Steaua mea
Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.
Să îmi pun-argint în plete
Și-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.
Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.
Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.
Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Își va face vesnic plinul,
În parfum de așternut
Și-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învațat... să zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sub steaua versatilă
steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.
steaua mea mă-nvață să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creștet un azuriu nimb
o seamă de emoții vibrează sub piele.
steaua mea îmi pregătește veșnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrânețea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.
steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul și atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred în Steaua
Cred în Steaua
La bine și la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.
Cred în Steaua,
Colț de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.
Pentru onoare și adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.
Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost și ce sunt,
Pentru speranța ce vine din ea
Cred în Steaua mea.
Știu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Și-n viața aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.
Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toți ca unul zicem așa:
Cred în Steaua mea.
Lumea să știe că sunt luptător
Și că nu renunț ușor,
Fie lupta ușoară sau grea,
Cred în Steaua mea
Port în mine semnul ceresc,
Am curaj și îndrăznesc,
Focul credinței mă ține în șa,
Cred în Steaua mea.
Steaua va fi veșnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!
cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.MiraCeti
Îmi cresc
În miazănoapte
Flori galbene-n retină
Din stepele lactee și până în Palmyra
Pe vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă
Steaua Ceti
Albastră
Steaua Mira
Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porții
Sculptată de Ghiberti
Când sus
De pe cupolă
Rămân să mă cuprindă
Visată
Steaua Mira
Dorită
Steaua Ceti
Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii o să-mi resfire lira
Și-n sunete de sfere
Ușor
Mă vor pătrunde
Albastră
Steaua Ceti
Frumoasă
Steaua Mira
Golgote postmoderne
Pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscați din Sarangeti
M-au ridicat spre viața
În care voi ajunge
Precum e steaua Mira
Sau
Poate
Steaua Ceti
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea
Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt,
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna
Să văd ce vezi și tu mereu
Să știu atunci când îți e greu
Cu brațele să te-nconjor
Să-ți fiu balsamul unui dor
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint
Printre suspine să-ți șoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!
poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor cu steaua noastră-n dinți
Destinul și-a făcut așternut în inima mea,
Deschide-i ușa, ușor, și vei primi o stea,
Lasă-te în brațele lui pe canapeaua de vis
Și-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.
Vei fi frământată ca lutul în plin meșteșug
Să iei forma statuii cu sânii-n belșug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.
Vom flutura sentimente mărețe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălța din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.
Vom ocupa izvorul purității prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite
Ți-oi săruta ascunsul în pulbere de flori,
Vom bea cafea amară din stele și cicori,
Copii moștenitori vom dezmierda din burtă
Sub crucea Bobotezei înfiptă într-o turtă.
Mii de așteptări ne vor culege clipa
Destinul își va pune în inimă aripa
Și va zbura cu steaua noastră-n dinți
Cât mai profund în cerul părăsit de sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sărutarea care plânge
Se agită steaua mea
Într-un ochi căzut în spini,
Cu razele eclipsate
Rătăcește prin străini.
Caută prin hieroglife
Să-și semneze vindecarea,
Steaua mea e agitată
Și-a pierdut demult cărarea.
O mireasmă-aduce timpul
Pe-a ei rază necuprinsă,
Ninge peste țară șansa,
Agitarea-i neatinsă.
Cin' cristalizează ciobul
Vindecărilor de sânge?
Peste tot umblă desculță
Sărutarea care plânge!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea decăzută
Grupul acela de demult
a făcut o asociație
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă și lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranței
grupul acesta de acum
continuă asociația
cu nume de stea
dar cu ură și ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură și întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Fereastra
La fereastra casei noastre
stă o stea,
steaua ce leagă lumea de iubire,
stea care unește pământul cu cerul,
plutind pe o dungă verde
ce se propagă din slăvi,
tivită cu aur
și cu icoana infinitului.
Mi-e inimă o stea,
culeasă dintre zâmbetul Lumini,
păstrată în cultul dreptății
ce smulge dictarea necredinței
aruncând-o în ploia morții, strivind-o.
Steaua mea străbate planeta,
pulsând sânge albastru în ape
și-n lanuri raze din Soare
care coc deznădejdea
pocnind-o cu maturitatea,
rupând-o de pe pedestalul speranței.
Steaua mea locuiește-n Paradis
pe-o undă ruptă din fericirea
care propagă puterea.
Lumină divină în suflet curat
ce poartă o dungă galbenă
care cuprinde iluzia
curmând neputința!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soartă, soartă, tu ești vagă
Soartă, soartă tu ești vagă
Te alerg de-o viață-ntreagă,
Te vreau bună, tu ești rea,
Te ascunzi de steaua mea.
Eu te fac, eu te consum,
Te las uscată în drum,
Altă soartă se te calce
Dacă nu mă lași in pace.
Hai tu soartă, și iar soartă,
Ieși de la mine pe poartă,
Lasă-mă să-mi văd de viață,
Nu fi scârbă de paiață.
Am nevoie de noroc
Stropit cu flori de busuioc,
Agheasmă din suflet dulce,
În pat cu el să mă culce
Să visez o noapte-ntregă
Că mi-i drag și îi sunt dragă,
Precum îngerul bălai
Ce ne-ascunde sus, în rai.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua β din Lira e una dintre cele mai curioase de pe cer. Strălucirea ei se schimbă, variază în vreo 13 zile și de unde acum o vezi de mărimea 3 și jumătate, peste câteva seri o vezi aproape de mărimea 4 și jumătate. Cel mai ușor lucru e să o compari cu γ, care e alături și care nu-și schimbă strălucirea. De ce variază β din Lira? Astronomii au găsit că steaua aceasta e formată din doi sori, ce sunt aproape împreunați. Ei se învârtesc împreună și când ni se prezintă amândoi în față, steaua e la maximul ei de strălucire; când se ascund unul după altul, steaua e la minimul ei de strălucire. Steaua ς e dublă, o vezi cu ochii; steaua ε numai cu binoclul e dublă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă poartă toamna
Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.
Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.
Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.
Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
Oare fiecare om se naste sub o stea?
Sau se naste, pur si simplu,
Cautandu-si toata viata steaua?
Daca e asa, oare unde o fi steaua mea?
Te rog, Doamne, Te rog din suflet
Ajuta-ma sa-mi caut steaua.
Ajuta-ma sa o gasesc si sa o primesti
Pe cerul stelelor Tale.
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorând din ochi de Dumnezeu
Ești reflectarea sufletului meu,
Steaua ce răsare pe colină
Prin florile udate cu lumină
Disipată-n univers de Dumnezeu...
Prinde-te în marea-nfăptuire
Să fim oricând o singură structură,
O poză de pe net sau o pictură,
Doi guguștiuci în clipe de iubire...
Ești rod de rouă-a sufletului meu,
Steaua ce răsare pe colină,
Flacără de vis și de lumină
Izvorând din ochi de Dumnezeu...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, steaua copilăriei mele
Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu știu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.
Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă pașii-n viață.
Știu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvață.
Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineața...
Și, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează fața.
Și mă iubește steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetița ei cuminte.
Orice copil are o stea
Și pururea să țineți seama
Că steaua oricărui copil
Are același nume: MAMA.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.Cântă luna
Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.
Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.
Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.
Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.
Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindele românești de Crăciun sunt stelele ce cântă cu harpa lor de zăpadă îngerilor. Steaua Nașterii Domnului este steaua care ne călăuzește să găsim calea către Adevăr.
Camelia Oprița în Niculiță Copilul zăpezilor (decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două stele
nu mai ieși în calea mea, nu mai ieși
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinși de-atâta depărtare
mereu am așteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare
tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-și unde-ncetisor se stinge steaua mea
și unde steaua ta-i din cioburi sparte
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig și întuneric
ca un opaiț se mai zbate steaua mea
și steaua ta ca un miracol sferic...
poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua (Sonet Tarot)
Norocul îți surâde de-astă dată
Fă-ți planuri cu încredere deplină,
Căci reușita lor e garantată
Când steaua ta din cer îți dă lumină.
Nu zăbovi prea mult, ci acționează
Și fii cu gândul doar la reușită
Pleacă la drum, căci primul pas contează,
Ca să obții răsplata cuvenită.
Dar dacă steaua ta nu se arată
Indiferent cât îți dorești de tare
Speranța nicidecum nu o să poată
În viața ta să facă vreo schimbare.
Când steaua pașii ți-i călăuzește
În viitor dorința se împlinește.
poezie de Octavian Cocoș (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Între mii de stele ce lucesc pe cer,
Să fie și steaua-mi, încă eu mai sper!
Plină de uimire... nu-i posibil, zic!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Fac o socoteală, adun stea cu stea
Și îmi iese lipsă tocmai steaua mea?!
Noaptea următoare, cât stele sclipesc,
Vin nerăbdătoare să le socotesc.
Nor răzlet și-ntinde peste cer urzeala
Și hain, îmi strică mie socoteala.
Vântul se zborșește ca un om candriu.
Stele-s sub pulpana-i de la anteriu.
Parte din vedere cum mi-a obturat,
Stau și adun stele pe metru pătrat.
Restul se-nțelege, la cub le ridic...
Steaua mea-i acolo; sigur ceru-i mic!
poezie de Mihaela Banu (29 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!