Drumul e lung și... foarte greu
Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munți o să străpung.
Dar... Nu știu când.
Căci are prea mulți bolovani
ce din păcate-mi sunt dușmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.
Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviți și tăntălăi,
dar latră ca niște dulăi
și... mușcă foarte rău.
Am încercat cu-n "băț" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toți!
Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung și foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Așa cum pot.
Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Și... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă și-ți dă-n cap
C-o rangă grea.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.