Fulgii în roiuri,
Întruna se cern,
În a vântului toiuri
Pe brazi se aştern.

Încântă mirajul,
Dar fără tine,
E sărman peisajul,
Şi toate-s ruine.

poezie de Paul Aelenei (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre anotimpuri

Sunt tot mai multi, azi, ghiocei la tâmple,
Zăpezile încep să se aştearnă.
Ce să aştept? Ce-o să se-ntâmple?
O să mă pierd sub fulgii ce-or să cearnă?

Mi se preschimbă primavara-n toamnă
Şi din frumoasa-ceea răsfăţată
Cât te aştept, eu mă transform din doamnă
Într-o bătrână, tristă, resemnată.

Din verile fierbinţi de-odinioară
Şi din apusurile-acelea sângerii,
Din serile când le priveam, fecioară,
Azi cerurile-s reci şi cenuşii.

Se încălzeşte, dar mi-e tot mai frig,
Şi tac visând, prin vise-s calatoare,
Şoptesc, în sinea mea te strig,
Prin anotimpurile mele trecătoare.

Iubeam şi eu zăpezile-n copilărie
Ninsoarea azi abia se mai întâmplă,
Dar iarna ce pe-afară e pustie
Îmi ninge mie, fulgi, la tâmplă.

Mă sperie că fulgii or să cadă
Necontenit, mereu, deasupra mea,
Şi-am să adorm înfrigurată în zăpadă
Şi n-ai să ştii şi nu m-oi căuta.

poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

April

Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.

O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadenţe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînvie primăvara

Primăvara îşi întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini şi prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare

S-a îmbrăcat cireşu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâţişorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Şi pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină

Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoţei,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla şi privighetoarea dau concerte într-un tei,
Piţigoii sanitari se agită prin livadă...

Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporaşi şi viorele, Floarea Paştelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreţi la concert de sărbători

Bănuţei multicolori, păpădia aurie
Printre ierburile verzi care-au inundat pământul,
Pete de culoare vii pe întinderi de câmpie,
Reînvie primăvara mai presus decât cuvântul...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger în lumea nouă

L-am căutat în jurul meu o vreme
Şi nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aş fi aşteptat, n-aş fi crezut
Că va pleca şi n-o să mă mai cheme,

Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Îşi vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoţit, un timp, în toate.

Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceaţa care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.

A fost, în mine, înger şi lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.

E-un mugur ce aşteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veşnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Mă uit pe strada cu polei
Şi văd, prin fulgii ce se cern,
Cum cad bătrâni, copii, femei
Şi gându-mi zboară la... Guvern!

epigramă de Nicolae Nicolae din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Fulgi de lumină
Zburdă prin aer,
Covor de lână,
Trasă prin caer.

Gheaţă strălucindă,
Peste toate ape,
A lunii lucire plăpândă
Invăluie casele albe.

Aievea lungi copaci apar,
Invăluiţi de ceaţă mată,
S-a ivit un nor fugar,
Ca o sclipire de vată.

Repezit un tren murdar,
Lasă-n urmă aburi
Sfărâmand cu fum
Albul altar.

poezie de Aurora Bahan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară cu lapoviţă

începută cu o bufniţă care plimbă
aripile pe cerul plumburiu deasupra
teilor fără frunze arată trişti
vântul mugeşte deasupra oraşului
lipsit de biografie în orele negre
fulgii se lipesc de nasuri şi curg
peste tot tristeţi de chitare
zidurile prind fantome vechi

ceasul din turnul bisericii bate
fulgii intraţi în mecanism
pe la ora doisprezece au găsit
fanta de lumină călăuzitoare

seara înaintează tiptil prin lapoviţă
pisicile se strâng ghem şi sar la tors

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

Într-o nu ştiu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiţi.

Eu simţeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.

Dar şi acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.

poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum zboară viaţa-n asfinţit

Cum zboară viaţa-n asfinţit
Aşa încet pe-un ton şoptit
Precum se stinge-n van o floare
Şi-apoi de frig, uscată, moare.

Aud din depărtări cum cântă
Al vieţii imn cu taina-i sfântă
Şi cum răzbate peste vreme
Cu bucurie să ne cheme.

Cum anii-n urmă ni se lasă
Printre amurguri de mătasă
Şi viaţa asta ne tot poartă
Printre furtuni, bătuţi de soartă.

Cât vezi cu ochii numai cer
Şi vraja marelui mister
Cum prinde viaţă o fiinţă
În uimitoarea biruinţă...

Din truda vremii seculară
Seminţele ce germinară
Dădură roade pe câmpii
Şi ne-au născut pe noi, copii.

Cu trupul toţi dintro tulpină
Ne scoase Domnul la lumină
Prin timp cu aripi obosite
Cernuţi prin plasa unei site.

Nu vom învinge veşnicia
Căci ne-a fost dat vremelnicia
Şi ce se naşte tot dispare,
Aşa e viaţa, trecătoare...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Iarna a nins din nou zburătăcindu-şi fulgii
şi ostoindu-şi trupul străveziu,
s-a-ntins pe câmpuri să se odihnească
în aşternutul moale, până mai târziu.

Vibraţii iuţi din vântul cel sălbatic
se-aud urlând prin vechile cotloane
şi atârnând uitată pe o creangă
o frunză se izbeşte de obloane.

Totul e gri în cer şi pe pământ
şi parcă frigul a intrat şi-n mine...
doar ceaiul cald, cu-aromă de lămâie,
mă face să zâmbesc, gândind la tine.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp neştiut

Învăţam să trăiesc prin iubire,
mă-nălţam pe aripi de visare,
la capăt de vreme, într-un timp neştiut,
iubitul meu, de demult...
iar cuvintele creşteau poveşti,
prin trupurile noastre lumeşti
se cerneau,
modelând suav nemărginirea...
Respiram prin zâmbetul tău cald,
mirosind a primăvară
şi-nfloream în petale de rouă
în fiecare dimineaţă nouă...
Mă-nchideam în risipa de suflet stelar
ca-ntr-o floare albastră să răsar,
prin ninsori de argint, inima-mi
cu dragostea ta mi-am pecetluit...
Totul era sfânt, într-un timp neclintit,
îngerul meu, mult prea iubit!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o lacrimă de nor

Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.

Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veşminte.

Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat şi uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,

Şi-a venit şi-a răsturnat
Peste deal şi l-a ornat
Cu ce-a strâns din veşnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.

S-a uitat iarna cruciş...
Vântu-i face fulgii, "griş",
Şi a bombănit o vreme,
Apoi s-a culcat devreme.

Pe o lacrimă de nor,
Doarme iana-n vânt sonor.

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise prin ninsoare

A-nceput din nou să ningă
Iarna nu se odihneşte
Parcă-ar vrea să ne convingă
Că respiră, că trăieşte.

Pe pervaz s-au strâns grămadă
Fulgii mari, ca fermecaţi
Nimeni nu mai e pe stradă
Toţi prin case-s adunaţi.

Liniştea îmi duce gândul
Hăt, departe... peste munţi
Şi aştept să-mi vină rândul
Înc-o dată să m-asculţi.

Şi ţinându-mi strânsă mâna
Să îmi dai, cu o privire
Rost. Şi apă din fântâna
Vieţii veşnice, iubire.

Vino iar, în primăvară
După ce trezeşti natura
Să privim fluturi când zboară...
Şi să nu-ţi cunosc măsura!

poezie de Virginia Pârvu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă o vioară

cântă o vioară pe ţărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aştept în neştire un gând pe pământ
e frig afară şi ninge
tăcerea mă doare şi lacrimile plâng
cad fulgi rătăciţi pe asfaltul murdar
e frig iar în mine şi ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig şi e iarnă
şi ruga e îngheţată de dor
mă despart iarăşi de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
păşea un înger pe colţuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge şi ninge
cu lacrimi şi sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate şi bate
picură pe rană fulgii rămaşi
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în ţara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înţeapă spinii rămaşi
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă în noapte cu un potop de gânduri,
Fulgere-mi luminează amintiri despre tine,
Mă aşez să-ţi scriu pe suflet câteva rânduri,
Şi-ncetişor închid ochii ca să te văd mai bine.

Simt timpul trecându-mi printre degete,
Şi destinele noastre împletindu-se-n ploaie,
Îmi las trecutul în întuneric să cugete,
Şi apa prin simţuri să-mi curgă-n şuvoaie.

Şi-mi tună trecutul prin al vieţii întuneric,
Îmi scânteiază prin amintiri câte-un fulger,
Vreau să-ţi vorbesc chiar acum ca un cleric,
Aşa că la icoană am să te chem ca pe-un înger.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge între noi

Şi ninge si ninge, ca o poveste,
Troiene de nea umplute cu vise,
Se-aşterne pe câmpuri şi-n gânduri oprite
Cu fulgii ce zboară spre locuri ascunse.
Şi ninge si ninge pe feţe pierdute
Culoare de alb se găseşte pe frunte,
Mă chemi peste ani să te caut nebuneşte
Amintirea îngheaţă, ca mâinile ude.
Mă joc printre stele albastre, răzleţe
Şi fulgii m-ascultă zâmbind printre aştri
Te strig în noapte să dormim omeneşte
Aşa printre gheţuri cu ierni obosite.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!