Intotdeauna exista
îmi înghețaseră mâinile
mă vânau cele mai necruțătoare gânduri
își ascuțeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
și nu era nimeni pe aproape
anotimpul delira în albe crizanteme
întotdeauna există și mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicații
ca un monstru răpus de nevedere
întotdeauna există o altă durere
și o lumină care nu întârzie mai mult de o viață
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Caloianu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.