Exces de mov

Amorul nostru inefabil
Un templu de zăpadă mov,
Din care se revarsă frigul
În tihna dulcelui alcov,

Un joc tăcut plin de sudoare,
Delir definitiv şi clar,
Boemi trecând apoteotici
Prin cel mai intim avatar,

Febra umbrei violete
Carnea ta de neatins,
Ce seduce alchimia
Sufletului meu învins,

De o singură culoare
Despicată vertical,
Când mimezi metamorfoza
Avatarului formal,

Vagi arome inedite
Fac incizii în decor,
Viscolindu-ne frenetic
Inefabilul amor.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ereticii Efemerului

Ştim să preţuim risipa sufletului
Atât cât de mult ne-am iubit noi-doi
Treceam prin spini prin viscole şi ploi
Şi ne-mpărţeam săruturi şi nevoi!
Ştim să preţuim risipa sufletului
Şi revolta celor boemi şi buni
Belşugul inimii din buni-străbuni
Şi inima-mpărţită în două lumi...
Ştim să preţuim risipa sufletului
Şi credinţa iubirii care va fi
Proiecţia Luminii –n orice zi
Seducţie şi Teamă şi... ce-o mai fi?!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

inefabil

Inefabilul este conţinutul aşteptărilor înşelate.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

inefabil

Inefabilul - această cheie de boltă a artei.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din Surâsul lui Icar (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor... prin definiţie

Un înţeles de dor
pentru orice,
un aparat de zbor
făcut să vindece.

Frugal păcat
îmbietor,
un contemplat
mistuitor.

Neîndurător
sfredel de suflet,
chinuitor
lipsit de cuget.

Endomorfină
sorbită nesătul,
epinefrină,
scoţând din suflet nul.

O binecuvântare
de fior
în curs de derulare...
Înfiorător!

Apăsător
de suav,
delir uşor...
Un fin enclav.

Neperimat etern
e singurul decor,
eschivă la infern...
Sublimul de amor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amor (vezi şi dragoste)

Ce e amorul?

Amorul e un şubred gaj:
Începe în concubinaj,
Continuă prin mariaj
Şi se termină c-un partaj.

definiţie epigramatică de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce şi-a bălăcit amorul în alcov, şi-a înecat amarul în alcool...

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând prin New Menin Gate

Trecând prin poarta-aceasta, cine-şi va aminti dintre morţi
Pe ne-eroii flămânzi care-au hrănit cu carnea lor armamente?
Cine va ierta nenorocirea adusă acelor sorţi –
Celor damnaţi, proscrişi, uitaţi când se ridică monumente?

poezie de Siegfried Sassoon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelu-ncinsului alcov

Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii
Şi-ntind aripe-nspre iubire
Speranţele... cărămizii.

Răstorn conflictele-n psaltire
Şi-alung... nebune erezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii.

Şi mi-te chem nemărginire,
Sătul de-atâtea nerozii,
Îmbrac costumul alb, de mire,
Scăpând de dor... şi amnezii,

Dintr-un alcov ca o-mplinire.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pe zăpadă

Suntem condamnaţi la înserări trucate
Învinşi de-un anotimp ce ne-a trădat,
Pe scena improvizată, dramatica poveste
O jucăm chiar dacă, cortina s-a lăsat.

Am renunţat la ultima ninsoare
Pe care am simţito sîngerând,
Tăcută ca o clipă de mirare
Că singuri ne-am ucis, iubirea prea curând.

Mi sa părut aseară că te văd
Lovindu-mi în fereastră, stingheră şi cuminte,
Cu degetul subţire ca un fum
Să umpli golul dintre necuvinte.

Dar n-ai fost tu, ci doar himeră
Trecând prin gând ca o şaradă
Ce şi-a lăsat sub geamul meu
Desenul urmei pe zăpadă.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

formal

Formal, adică inerţie păstrată în... formol.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor. Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin.

Mihai Eminescu în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (31 octombrie 1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza, transformarea din omidă în fluture se poate aplica şi la oameni prin alchimia mentală. Transformarea unei minţi banale într-o minte extraordinară. Schimbarea extremelor, de la negativ la pozitiv.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Temniţa Minţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În care titlul va fi considerat nesemnificativ

chemat nechemat rezemat între pietre
amurgul crăpând ca rugina
ca râsul din urmă al celui învins

atins neatins paharele tac hârtiile tac

la geamuri chibrituri şi streşini
şi anii trecând întorşi neîntorşi
lumina ca zgura şi lacăte porţi

poezie de Gabriel Tudorie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de târziu

Astenia mea târzie
Frunză legănată-n vânt,
Frig rotund pe cerul gurii
Dezbrăcată de cuvânt,

Nopţi cu vise nedormite
Alchimia cifrei doi,
Clipă deşirând trecutul
Lacrimă din ochii goi,

Gânduri fâlfâind din aripi
Gestul unui salt mortal
Jar pe ultima ţigară
Sânge roşu vertical,

Deget desenând pe geamuri
Pasăre pierdută-n zări,
Umbră despicată-n două
Plină de însingurări,

Cataractă pe oglinda
Răstignită de perete
Ploi jilave de sudoarea
Sentimentelor ascete,

Astenia mea târzie
Scârţâit de oase reci,
Tălpi de lut călcând piezişe
Prin regatele de melci.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de avatar

Citeşti aceeaşi carte, iar şi iar,
Ştiind că te vei pierde printre rânduri
Ce vor intra în lumea ta de gânduri,
În care ţi-ai creat un avatar.

Şi se întâmplă ca închipuirea
C-un zbor înalt, pe aripi îngereşti,
Să îţi transforme lumea-n care eşti
În cea în care îţi găseşti iubirea,

O lume-n care nopţile albastre
Alungă demonii ce le străbat
Când îţi aleg tăcerea ca sabat
Şi dănţuiesc pe ringul dintre astre.

Acolo, tu, în zbor de avatar,
Petreci un timp ce trece liniştit
Prin amintiri în care ai iubit...
Citind aceleaşi rânduri, iar şi iar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre...

despre prea devreme şi
prea târziu
despre păcatele gândului
şi mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se şi murind
deasupra unui timp care zboară

amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
şi mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal

şi-o lună desculţă venită prea târziu
un geam opac
arome violete
şi-un nicăieri de viaţă agăţat.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEI CARE SUNT UN VÂSC ŞI DIN COPACI ÎNALŢI SE-NFRUPTĂ-Ruba
Cei care sunt un vâsc şi din copaci înalţi se-nfruptă
Trecând prin vreme şi prin viaţă fără nici o luptă,
Căzuţi vor fi din tihna voluptoasei leneviri
Atunci când creanga ţiitoare de furtuni e ruptă!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Geana ochiul îşi revarsă
În poiene de-orizont,
Verdele lumina-şi lasă,
Luciolelor dând rod!..

Noapte! Lin strecor speranţe,
Un refugiu în decor,
Pe poteci in rezonanţă
Unduite de amor!

Un coşmar, trecut prin creştet,
Zdrumică fulgerător,
Printre revărsări celeste –
Horoscop promiţător!

O speranţă, una vie
Apărută pe răzor,
Tot renaşte-n omenire
Satelit prins în fiori!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Splen

Păşeam, tăcut, prin publica grădină,
Cu umbra furişată, pe urma melei sorţi
Agăţătoare iederi zideau neauzite,
Peisaje aţipite, cu lacăte la porţi.

Vechi amintiri mă devorau flămânde
Şi auzeam cum pulsul îmi bate în urechi,
Precum răsfrânte seve, spre frunzele bătrâne
Le urcă prin artere, platanii neperechi

Şi parcă te zăream la capătul aleii,
Subţire ca un vis, din candeli fumegând
Şi parcă mă chemai, strigându-mă pe nume
O clipă doar, statuie, prin ierburi levitând.

Treceam printre felii de lună despicată,
Ca o geneză verde, printr-un noian de ani,
Purtând acelaşi nume, cu buzele crăpate,
Să-mi reazem nostalgia pe umeri de platani.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2007)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini: din Est, estimări; din Vest, vestimentaţie; din Sud, sudoare; din Nord, nor de zăpadă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!