Mă simt ca dependentul de morfină
Frumoaso, dintre florile din lume,
Plăpândă ca o floare de cireș,
Mă-ncântă cum mă chemi ades pe nume,
Când îți recit poeme fără greș.
Cireșul ramurile își înclină
Și scutură petale peste noi.
Mă simt ca dependentul de morfină,
Cu-aude triluri lungi de pițigoi.
Iubito, îngeri cotropesc grădina,
Țesând din albe flori sublim veșmânt.
Îți mai lipsește voalul și botina,
Mireasă să te fac prin legământ.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.