Piesa
Cu pensonul disperării ți-am trasat cauza
și cu toate că nu ți-ai dorit-o ai acceptat
Pictat pe față ai jucat rolul absurd
Neobosit repetai fiecare scenă
Trebuia să mă iubești și m-ai adorat
Urma să mă urăști și m-ai sfidat
La ultima scenă te-ai descompus
În urmă ai lăsat aer de veghe
Am avut un rol
dar piesa a fost prea bună pentru a-l juca
și am privit....
am pierdut?
poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anca Margaritescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.