Iubitei mele Lesbia
Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deși-înțelepții zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopții se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăși în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toți în dragoste anume,
Nici săbii și nici lanțuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe și trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna și pe domnul.
Dar proști sunt mulți, stingând mereu a lor lumină
Ei merg cerșind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi și-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogații în iubiri să-mi fie-aproape
Și în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regește în noaptea ce-o să vină.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Nu este introdusă data nașterii pentru Thomas Campion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.