
Ce semeni vei culege
Nimic nu odihnește un om neodihnit
Decât liniștea dată dintr-un al său sfârșit
Finalul consacrat trăirilor-carton
Și începutul vieții la un nou amvon.
În amurg cresc lacrimi, când cerul se închide
Gândurile fug și se ascund în noi,
Se lansează-n hore mândriile sordide
Suntem așa avuți, dar atât de goi!
S-au retras savanții să studieze vântul,
Ce nu-l pot vedea, sau ști cum s-a născut
Acest soi de oameni își sapă adânc mormântul,
De crezi doar ce vezi, vei rămâne lut.
Un capăt mic de țară așteaptă să te-ntorci,
Căci vasele de lut ascund comori eterne;
Nu-ți feri auzul când te strigă voci
Și nu-ți fie teamă să vezi doar printre gene.
Astă primăvară știam ce știm și-acum.
Oare nu rămâne ființa noastră mică?...
Să ne-ntrebăm onest: bun e acest drum,
Ce am ales a merge cu-atât de multă frică?
Când dorința vine în inima de piatră,
Imediat urmează calea și credința
Fapte și cuvinte scrise-n Carte sacră
Conturează-n om profilul și sentința.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre frică
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre odihnă
- poezii despre neodihnă
Citate similare
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire sau poezii despre medicină

Ecuație cu rezultat în doi
Lovită de atât mult zbor, eu mi-am lăsat aripi să cadă,
Și rătăcită-n al meu dor, inima n-am permis să vadă...
Lacrimă dulce soarbe vântul, ce mângâie cu un alint,
Un vuiet îmi străbate gândul, ce a punctat idei succint.
O ecuație terestră, cu doi necunoscuți arzând...
Veniți de pe-o planetă sacră, trimiși și-aici aterizând,
Mi-a fost pe tablă să descriu... răspunsul încă zboară...
Nu știu decât c-am fost să-ți fiu... doar revelație, comoară.
Cu cât cuprind mai vast ce-a fost, cu-atât mă prinde ger fierbinte...
Mă rătăcesc fără vreun rost, m-aprind în baie de cuvinte!
Și iată-mă! Sunt ce doreai... așa cum ai visat cândva...
Un ideal ce doar sperai; ce n-ai avut... un altceva!
Și altceva sunt întru toate, de ai putea doar să mă vezi!
Ți-ai spulbera confuzii, poate... și vei începe ca să crezi.
Iubirea vreau să te atingă... acolo unde teama curge,
Nedumerirea să îți stingă și dragostea să nu-ți alunge...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre planete
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
- poezii despre idealuri
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Teamă
Mi-e teamă, știi?
Pașii greșiți șchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Și mi-e teamă
Să nu-ți strivesc chipul
Când pășesc...
Mi-e teamă, știi?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit parfumul
Când le strâng....
Mi-e teamă, știi?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Și mi-e teamă
Să nu-ți șterg urma
Când clipesc....
Mi-e teamă, știi?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanțe
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit melodia
Când o gâtui...
Mi-e teamă, știi?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis și distanță pe margini
Și mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...
Mi-e teamă.
Știi?
poezie de Gabriela Chișcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre greșeli sau poezii despre degete

Blestem și binecuvântare
ucenicilor foști și viitori...
Cu cât te-nalți mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetișor
Și simți cum viața te doboară...
Cu cât privești totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Crește mai mult înspre apus
Și sufletul tăcut îți plânge...
Cu cât mai mult iubești Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A șarpelui plin de venin.
Cu cât spre adevăr te zbați,
Cu-atât lupta se întețește...
Iar cei care-i credeai curați
Sufletul vezi cum le pălește.
Cu cât iubești fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum rațiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimțit.
Cu cât oferi și dăruiești,
Cu-atât mai mult puțini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce ești
Nu te-nțeleg și se tot miră...
Blestem și binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Și ce-ați ales... rămâne vouă!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre plâns sau poezii despre moarte

Chemare!
Așa de mult doresc să-ți fie bine...!
Căci te iubesc nespus, tu suflet încercat...
Viața ne încearcă... cu rău și cu bine,
Tu rămâi puternic, suflet luminat!
Nu-ți uita credința! Nu-ți uita PUTEREA!
Destinul este școala cu lecții de-nvățat...
În inimă îți stă toată averea...
Iar sufletul va fi consacrat...
Nimic nu se termină! Orice punct final,
Vine să proclame dorita Lumină,
Spre râvnitul loc astral...
Și mult ascunsa cale divină.
Suntem călători și-atât și timpul trece,
Două uși avem și doi Stăpâni!
La Chemarea Vieții, să nu rămâi rece!
Și din Pomul Vieții să aduni!
Și mult se-ndură Dumnezeu de cel milos,
Care cu dragoste împarte...
Drumul spre Lumină e alunecos,
Numai prin El, învingem o moarte!
Și la final, contează numai fapte...
Să fie din iubire, pentru El...
La Judecată, vei primi dreptate,
De la Cel ce s-a jertfit ca și un miel...
Iartă și iubește Adevărul!
Calea mereu strâmtă și lupta este mare!
Nu lăsa ispita să-ți servească mărul,
A te depărta de a ta salvare...!
Și închei, cum am început...
Te iubesc cu duhul, și te vreau salvat!
Nimic întâmplător nu s-a născut...
Lasă-te de Duhul Sfânt purtat...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre școală, poezii despre victorie sau lecții de engleză

Mă întorc Acasă
Aud noaptea cum plânge,
Precum și-al ei surâs...
Cu lacrimi ea mă unge
Și lunec înspre vis.
Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.
Am învățat, uitând, să fiu...
Când peste ape, timp și piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viață egolatră.
Printr-un sfârșit începem iar...
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic și-avar,
Ne poartă iarăși înspre stele.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre naștere

Nu!
Nu plânge, chiar de-ai învățat cum să trăiești cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai știut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când știi că-ți va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoți cu neiubirea! Iubește, că-n iubire crezi!
Nu-ți interzice fericirea, acum, când știi s-o prețuiești!
Nu te-nsoți la drum cu-oricine, chiar dacă simți că singur ești!
Nu mai hrăni dorul de-o viață, când simți că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!
Nu te-ntreba de ce ești singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îți cruța mărinimia, când întâlnești suflet rănit!
Nu creiona necunoscuți, că poate iese schița falsă!
Nu dușmăni, că te-otrăvești... și mori... și nimănui nu-i pasă!
Nu te întoarce-n amintiri ce au mușcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ți căuta vinovăție, că-ntreaga viață ai iubit!
Nu-ți cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!
Nu m-asculta, dacă nu vrei și crezi că n-aș avea dreptate!
Nu vreau nimic! Știu că nu-ți spun nici, cel puțin, o noutate!
Nu ți-aș fi spus nimic din astea, dar, că ai vrea, mi s-a părut!
Nu știu, deloc, de ce-am făcut-o, că sfaturi, chiar nu mi-ai cerut!
Sufletul meu... fii liniștit! Dă-ți, în sfârșit, întâietate!
Împacă-te cu tine,-acum, că dragoste ai pus în toate!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și timp să nu mai risipim...
Și nu iubesc doar când iubești!
Nu sunt condiții în iubire!
Totul e doar să strălucești,
Chiar de nu simți o împlinire...
Și nu te judec cum mă cerți...
Chiar de greșești și nu vezi bine,
Aștept să crești și să înveți...
Iubirea mea îți aparține!
Te vreau lucind de bunătate!...
Te vreau să vezi în mine-adânc!
Dar, tu te ții așa departe...
Și în nimic nu vezi ce-i sfânt!
Iubirea mea! Totul e clar!
Ne suntem destinați să fim...
Șterge trecutul de amar,
Și timp să nu mai risipim...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre creștere sau poezii despre bunătate
Când timpul îți este împotrivă, când oamenii îți sunt împotrivă, când nu ești decât un vânat hăituit, nu-ți rămâne decât să speri că va veni o zi în care vei scăpa de vânător și-ți vei găsi liniștea. Până atunci nu-ți rămâne altceva de făcut, decât să fugi.
Cristian Ștefureac în Pilot spațial
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare sau citate despre timp

Spre tine...
În brațele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.
În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Și-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.
Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur ruginește...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopțile când ea mă umbrește.
De ai putea să mă simți chiar acum,
Cuvintele ar fi un deșert...
Și nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.
Ne săturăm doar privind cu iubire,
Ne săturăm doar iubind...
Doar o atingere, nu-i împlinire,
Iubește simțind și trăind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre imagine sau poezii despre deșert

Marele meu final
O veșnicie strânsă în pumn rece
Din teamă de necunoscut,
Pe lângă mine veșnicia trece,
Aș fi avut-o, dacă aș fi crezut...
Spaima mi-e vecină tot mai mult
De noapte mă ascund în întuneric...
Ah, noapte furioasă, verși sânge și verși lacrimi
Eu, al ei complice... ce conștiință-n patimi!
Unde să mă întorc? O viață este dusă
Meleagurilor zăgăduite și-acolo ea distrusă!
O nouă veșnicie se-nfățișase apoi mie,
La început, indiferent la ea,
Dar conștiința vie!
O clipă de eternitate trăisem într-o noapte,
Ce-aveam al meu dădusem într-o seară
Pe-o viață infernală!
Nu plânge acum străino,
Nu căuta să vii!
Tu, conștiință moartă... blestemată fii!
Singur, ghemuit gemeam
Dintr-un colț întunecos și până la lună
Mintea obosise, cumplit, răscolitor,
Se zvârcoleau regrete din minciună!
Atât de păcătoasă-i veșnicia,
Venind când ți-e aproape nebunia,
Când moartea e prietenul tău bun,
Când pleci cu ea, luându-ți rămas bun...
Ea, veșnicia, un dușman acum...!
Dar zorile se întrevăd și îmi duc cântând
Tainele grele topindu-le în adânc.
Finalul meu de noapte a fost o înviere
Dintr-o apă moartă, în apa de-nfiere...
Nu-mi mai este teamă, nopți nu vor mai fi,
Doar lumină albă și doar veșnicii.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre conștiință, poezii despre vecini sau poezii despre sânge

Vânt de primăvară
Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru și plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.
- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ți-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!
-Și-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Neliniști m-apasă și griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!
În "Cărțile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu își visează pereche,
iar gândul te poartă spre țărmuri dorite.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre rouă sau poezii despre negru
Început...
Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!
Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.
Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.
Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.
Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".
Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre iad, poezii despre fericire, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Frumuseți pierdute
Să fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
Să fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
Să fii aproape de toți, dar să simți că nu ești,
Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
Să fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
Să privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
Să simți soarele ce pentru tine-i străin,
Să bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
Să simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
Să fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
Să poți să dai tot fără-n schimb să primești,
Să fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre sărut, poezii despre schimbare sau poezii despre nori
Același cânt
Doar tu ai mai rămas, bisericuță,
în crângul plin de apă și noroi.
Doar umbra ta se profilează, sfântă,
printre tulpinile arborilor goi.
Din când în când un corb mai trece-n zbor
Deasupra lacului tăcut și înverzit
Și arborii se plâng căci frunza lor,
Ce o așteaptă, încă n-a sosit.
Și nici un om nu întâlnesc în cale
Iar vântul printre crengi pare că-mi spune:
"Ai fost și vei rămâne veșnic singur!",
Atât de-nstrăinat mă simt pe lume.
O vrabie își ciripește gândul,
pe care și-l unește cu al meu:
"Hei, vezi că nu ești singur în tot crângul!",
îmi strigă broaștele din heleșteu.
Atunci, mă-nvăluie-o lumină nouă,
Simt inima cuprinsă de avânt
și strig: "Veniți prieteni! Mie, vouă
Ne este dat s-avem același cânt!"
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin (26 aprilie 1942)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vrăbii, poezii despre verde sau poezii despre prietenie

Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
Aș vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Așa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Și doar așa e viață cu împlinire!...
Și sunt evoluată întru toate...!
Și mult crescută în toleranță și iubire,
Aș vrea să vezi și tu asta, poate...
Și-atunci mă vei iubi fără oprire...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre toleranță
Vino...
Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îți arăt steaua mea
Vino, doar așa, cred, ne vom vedea!
Vino, eu te aștept oricât ar trebui
Vino, nu-ți fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar știi ce mult te iubesc.
Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aștept să fim împreună,
Vino, și dacă și tu ai vrea...
Vino, să îmi arăți steaua ta!
Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori și din... stele
poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri sau poezii despre seară
Dragostea
N-o pot deloc înțelege
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
Să o trec înot!
Dar oricât aș încerca,
Pe celălalt mal
Nu pot să ajung deloc...
Mă las dus de val!
Doar că valul nu mă duce...
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund!
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească...
Ca apoi să pot s-o trec
Să mă limpezească!
Și mereu și tot mereu,
Eu mă duc la fund!
Niciodată n-am puterea
Să pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul...
Unde mă așteaptă
Răspunsul la întrebarea:
"De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Și de ce de când mă știu,
Eu te-am căutat?!"
Ca să vezi, nu e vorba
Doar de un răspuns...
Ci, de fapt, am mai multe,
Întrebări de pus!
Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE!
Doar că pentru-a reuși,
Tre' să lupt cu mine!
Să lupt și să mă înving
Să nu mă mai las
De al vieții mele timp,
Vrăjit, dus de nas!
Dar și când voi izbuti,
Nu vei mai putea
Decât să te contopești
Cu inima mea!
Cu tot ce până acum,
Nu am înțeles...
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Și să-mi dai un sens!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (17 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot

Comori și zăcăminte
Mă odihnesc între cuvinte,
Printr-un comportament reflex,
Și sfârcurile de silex
Eu ți le ronțăi, ah!, cuminte...
Nu-ți fac, iubito, legăminte,
Punând accentul circumflex,
Însă, rămân mereu perplex
Și, Doamne, fără de cuvinte,
Când carnea-ți tremură fierbinte,
Cedând febrilelor pierzanii,
Căci sângele-ți nu se dezminte,
Când, Doamnă, sânii-ți, diafanii,
Ascund comori și zăcăminte,
Pe care nu le-ating cu anii...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni sau poezii despre comori

Final de carte
Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi și zâmbete,
Furtuni și bolți senine...
Aceia eram noi.
Îți amintești?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îți surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine și îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Și mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvențe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina merge mai departe...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent