scriitor

Un scriitor este cineva căruia îi pasă ce înseamnă vorbele, ce spun ele, cum o spun. Utilizând vorbele el îşi întăreşte sufletul.

definiţie de Ursula K. LeGuin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scriitor

le spuneam prietenilor care spun
că suntem simpli povestitori
este un cutezător care înfruntă
singurătatea şi scoate frumuseţea
deodată cu crima în timp ce lumea
râde şi înfăptuieşte o experienţă
magică cu ajutorul cuvântului

un scriitor este cineva căruia
i se întâmplă ceva ce nu se realizează
decât pe planul imposibilului
în experienţa sa cu cuvântul
în liniştea cărţilor din biblioteci

un scriitor este cineva care face
să îi coincidă experienţa cuvântului
cu trăirile oamenilor le spuneam
prietenilor care aşteptau să modific
o lume reală cu o lume ireală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul

Mi-am luat ochii în pumni şi l-am mânjit pe faţă
cu vederea mea. Îşi înghiţea vorbele!
Trosneau vorbele!
Gâlgâiau vorbele!
Se storceau vorbele de viaţă!
Se sufocau una pe alta
de alta
până nu a mai rămas
decât o simplă dimineaţă
lipsită de glas.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce...

N-am vrut să uiţi de-acele clipe,
Căci am uitat eu.
Şi nu îmi cere
Să-ţi spun de ce...

Verdictul ferm nu îl mai cere,
Ce e demult uitat în timp,
Şi-n negură lăsat să cadă,
Puţini ce ştiu de ce...

Să las vorbele să curgă din trecut?
Dar vorbele tot uitate au fost,
Şi tot abisul în cădere l-au simţit,
Şi nimeni nu ştie de ce...

poezie de Alina Sclifos (27 decembrie 2008)
Adăugat de Alina Sclifos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, ochii spun mai multe decât vorbele.

Lucian Haşa (20 mai 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce mulţimea se adună în jurul celui ce vorbeşte, eu îi acord atenţia celui ce tace adânc. Sunt de cealaltă parte a baricadei şi acolo vreau să rămân. Ascult tăceri, nu vorbe. Vorbele spun multe, tăcerile spun mult...

Valentina Ruică în Cogito, ergo sum!, 2 (2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori decorul nu spune nimic, aşa cum nu spun nici vorbele.

Petre Ţuţea în Teatrul seminar (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principilor nu le plac vorbele răspicate, nici mie să spun poveşti.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în inimă atâtea lucruri... sunt clipe când simt că vorbele nu spun nimic.

citat celebru din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtezanul

Mă pierd în faţa frumuseţii tale,
Nu mai găsesc nici vorbele banale

Şi tac mereu şi multe-aş vrea să-ţi spun,
Încerc zadarnic gândul să-mi adun.

Mai trece-un timp iar eu abia-ndrăznesc
Să-ţi spun, zeiţa mea, cât te iubesc.

Tu mă priveşti, ca-ntr-un final de dramă,
De pe măsuţa unde stai... în ramă.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva aruncă în discuţie un cuvânt mare (pe care nu îl ştiu), eu doar îi spun: "Îmi pare rău, dar nu ştiu ce înseamnă asta, poţi, te rog, să explici?" Nu îmi pasă dacă stau la masă cu Preşedintele SUA şi că iau cina, trebuie să fiu eu însămi. Vreau să exersez în fiecare zi ce înseamnă să fiu eu însămi.

citat din Zoe Saldana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi iau zborul doar vorbele uşoare; vorbele cu greutate rămân la sol.

aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos şi Agape" (martie 2019)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte (ne)potrivite

Scăldându-ne în nefiresc,
Nu are rost să vă explic
De ce doar faptele vorbesc,
Iar vorbele nu spun nimic!

epigramă de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cât se poate de bine să ajungem la finalul unei călătorii, dar, ceea ce este cu adevărat important până la urmă este însăşi călătoria.

citat din Ursula K. LeGuin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui flecar

Din gura lui de marţafoi,
Curg vorbele în val, şuvoi;
De unde vorbele vin oare,
Când el în cap nimic nu are?

epigramă de George Budoi din Epigrame (30 mai 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, cărţile sunt cea mai bună invenţie a omenirii.

citat din Ursula K. LeGuin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
ca e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă...

poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!