Curtezanul
Mă pierd în fața frumuseții tale,
Nu mai găsesc nici vorbele banale
Și tac mereu și multe-aș vrea să-ți spun,
Încerc zadarnic gândul să-mi adun.
Mai trece-un timp iar eu abia-ndrăznesc
Să-ți spun, zeița mea, cât te iubesc.
Tu mă privești, ca-ntr-un final de dramă,
De pe măsuța unde stai... în ramă.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.