Lumini de sus

Luminile ne predispun la cer
Când vin aduc o lume angelica
Ele se implică sentimental
Total aferent şi corespunzător
Ne scot din întuneric
Şi ne pun chipurile la loc de cinste
Ne ridică din singurătate
Şi ne saltă cu gesturi inedite
Până la locul îmbrăţişării
Acolo într-un portal poetic
Ne dăruiesc noi începuturi
Lumea întreagă pare mai vie
Ca un univers doldora de poeme
Eminamente pur cu mize sacre
Pe ritmuri vibrante ca la paradă
Măsurat în multipli de lumeni
Acolo pun arzător de un curcubeu
Prin panorama unei revărsări.

poezie de David Boia (12 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet scăpat în univers va reveni doldora de poeme.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme sacre
Cu funcţii estetice
Univers liric

haiku de David Boia (8 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deşi e marţi întreagă
Şi mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde braţul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Şi eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Şi de nu eşti cu mine, rămâne suspendată
Dorinţa unei clipe, cu paşii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineţi.
Erai atât de verde şi eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieţi!

Azi amurgesc poeme la ţărmul mării mele,
Cu liniştea în braţe m-apropii de sfârşit.
Şi chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Priveşte-mă din locul în care te-ai ascuns!
Şi doar un gând trimite, să ţi-l aşez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există singurătate

Nu există singurătate acolo unde un om

sapă sau fluieră sau îşi spală mâinile.

Nu există singurătate acolo unde un arbor

îşi clatină frunzele. Acolo unde o albină

găseşte o floare şi se opreşte,

acolo unde un pârâu oglindeşte o stea,

acolo unde - cu buze sfinte ţinându-se de pieptul

mamei sale -

doarme un prunc, nu există singurătate.

poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palisadă

Cugetam nostalgic
Cu privirea la deal spre apus
Mai acolo era cândva palisadă
O palisadă cu nume de dor
Scut pentru vremuri străvechi
Poate că acolo au trăit daci
Sigur acolo au coexistat strămoşi
Acum palisada nu mai e
Ce a rămas din ea se zbate ruină
Persistă acolo o energie stranie
Imensă şi enigmatică energie
În locul ei se cuvine
Se cuvine să compunem
Şi să recităm poeme
Şi imnuri de slavă
Să înălţăm ode intrinseci
Din care vom face palisadă
De dragul palisadei vechi
De dorul palisadei apuse
Ecoul ei ar merita cu prisosinţă
O prezumţie de nevinovăţie.

poezie de David Boia (26 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme

Poeme. Fulgere în toată splendoarea, de felul lor cam sacre.

definiţie aforistică de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelica: Ce se întămplă când murim?
Virginia: Ce se întâmplă? (Pauză.) Ne întoarcem în locul de unde am venit.
Angelica: Nu îmi amintesc de unde am venit.
Virginia: Nici eu.
Angelica:... Pare mai mică.
Virginia: Da, acesta este unul din lucrurile care se întâmplă. Pari mai mic.
Angelica: Dar atât de împăcat...

replici din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norme intime

Aş dori să mă transpun
Într-un ceva ce presupun
Aş voi mă să transform
În ceea ce scriu conform
Aş gândi să fac din gânduri
Reuşite rânduri rânduri
Aş râvni la noi poeme
Dacă s-ar putea din vreme
Să răzbesc prin infinituri
Fără frică de sfârşituri
Doldora de idealuri
Ca şi oceanul de valuri
Toate în cadre intime
De preferinţă nostime
Pe urmă să trec cu brio
Până dincolo de adio.

poezie de David Boia (5 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ de Univers

Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Şi-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Şi din nesfârşite gânduri
Viaţa pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colţ de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Aşez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Şi din sfântă rânduire
Se va naşte altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a şters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi ştiute,
Astazi, eu aşez prin vise
Doar plăceri nebănuite.

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repartiţia în univers pare total disproporţionată. În timp ce pământul e supraaglomerat există o mulţime de alte planete pustii.

aforism de David Boia (18 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fereastră spartă poate fi un portal pervers spre univers.

aforism de David Boia (7 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Provoacă zile delirante,
Pe ritmuri total andante.

distih de David Boia (11 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Îndemnul meu e exoteric,
Într-un univers himeric,
Să nu cedăm la întuneric.

tristih de David Boia (3 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe fertile
Când silabe adie
În forme varii
Versuri plutesc inocent
Plăsmuind sacre poeme

tanka de David Boia (13 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revederi sacre
Cu poeme de suflet
La valea verde

haiku de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunare cu râvnă

Adunam cuvinte şi expresii bizare
In tolba reveriei eminamente vie
Acolo pe meleaguri concludente
Se gângurea un destoinic pretext
Sub forma unui formular contemplativ
Şi acolo se hrăneau cititorii de baştină
Adunam aforisme în plus la proverbe
Şi cu ele se de delectau înţelepţii
Adunam desăvârşirea în cuplete
Dar răsăritul straşnic cu străluciri
Determina mersul în cercuri gregare
De atunci planele si stele şi particule
Ne dau rotocoale in tumultul inerţiei
Şi adunam fără oprire şi fără răstimp
Secvenţele colaborau adesea pe margini
Şi în centru sau pe ritmuri lingvistice
Luam şiruri fără sfârşit şi fără de început
Şi le însumam din imagini răstălmăcite
Şi compuneam infinitul din fragmente
La rândul meu fără tăgadă de expresie
În varianta disimulării voit cumularde
Toţi pentru unu şi el tot pentru sine.

poezie de David Boia (29 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorezii

Cu gesturi abile,
Îşi dăruiesc pastile
Tăinuite în idile.

tristih de David Boia (22 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burnout

poartă-ţi povara în spate, învăţasem eu de undeva. nu-mi era groază
că mi se întâmplă, stăteam fiecare lipiţi de geam, eu înăuntru, întunericul
afară şi amândoi încercam să vindecăm nişte poeme. şi mie şi lui
ne curgea sânge din mâini, geamul se subţia între noi până ne-a unit.

aş fi vrut să revendic singur minunea, mi-ar fi plăcut să spun aceste poeme
pe terasă la scriitori, barmanul să toarne apă limpede tuturor de faţă,
ei să se îmbete şi să fie fericiţi. să ducă fericirea asta în lume la fel ca pe-o
ciudăţenie arătată oamenilor sau ca un leac al mutului din căluş.

sunt sigur că suferinzii s-ar fi uitat la fericire ca la o icoană plângătoare şi
lumea întreagă s-ar fi spălat pe ochi în lacrimile ei binefăcătoare.
voiam să înfăptuiesc eu minunea, să mă vindec pe mine de povara mea,
oamenii să plângă de fericire coborâtă din poeme vindecate.

întunericul mă veghea însă prin geam, privea fix în ochii mei, prin mine
până în locul unde se producea căldura numită viaţă. acolo simţeam cum
se înfăptuieşte o altă minune, ca şi cum eu, vindecătorul, nu eram
decât un farseor într-un bâlci al deşertăciunilor. atunci povara din cârcă-mi

creştea mai mare şi mai mare iar inima pompa îndrăcită, ca un pilot de curse
ale cărui cauciucuri se învârt nebuneşte pe loc şi bufnesc cu atâta amploare
încât audienţa surzeşte pentru o clipă. iar în tăcerea de după explozie,
poemul vindecat se pierde în ochii lor orbi şi trebuie s-o iau de la capăt.

poezie de Leonard Ancuţa (21 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!