Glasul

Mi-am luat ochii în pumni şi l-am mânjit pe faţă
cu vederea mea. Îşi înghiţea vorbele!
Trosneau vorbele!
Gâlgâiau vorbele!
Se storceau vorbele de viaţă!
Se sufocau una pe alta
de alta
până nu a mai rămas
decât o simplă dimineaţă
lipsită de glas.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi iau zborul doar vorbele uşoare; vorbele cu greutate rămân la sol.

aforism de Gheorghe Pârlea din revista on-line "Logos şi Agape" (martie 2019)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui flecar

Din gura lui de marţafoi,
Curg vorbele în val, şuvoi;
De unde vorbele vin oare,
Când el în cap nimic nu are?

epigramă de George Budoi din Epigrame (30 mai 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
ca e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă...

poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele bune sunt ca aurul fierbinte ce se strecoară în inimile celor curaţi, iar vorbele rele sunt ca şoarecii scăpaţi din cursă.

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu judeca lucrul după cuvântul care îl numeşte şi nici gândirea după felul în care e înfăţişată în vorbe. Floarea de neghină e mai frumoasă decât cea a grâului folositor. Gândurile trebuie să hrănească vorbele, iar vorbele să îmbrace cuvintele.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesioniştii serviciilor de spionaj ştiu că, de mii de ani, în politica statelor şi în diplomaţie, de regulă, vorbele nu au nicio legătură cu acţiunea. Vorbele sunt vorbe, iar acţiunile (cele subterane) sunt acţiuni. Vorbele frumoase se folosesc pentru a ascunde faptele urâte. Diplomaţia sinceră nu este posibilă, aşa cum nu sunt posibile apa uscată şi fierul de lemn. Sper ca viitoarele generaţii de oameni politici şi cei care vor lucra sub stindardul serviciilor de informaţii ale României să înţeleagă aceste adevăruri fundamentale.

Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

scriitor

Un scriitor este cineva căruia îi pasă ce înseamnă vorbele, ce spun ele, cum o spun. Utilizând vorbele el îşi întăreşte sufletul.

definiţie de Ursula K. LeGuin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penetrant

Prin mine vorbele goale
trec ca vântul
ce-aleargă prin pomi
făcând zgomot
şi vacarmul n-are efect.
Vorbele bune însă,
din fapte bune ieşite
m-ajung,
pătrunzându-mi în suflet,
scoţând sunete plăcute.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o pală de vânt -
degeaba strângeam în pumni
vorbele tale

haiku de Daniela Zglibutiu (13 august 2014)
Adăugat de Daniela Zglibutiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trece cu vederea vorbele înţelepţilor, ci la pildele lor opreşte-te.

Ben-Sirah în Cartea Înţelepciunii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce...

N-am vrut să uiţi de-acele clipe,
Căci am uitat eu.
Şi nu îmi cere
Să-ţi spun de ce...

Verdictul ferm nu îl mai cere,
Ce e demult uitat în timp,
Şi-n negură lăsat să cadă,
Puţini ce ştiu de ce...

Să las vorbele să curgă din trecut?
Dar vorbele tot uitate au fost,
Şi tot abisul în cădere l-au simţit,
Şi nimeni nu ştie de ce...

poezie de Alina Sclifos (27 decembrie 2008)
Adăugat de Alina Sclifos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte flori

Din vorbele tale, azi fac un ierbar
pe foaie de aur şi de chihlimbar
şi construiesc zmeie
ce zboară rebele
spre stele...

Şi Steaua Polară ar vrea să dispar,
să-mi fure cuvintele prinse-n ierbar
şi visuri păstrate
în somn de-azalee
pe-o-alee.

Dar zmeiele mele nu ştiu a trăda
şi vin iar la mine cu dragostea ta,
iar vorbele toate-mi
şoptesc la ureche,
'n pereche...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva

Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva...

Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu ştie,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca şi o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva...

poezie celebră de Adam Asnyk
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă irită vorbele mari

nemulţumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aştepţi
şi răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se opreşte niciodată

mă irită vorbele mari
fără substanţă în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditaţie decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile

multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de linişte
pe pământul plin de nesiguranţă şi împrevizibil
alerg ca un schilod prin deşert
cu speranţe mereu agăţate
de orizonturile care fug tot mai departe

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, o simplă tăcere spune mai mult decât vorbele. E bine ca ele să fie interzise, există o elocvenţă a tăcerii mai impresionantă decât limbajul însuşi. Ce convingător e îndrăgostitul când nu poate vorbi şi cât spirit dovedeşte el!

citat clasic din Blaise Pascal
Adăugat de marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de ochii lăcrimoşi şi de vorbele mincinoase.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când lumea

În cetatea noastră
delatorii şi sicofanţii
trudesc zilnic
încărcând vorbele cu venin
pe care le agaţă apoi
de stâlpii celor mai frumoase case

faptul că ei mai dăinuie,
de pe o zi pe alta
nu înseamnă că prezenţa lor
este absolut necesară

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!