Colindele româneşti de Crăciun sunt stelele ce cântă cu harpa lor de zăpadă îngerilor. Steaua Naşterii Domnului este steaua care ne călăuzeşte să găsim calea către Adevăr.

Camelia Opriţa în Niculiţă – Copilul zăpezilor (decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii vin şi trec prin foc,
Dar Colindele deloc.
Ele-s cântece domneşti,
Ca în basme româneşti.

catren de Camelia Opriţa din Car cu boi de stele tras (decembrie 2002)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul este icoana la care adulţii se închină, este Steaua bradului de colţurile căreia atârnă rugăciunile copiilor.

Camelia Opriţa în Legenda Stelei De Crăciun, Prefaţă (2012)
Adăugat de Vika Viktoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua (Sonet Tarot)

Norocul îţi surâde de-astă dată
Fă-ţi planuri cu încredere deplină,
Căci reuşita lor e garantată
Când steaua ta din cer îţi dă lumină.
Nu zăbovi prea mult, ci acţionează
Şi fii cu gândul doar la reuşită
Pleacă la drum, căci primul pas contează,
Ca să obţii răsplata cuvenită.
Dar dacă steaua ta nu se arată
Indiferent cât îţi doreşti de tare
Speranţa nicidecum nu o să poată
În viaţa ta să facă vreo schimbare.

Când steaua paşii ţi-i călăuzeşte
În viitor dorinţa se împlineşte.

poezie de Octavian Cocoş (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub steaua versatilă

steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.

steaua mea mă-nvaţă să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creştet un azuriu nimb
o seamă de emoţii vibrează sub piele.

steaua mea îmi pregăteşte veşnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrâneţea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.

steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul şi atlasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

refren
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

refren
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindele de Crăciun sunt bogăţia sufletului şi zâmbetul îngerilor.

aforism de Betty Marcovici (21 decembrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte

Că astăzi curata,
Prea nevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.

Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază

La Dânsul intrară
Şi se închinară,
Cu daruri vestite
Lui Hristos menite.

Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Tuturor cu bucure
Şi de mare veselie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate stelele combustibilul nuclear, hidrogenul, se consumă după un timp, mai repede sau mai lent, în funcţie de cât de masivă este steaua. După consumarea acestuia steaua trece printr-o criză scurtă, când heliul încă nu a început să fuzioneze în alte elemente chimice. Ce se întâmplă mai departe depinde de cât de masivă este steaua.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capella este o fermecătoare stea care are privilegiul de a fi cea mai apropiată pe bolta cerească de steaua polară, din stelele de prima mărime. Până acum câţiva ani, Capella era socotită ca cea mai strălucitoare stea din emisferul de nord al cerului. Sirius e în adevăr steaua cea mai strălucitoare de pe cer, dar se află la sud de ecuator şi nu ţine deci de emisferul de nord; din fericire, putem să vedem şi de aci pe Sirius.

Marta Evans Martin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

Toţi suntem legaţi, în fine,
De-un ideal şi steaua sa:
De-i steaua, sus! E foarte bine,
Dar şi-n coniac de-s... câteva!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate fericirile care pot fi trăite pe acest pământ, cea mai mare este bucuria învierii Domnului.
Prin El, justiţia va merge înainte şi paşii Săi vor binecuvânta calea omului.

Camelia Opriţa în WordPress.com - Înaripată de speranţă (aprilie 2020)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea decăzută

Grupul acela de demult
a făcut o asociaţie
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă şi lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranţei
grupul acesta de acum
continuă asociaţia
cu nume de stea
dar cu ură şi ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură şi întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Crăciun 2

Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară
Peste noi şi peste ţară,
Peste orişice cătun.

Colindători cu gândul bun
Zic colindele pe- afară;
Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară.

Tot aşa ca odinioară
Îi primim în zi de ajun
Cu colaci întinşi pe sfoară,
După ritul cel străbun.

Sfântă Noapte de Crăciun!

rondel de Ioan Friciu (2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.

Să îmi pun-argint în plete
Şi-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.

Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.

Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.

Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Îşi va face vesnic plinul,
În parfum de aşternut

Şi-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învaţat... să zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se înnoptează, timpul are mai multă răbdare cu tine. Călătoreşti într-un vis împreună cu steaua proprie din a cărei pulbere eşti plămădit...

aforism de Camelia Opriţa din Povestea stelelor (carte destinată copiilor şi nu numai) (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet nocturn

şoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiţii
unde este iubire viaţa-i miere şi lapte
în baie de raze se ard superstiţii.

iubirea începe în braţe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ţine vise, aura luminoasă.

când mă rătăcesc şi sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
şi mă călăuzeşte înspre Creator.

sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua β din Lira e una dintre cele mai curioase de pe cer. Strălucirea ei se schimbă, variază în vreo 13 zile şi de unde acum o vezi de mărimea 3 şi jumătate, peste câteva seri o vezi aproape de mărimea 4 şi jumătate. Cel mai uşor lucru e să o compari cu γ, care e alături şi care nu-şi schimbă strălucirea. De ce variază β din Lira? Astronomii au găsit că steaua aceasta e formată din doi sori, ce sunt aproape împreunaţi. Ei se învârtesc împreună şi când ni se prezintă amândoi în faţă, steaua e la maximul ei de strălucire; când se ascund unul după altul, steaua e la minimul ei de strălucire. Steaua ς e dublă, o vezi cu ochii; steaua ε numai cu binoclul e dublă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun...

Moş Crăciun în pragul nopţii,
Petrecând pe rând nămeţii,
A plecat cu bucurie,
Către visele zglobii,
Să împartă de Crăciun
Saci cu daruri minunate,
La bătrâni, părinţi, copii.

Gerul nu-i poate opri
Renii ce văzduhul taie,
Cu coarnele lor de-argint
Şi colindele ce cad
La ferestrele-înstelate,
Şi-n căsuţele curate,
Cu brazi mândri împodobiţi.

Înhămând la sănioară
Bucuria dărniciei,
Moş Crăciun de fericirea
Celor care îl aşteaptă,
Prinde Oda bucuriei
Ce se înalţă către ceruri,
De Crăciun în Sânta noapte
Dar şi pacea ei divină.

poezie de Valeria Mahok (17 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!