Consecinţa lui Klibstein a legii gravitaţiei selective

Întotdeauna cade piesa cea mai sensibilă.

murphologie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti! Nu ne alegem piesa şi nici rolul. Întotdeauna va fi Othello. Iar a fi înseamnă întotdeauna a fi Iago.

citat clasic din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina cade

privesc o piesă
de teatru, de viaţă
de viaţa asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un şobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpuşari
desigur beţi
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârşit
într-un decor idilic şi de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi
spectatorii pleacă grăbiţi
să ajungă nicăieri
azi au uitat să aplaude
cortina cade şi cade...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o piesă are succes, cununa de lauri e a regizorului. Şi, când piesa cade, jerba e a autorului.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La premiera unei piese care a căzut

Timpu-a stat, sentinţa-i dată:
Peste piesa terminată,
Implacabila cortină
Cade - ca o ghilotină!

epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

întotdeauna fugar, întotdeauna aproape
întotdeauna ascuns, întotdeauna sfidător
întotdeauna părăsind, întotdeauna de neatins
întotdeauna în negru, întotdeauna visând
întotdeauna floarea amară
întotdeauna noaptea, întotdeauna ascuns
întotdeauna fugar, întotdeauna în colivie
întotdeauna faţa ta,
întotdeauna floarea amară
a buzelor tale, întotdeauna patul tău
întotdeauna aproape, întotdeauna pe fugă
întotdeauna aşteptând, întotdeauna aşteptând
întotdeauna strigându-te
întotdeauna noaptea devine tot mai mare
întotdeauna noaptea
întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog dramaturg-actor

- Cum aţi reuşit din piesa noastră
Să creaţi aşa eroi?
- Cu cât piesa e mai proastă,
Cu-atât mai "tare" zicem noi.

epigramă de Vasile Iuşan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că sunt un partener destul de bun şi foarte sensibilă la sentimentele celorlalte persoane. Vreau ca ceilalţi să se simtă în largul lor, să-mi înţeleagă meseria, iar dacă vor să vină pe platoul de filmare şi să mă vadă la lucru, o pot face întotdeauna.

citat din Franka Potente
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa de teatru este realitate. Tot ce se întâmplă în piesa de teatru este adevărat şi serios.

Tadeusz Kantor în Scrieri despre teatru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Ce este viaţa? O stare de tranziţiune, un pas spre mormânt. Toate elementele, tot ce poate să atingă simţurile noastre sunt agenţii distrucţiunii ce se luptă neîncetat să ne ucidă, suferinţele şi plăcerile îşi dau mâna pentru destrucţiunea noastră, omul cade învins, curând ori mai târziu, dar cade întotdeauna.

definiţie celebră de Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nervoasă şi par rea. În fond sunt foarte bună. Dacă nu eram atât de bună, n-aş suferi pentru atâtea lucruri care nu mă privesc în niciun fel. "Bună" nu e cuvântul propriu. Eu nu sunt bună, sunt sensibilă. Sensibilă şi fină: ar trebui un cuvânt nou care să le includă pe amândouă.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca sensibilă episodul 2

scriam zilele tre
cute despre o muscă sensibilă la curente
literare la pliuri hermeneutice –
un domn
din lumea bună a unui cenaclu on
line a remarcat
scrierea mea zumzăită mi-a dat
cel puţin 100 de like-uri dar la
cu totul alte postări: cele
cu nuduri stupide însiropate pe care
cum ştiţi
le pictez când şi când ca şi cum
asta mi-ar fi meseria

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ninge

nu ninge, nu mai ninge...
zăpada nu cade mai jos de noi...
ea se agaţă ca florile tristeţii...
intră în pântecul meu,
se înnoadă cu inima mea plină de păsări oarbe
... care cântă... neiubirea...
întotdeauna şi pretutindeni
căzând dintr-un cer foarte negru...

nu cade,
nu mai cade zăpada
ea doar ne şifonează gândurile, ideile...
noi suntem cei care intrăm în ea
cu lacrimile noastre de supărare infernală, preţioasele...
.. de acum a totdeauna...
pentru că nu mai suntem împreună...
acolo... unde grâul ieşea şi nu ne murea câmpurile vrăjite...

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felia de pâine cade întotdeauna cu partea unsă în jos.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cel care cade de nenumărate ori şi se ridică întotdeauna singur, unii obosesc doar privindu-l.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Iorga după ce s-a jucat piesa Mihai Viteazul

La Turda te ucise Basta!
- O, prea slăvitule erou! –
Dar, mort, te-a urmărit năpasta,
Căci Iorga te-a răpus din nou.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

Cu pensonul disperării ţi-am trasat cauza
şi cu toate că nu ţi-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe faţă ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să mă iubeşti şi m-ai adorat
Urma să mă urăşti şi m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
şi am privit....
am pierdut?

poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa lui G. Ciprian "Omul cu mârţoaga" a fost jucată în multe ţări

La mormântul tău se roagă
Toţi cei pentru care-ai scris
Şi-ai dus ţara cu-o mârţoagă,
La Berlin şi la Paris.

epigramă de Laurian Ionică din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul şi aşa prea gol
Şi în căderea ei foşnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade şi câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineţi,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beţi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intotdeauna exista

îmi îngheţaseră mâinile
mă vânau cele mai necruţătoare gânduri
îşi ascuţeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
şi nu era nimeni pe aproape

anotimpul delira în albe crizanteme

întotdeauna există şi mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicaţii
ca un monstru răpus de nevedere

întotdeauna există o altă durere
şi o lumină care nu întârzie mai mult de o viaţă

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!