Pe aleea cu trandafiri

Pe aleea cu trandafiri
Parcă m-aş tot duce
Simt în suflet şi-n priviri
Fin parfum din vii trăiri
Care farmec vieţii aduce.

Dar şi spinii-i simt ades,
Şi-al lor rost e sfânt
Când pricep acestea ce-s,
Pricep ce-i mai ne-nţeles
Pe acest pământ.

Şi cu cât pe-această alee
Îmi urmez eu drumul
Spinu-adânc să-nfigă vree
Dar atunci îi simt eu ce-e
Tot mai mult parfumul.

Doamne, ajută-mi să-nţeleg
Rostul vieţii mele
Spini, şi-apoi parfum s-aleg
Că-adevărul Tău întreg
E cuprins în ele.

poezie de A. Cornel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturi

Gust din mure şi din fragi
Cu dulceaţa lor mi-s dragi,
Dar când gust din carnea ta
Dulce-al ei e altceva.

Miros floarea multor tei
Ce parfum e-n jurul ei,
Dar parfumul tău să ştii
N-am să-l uit pân'-oi muri.

Drag mi-e câmpul înflorit,
Verdele abia-ncolţit,
Dacă ar fi din tot s-aleg
Dragă-mi eşti într-un întreg

Mult mai mult şi mi-e uşor
Să le spun cuvintelor,
Iubesc ochii tăi rotunzi,
Iubesc buzele-ţi când râzi.

Mâinile ţi le iubesc,
Sânii tăi îi îndrăgesc,
Mersul tău în legănări,
Trupu-ţi mirosind a flori.

Gust din mure şi din fragi,
Simt parfumul lor dibaci.
Miros florile de tei,
Galbene cu clopoţei.

Mă îmbăt de-al tău parfum,
Cum ţi-l simt venind pe drum.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...umbra ta

De ce-s mereu în urma ta,
De ce nu mă îndepărtez,
Nu ştiu exact dar simt ceva,
Ceva ce nu pot explica.

Mă simt chemat de urma ta,
Mă simt dator să te urmez,
Şi ştiu că n-ai să fii a mea,
Mă mulţumesc să te visez.

Nu văd un rost când tu nu eşti,
Şi să fiu singur este greu,
Tu-n întuneric străluceşti,
Şi-n umbra ta exist şi eu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trec pe lângă sentimente?

Eu nu ştiu nimic
Şi văd puţin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.

Eu nu ştiu nimic.
Şi Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simţit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l laşi!
Ar fi păcat,
Ca tinereţea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Şi-o ploaie caldă
Ca pe un duş reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.

Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget şi-n voinţă,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine mă simt...

Ce bine mă simt cînd în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniştea Ta
şi scapă-mă, Doamne, de teamă.
Apucă-mi Tu braţul, puternic, şi ia-l,
cînd marea mă-nvolbură-n spume.
Rămîi lîngă mine la oricare val,
şi scapă-mă, Doamne, de lume.

Ajută-mi privirea spre Tine să ţin,
predat închinării depline,
aşterne-o maramă pe tot ce-i străin
şi scapă-mă, Doamne, de mine.

Ce bine mă simt cînd în ceasul cel greu
simt liniştea-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
şi umple-mă-n totul de Tine.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum

Doamna mea cu chip de floare,
Ai transformat iubirea în parfum,
Şoaptele-ţi sunt petale pline de culoare,
Şi-s gata să le ascult aici, acum.

Parfumul tău are miros de toamnă,
Cu aromă fină de romanţă şi nobleţe,
Parfumul tău mă ispiteşte doamnă,
Trezindu-mi mii de amintiri răzleţe.

M-aş apleca să îţi miros parfumul,
Şi-n spirititul fiinţei mele mai boeme,
La inspiraţie mi-aş da îndată drumul,
Ca să îţi scriu pe cer mii de poeme.

poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Mă simt la margine de gând.
Înlăuntrul acestui hotar
totul arde, aripa s-a frânt.
Simt că rostul vieţii mele se pierde.
Rana ce mă doare nu se vede,
dar doare.
Pavăză am stat contra furtunii,
ca să apăr un visător,
pe care mi l-a dăruit cerul în dar.
Dar furtuna a stat la pândă
ca să-mi facă lupta fără izbândă.
O, Doamne, mă ard palmele de atâta rugă
şi mă simt sfârşită de atâta trudă.

poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns în gândurile tale

M-am ascuns în gândurile tale,
De nimeni să nu fiu găsit.
Să simt îmbrăţişări fatale...
Să mor din dragoste rănit.

Privesc de aici... tot cerul meu,
De este nor sau de e înstelat.
În gândul tău... sunt prinzioner mereu,
Şi tot în gândul tău... mă simt eliberat.

Rămas fără un timp al meu
E timp pierdut ce nu îl mai găsesc.
Dispare gândul meu în gândul tău,
Şi-apoi... în tine... mă topesc!

De-i frunza veştedă pe ram
Şi n-am căzut jos la pământ.
E că în mintea mea te am,
Şi-adorm mereu cu tine-n gând.

Şi m-aş ascunde-n infinit.
Să pot să beau al tău nectar.
Nectarul vieţii fără de sfârşit,
Că doar pe tine în suflet te mai am.

Tulburător... dar parcă prea real,
Îţi simt sărutul dulce pătimaş.
O clipă să visez... şi-apoi dispar
Din gândul tău cel mai gingaş.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul ei

De mult doream să pot să o ating
Şi să îi mângâi pielea delicată
Şi pofta ei cea udă s-o disting
Şi pasiunea să-i aprind îndată.
Tânjeam să simt o tânără în floare
Să o sărut şi sânii să-i dezmierd
Al trupului parfum să mă-nfioare
Şi-n nerăbdarea ei eu să mă pierd.
Şi am păstrat în mine a sa vrajă
Şi-aroma dulce-amară a iubirii
Acea iubire ce te prinde-n mreajă
Şi-apoi te-aduce în pragul despărţirii.

Dar poate că iubirea din nou va înflori
Şi chinul meu din suflet va pieri.

poezie de Teppo Gren, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit

Am obosit, Părinte, de-atîta alergare,
Simt cum puterea vieţii se duce tot mai mult,
Şi-aştept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa şi truda, şi-al apelor tumult.
Abia mai pot, o, Doamne, să urc cărarea vieţii,
Trăgîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărţirea noastră ar fi cu mult mai grea.

Şi simt în mine dorul să zbor spre Cerul Slavei
Descătuşat de lutul în care m-ai sădit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare grabă,
Şi prăbuşit, Isuse, să-Ţi spun: Am ostenit...

Mi-e dor de clip-aceea ca de izvorul vieţii,
Apropie-ntîlnirea, o, Mirele meu drag,
Că eu aştept cu trupul pătruns de oboseală,
Să trec, cu osteniţii, al biruinţei prag.

Dar ştiu că alergarea eu încă n-am sfîrşit-o
Şi nici lucrarea sfîntă la care m-ai chemat.
De-aceea, o, trimite-mi din apele-ndurării
Încă un strop din harul pe care mi l-ai dat.

Să pot să merg, Isuse, cu Tine tot Calvarul,
Urcînd cu stăruinţă pe drumul preţios,
Ca sus cînd voi ajunge, să-mi spui cu bunătate:
"Vino acum acasă, rob bun şi credincios!"

poezie de Rodica Avram
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firele vieţii firave

mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave
se-ngreuneazaă inima când mă frământ
presată de povara gândurilor grave.

credinţa în suflet e tot ce am mai sfânt
strânge din constelaţii lumini suave
mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave.

mândre privighetori mă învaţă să cânt
să plutesc ca vântul pe frunze de agave
nu am să-mi las sufletul lovit şi înfrânt
de abisuri de bezne din gânduri bolnave.

mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina vieţii

în grădina vieţii eu mă simt o roză
împletită în cunună cum nu s-a prevăzut
nu sunt spinoasă nu sunt o mimoză
în leagănul angelic mereu am şezut.

soarta mea se-ndreaptă spre apoteoză
poeţi şi filozofi în lume am văzut
în grădina vieţii eu mă simt o roză
fericită că în bezne nu am căzut.

mulţumescu-ţi Doamne m-ai scăpat de nevroză
am tâmplele albite în mod neprevăzut
cuget în noaptea luminată de veioză
la îngerii albaştri care au decăzut.

în grădina vieţii eu mă simt o roză
împletită în cunună cum nu s-a prevăzut

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt liber, dar mă simt întemniţat,
Nu plâng, nicicând n-aş vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Şi sufăr că n-am voie s-o iubesc.

Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieţii timp
Tristeţea-mi va aduce două toamne.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne,-ai uitat de mine?!

Doamne,-ai uitat de mine?!
Traiul nu mi-e uşor!
O ultimă dorinţă mai am -
Aş vrea să mor!
Să nu cunosc durerea...
Păcatul morţii crude
Să-l simt cum mă pătrunde!
Să-l simt cum mă ascunde!
Vuieşte a furtună în mine, nedreptatea.
Cu limbi usturătoare,
Iubirea de copii
M-aruncă în uitare...
Tu nu-mi vezi suferinţa,
Ori m-ai uitat,
Ori poate
Nu-ţi mai doreşti să ştii!
Mă leg cu suferinţa
De-ami duce pân' la capăt
Această umilinţă,
Dar Doamne, nu-nţeleg
De ce atealacrimi?!
M-am poticnit în ura
Şi-n neputinţa firii
Pământului întreg.
Balanţa vieţii mele înclină spre pieire,
Zadarnic rugi, mătănii,
Nimic n-am câştigat!
Destinu-i îndărătnic!
Sunt drum spre risipire
Şi pumnul de ţărână
Prea grabnic întrupat.
În lut trimite-mi Doamne
Durerea mea şi lutul,
De ştii că în lumină
Nu vrei a mă scălda!
Cu braţele deschise mă va primi mormântul
Şi-n umbre şi-n uitare
Mereu mă voi afla.
Singurătate, teamă, amar şi suferinţă,
Cununi de flori şi lacrimi
Mă vor zidi-n mormânt.
Calvar - prohod intrării
Mele în nefiinţă,
Mistuitor şi jalnic,
Fără de mângâieri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul la români

Doamne, câtă fercire simt în suflet de Crăciun
Când, în jurul mesei mele, pe toţi cei dragi îi adun
Când, cu toţii împreună – copii, părinţi şi bunici,
Cu ai noştri dragi prieteni, cu vecini şi cu amici
Colindăm şi pân-la ceruri se-aude al nostru cânt
Şi parcă simt cum coboară Raiul pe acest pământ.

Bradul, cu a lui mireasmă, ne îmbată şi ne-ncântă.
Este seara de Ajun –seară magică si sfântă
Masa e îmbelşugată, sufletul ne e curat,
Parcă tot răul din lume, astăzi, l-am înlăturat.

Să uităm de supărări şi griji, să ne bucurăm
Şi pe cei în suferintă, cu drag, să îi ajutăm
Din puţinul ce-l avem şi lor să le dăruim
Şi, uniţi în fapte bune, acum, de Crăciun, să fim!

Magică e sărbătoarea sfântă a Crăciunului
Şi, Doamne, cum răscoleşte sufletul românului
Ne e dor de cei plecaţi peste mări şi peste ţări
Şi-am vrea să-i avem alături, acasă, de sărbători.
Ne e dor şi de cei dragi ce-au plecat din astă lume
Şi i-am vrea din nou aici şi glasul lor să răsune
Alături de glasul nostru, în seara Crăciunului
Când Domnul cel Sfânt coboară şi-n casa românului.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

În preajma lui
simt că prind aripi!
Cuvintele,
un cântec îmi devin!
În preajma lui mă simt
femeie,
iubită cum n-am fost
nicicând!
Şi-n clipa când, mă ia de mână,
cu drag privirea-mi
căutând
mă simt, pe viaţă mai stăpână
şi mai bogată-atunci mă simt!
În preajma lui simt
că prind aripi
Şi-n zboru-acesta râd şi plâng.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie...

Din vremea liliacului înflorit
Cu brebenei şi toporaşi în braţe
Privirea ta m-a urmărit
Speranţă cu speranţă...

Când fluturii pluteau în zbor
Dorinţele noastre arzătoare
Şi sufletul candid fremătător
Ardea din floare în floare...

Parfumul tău de altădată
Îl simt şi-acum cum mă-mbată
Dulce poezie a iubirii tale,
Frumoasa mea, plină de iertare!

Ca şi atunci eu te iubesc acum
Femeie cu dorinţe-ascunse-n parfum,
Cu zboruri plutind în miez de poezie,
Frumoasa mea, lumină care mă mângâie!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum se ridică ceaţa

patru treizeci şi unu dimineaţa
simt cum se ridică ceaţa
din străfunduri înspre ape
şi te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi şi mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
şi m-aş fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferinţa e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simţit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
şi nu ştie ce e ohmul!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu pot să dorm

am o carte un jurnal o iubire şi-o visare
în sertarul noptierei vieţii mele şi-o chemare
lustra stă prietenoasă şi luminoasă pe masă
stau cu ochii minţii visând în miez de noapte-n casă
singură şi gânditoare simt pielea tremurătoare
am intrat în necunoscut o clipă şi simt dogoare
sânul şi sfârcul ard mocnit şi mă sfidează în zbatere
parcă mă cuprinde săratul aburului mării rătăcitoare
versanţi sălbatici se revarsă prin izvoare-n mine
mă simt răscolită, fierbinte şi tremur toată
mă simt dintr-o dată inundată
oh, de a-şi adormi odată

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!