În ochii tăi citisem
În ochii tăi citisem iubire dinadins
Și-n calea vremii steaua mea
O clipă s-au aprins.
Apoi ca foi uscate, văzduhul coperind,
Văzui nădejdi și fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-acea dulce clipă, ce-atâta mă uimea,
Nainte chiar de-a răsări
Se stinse steaua mea.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Citate similare
Două stele
nu mai ieși în calea mea, nu mai ieși
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinși de-atâta depărtare
mereu am așteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare
tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-și unde-ncetisor se stinge steaua mea
și unde steaua ta-i din cioburi sparte
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig și întuneric
ca un opaiț se mai zbate steaua mea
și steaua ta ca un miracol sferic...
poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două stele
nu mai ieși în calea mea, nu mai ieși
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie
refren
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinși de-atâta depărtare
mereu am așteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare
tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-și unde-ncetisor se stinge steaua mea
și unde steaua ta-i din cioburi sparte
refren
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig și întuneric
ca un opaiț se mai zbate steaua mea
și steaua ta ca un miracol sferic...
refren
cântec, versuri de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred în Steaua
Cred în Steaua
La bine și la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.
Cred în Steaua,
Colț de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.
Pentru onoare și adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.
Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost și ce sunt,
Pentru speranța ce vine din ea
Cred în Steaua mea.
Știu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Și-n viața aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.
Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toți ca unul zicem așa:
Cred în Steaua mea.
Lumea să știe că sunt luptător
Și că nu renunț ușor,
Fie lupta ușoară sau grea,
Cred în Steaua mea
Port în mine semnul ceresc,
Am curaj și îndrăznesc,
Focul credinței mă ține în șa,
Cred în Steaua mea.
Steaua va fi veșnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!
cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua-u călătorit
Și pe cale cum mergeau
Steaua 'nainte vedeau
Iar când stau de odihneau
Steaua încă așteptau.
Până la Irod au ajuns
Steaua-atunci li s-a ascuns
De aici dac-au plecat
Steaua iar s-a arătat,
Și au mers pân-au stătut
Unde Hristos s-a născut
Magii-atunci s-au bucurat
În peșteră au intrat,
Domnului s-au închinat
Ca unui mare-mpărat.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub steaua versatilă
steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.
steaua mea mă-nvață să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creștet un azuriu nimb
o seamă de emoții vibrează sub piele.
steaua mea îmi pregătește veșnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrânețea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.
steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul și atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea decăzută
Grupul acela de demult
a făcut o asociație
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă și lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranței
grupul acesta de acum
continuă asociația
cu nume de stea
dar cu ură și ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură și întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Laudă poeziei eminesciene
Poezia ta, Eminescu, e-o floare albă, înflorită,
De-obicei ca o toamna-ngălbenită.
De dragoste și uneori atât de tristă,
Sfântă poezie, Eminescu te-a facut artistă!
Gingașă, tânără crăiasă,
Cu ochii lacrimânzi de vise,
Oricine-n noapte să te citească,
Când stelele-s aproape stinse!
Căci sigur una dintre-acele stele,
E Eminescu, al tău ilustru creator,
Îndreaptă-ți, cititorule, ochii spre ele!
Împrăștiind ale lui versuri, în lungul zbor.
Și poate, citind acele tainice rânduri,
Steaua lui Eminescu etern va străluci
Și ne va trimite-n dar o lume de gânduri,
de versuri și sute de poezii!
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne privim în ochi
Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieții s-o simțim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.
Ne învârtim frumos în propria viață,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineață
Cu muguri puși să crească și în zgură.
Tu ești steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ți mulțumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălțată în doi, sub o aripă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Amalgamă
motto: Orice "este" are o rațiune de a fi.
Mihai Eminescu
... și floarea are rațiunea de a fi
și steaua care ieri va răsări
cuvântul care fu la început
și castitatea boțului de lut
în toate cele bunul Dumnezeu
a pus pecetea propriului Eu
suflare în nimic instantaneu
și rațiunea rațiunii în mereu...
poezie de Iurie Osoianu (20 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
MiraCeti
Îmi cresc
În miazănoapte
Flori galbene-n retină
Din stepele lactee și până în Palmyra
Pe vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă
Steaua Ceti
Albastră
Steaua Mira
Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porții
Sculptată de Ghiberti
Când sus
De pe cupolă
Rămân să mă cuprindă
Visată
Steaua Mira
Dorită
Steaua Ceti
Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii o să-mi resfire lira
Și-n sunete de sfere
Ușor
Mă vor pătrunde
Albastră
Steaua Ceti
Frumoasă
Steaua Mira
Golgote postmoderne
Pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscați din Sarangeti
M-au ridicat spre viața
În care voi ajunge
Precum e steaua Mira
Sau
Poate
Steaua Ceti
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua noastră
Cornul lunii răsfiră frunzele-n castani,
Ți-am arătat o stea în noaptea de cleștar,
E mult de-atunci și peste noi trecut-au ani,
Ai noștri sunt, de stea ne-au fost trimiși în dar.
Priveai spre cer, îți lăsai capul să se culce,
Ramul ne ascundea sub frunze răsfirate,
Pe al meu umăr te-am simțit povară dulce
Și s-au aprins iubirile nevinovate.
Privim și azi sub clar de lună steaua noastră,
În tain-o prețuim ca pe un lucru sfânt,
Cu licărul ei blând pătrunde pe fereastră,
Ea ne-a promis că ne mai ține pe pământ.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea
Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.
Să îmi pun-argint în plete
Și-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.
Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.
Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.
Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Își va face vesnic plinul,
În parfum de așternut
Și-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învațat... să zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă mai târziu
aș vrea să mor o clipă mai târziu
de când mi-e scris
că aș putea muri
ca-ntr-o secundă morții să-i rescriu
o viață în alb-negru
și-alta-n gri
de-abia apoi
încet de tot să zbor
și sufletul în iarbă să-mi prefac
când îngeru'n exces (un jucător)
mă va plasa-n registrul unui drac
tăcute umbre bântuie-n pustiu
eu mă retrag învinsă
și cuminte
și-aștept să mor o clipă mai târziu
deși mi-e scris
o clipă mai nainte
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra mormântului...
In memoriam Mihai Eminescu
Pe statuia învechită
Teiul crengile își apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veșnic viu, vine și pleacă.
Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmărește,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va crește.
Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.
Flori și lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Își astâmpără chemarea.
Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deșteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Și iubire mult visată.
poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Văzduhul semințe mișca
În ceasul acela pe-a muntelui coamă -
unde-adăstarăm sub brazi,
nimiciți de arzândul albastru
din clara preziua de toamnă -
Tu adormiseși pătrunsă de soare
mie alături, în șură de cetini.
În șuier venind din adâncuri
arar ca un val de răcoare.
În valea lăsată în urmă se stinse,
de mult și ultimul zvon.
O frunză de fag ca o flacără-n păr ți se-oprise.
Rotind, în descândere, frunza visă
ca-n an mai putea înc-o dată
podoabă să fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coamă, se stinse
de mult și ultimul zvon.
Diafane, semințe întrăripate,
pe invizibile fire,
zburau peste noi - din veac în altul purtate.
Așa ne încearcă îndemn câteodată
spre crudă, spre sacra uimire.
Mai are încă - mai are substanță natură.
și-n asta nespusă risipă
a-nchipuirii dintre o clipă și altă clipă,
totul nu poate să fie amăgire.
Văzduhul semințe mișca
spre ținte doar undeva-n mituri
întrezărite.
Și-n timp ce tu surâdeai, ca-n rituri
ți-am pus un sărut în mijlocul palmei -
niciodată tu nu vei afla! -
ți-am pus un sărut în calda paloare din palmă
pe linia vieții, ce se-alegea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Viața mea fu ziuă
Viata mea fu ziuă și ceru-mi un senin,
Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Până ce-ntr-al meu suflet dodat-ai apărut
O, îngere căzut!
Și două stele negre luciră-n nengri foc
Pe cerul vieței mele; - iar geniul-noroc
Mă lasă-n lume singur, dispare în abis
De nour și de vis.
O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranța divină a fugit;
Norocul și-a stins steaua; de m-ai iubi măcar,
O înger de amar!
Dar nu!... Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta,
Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca,
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Colindele românești de Crăciun sunt stelele ce cântă cu harpa lor de zăpadă îngerilor. Steaua Nașterii Domnului este steaua care ne călăuzește să găsim calea către Adevăr.
Camelia Oprița în Niculiță Copilul zăpezilor (decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă doar
O clipă doar să te ntâlnesc
Ca zahărul în ceaiul fierbinte
Si apoi repede să mă topesc
Aburul pâinii ce iese din plite
Eu doar o clipă să te strîng
Tu jarule nestins de atâta dor
Ca pe un cărbune să te sting
Să simt aroma dulce a buzelor
Rămâne o clipă de eternitate
In gândul meu rămâi pe veci
Iubirea este durere si libertate
Din visul meu n ai sa mai pleci
Taina iubirii trăită într o clipă
Esență rosie din inima iubirii
Clona a sufletului meu culpă
Jertfa iubirii pe altarul mîntuirii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
Oare fiecare om se naste sub o stea?
Sau se naste, pur si simplu,
Cautandu-si toata viata steaua?
Daca e asa, oare unde o fi steaua mea?
Te rog, Doamne, Te rog din suflet
Ajuta-ma sa-mi caut steaua.
Ajuta-ma sa o gasesc si sa o primesti
Pe cerul stelelor Tale.
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!