Parfum de femeie...
Din vremea liliacului înflorit
Cu brebenei și toporași în brațe
Privirea ta m-a urmărit
Speranță cu speranță...
Când fluturii pluteau în zbor
Dorințele noastre arzătoare
Și sufletul candid fremătător
Ardea din floare în floare...
Parfumul tău de altădată
Îl simt și-acum cum mă-mbată
Dulce poezie a iubirii tale,
Frumoasa mea, plină de iertare!
Ca și atunci eu te iubesc acum
Femeie cu dorințe-ascunse-n parfum,
Cu zboruri plutind în miez de poezie,
Frumoasa mea, lumină care mă mângâie!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.