Civism, nedevoalat

Atât extaz pe-asfalt și-n noapte,
Ascuns sub umbra de-o pancartă,
Cu strigăt doar în cor, în șoapte...
Așa, printre mulțimi se poartă!

Online pe facebook, like divers
Cel mai ades sub avataruri,
E greu de dezvăluit pervers...
Când nu se-mparte nimic, daruri!

Invitați ziua, în unicat
Un, câte unul, pe vedere,
Doar sub fular, pe gât urcat
Și-adăpostesc... pân' și plăcere!

E diferența-ntre truism
Și adevăr în enunț pe față,
Când doar pitit este civism,
În lumea noastră... de paiață!

Rămânem tot în misticism,
Creduli că-i îndeajuns doar greață
Sau, poate-i numai pesimism,
De-atât neadevăr... de-o viață?

Dar, civism e... O țară, în piață!!!

poezie de (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Holograme

Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.

Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.

Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tâmplă, în amprentă
lăsând doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoală din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardentă,
crezând c-o altă viață ai avut-o vreodată... ori crezi pleonasme?!

O fi mintea, doar ea, lipind firile în chiasme???

poezie de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruta spre singurătate

Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.

Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.

Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...

Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!

Nici certitudini n-am c-ar fi la fel la toți
Dar parc-așa se-ntâmplă în lumea mea restrânsă
Și atunci mă plâng, deplâng, să știe strănepoți
Că totu-i ciclu scurt... de-o viață nepătrunsă!

poezie de (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sinonim de-o gară

E gara sinonim cu nostalgie;
de la plecări pe linii paralele
pierdute-ntr-un refren de șine!... Melodie
stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele?!

E gara sinonim de așteptare;
de unul singur, lângă ceasul de peron,
cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
și gândul dus, doar tresărind la megafon?!

E gara sinonim de-un rendez-vous;
secret de-o viață între două curse,
grăbind intimitatea, dumneata la tu!...
Cerșind întârzieri minutelor nescurse?!

E gara sinonim de aventuri
înflăcărate pe-un traseu de două halte,
cu inima-ntre două partituri;
rutina molcomă și drogul... s-o tresalte?!

E gara un repaos; antonim
doar clipă-ntr-un tumult-accelerat al vieții
ce-așteaptă trenul personal... dar anonim
neștiind nici câte stații sunt, nici ce direcții?!

E lumea parcă sinonim de-o gară
cu așteptări, sosire și plecare;
cu linii trase, drepte... și urcat pe scără?!
... Sau stat la stop?!... C-așa-i semnalizare?!?!

poezie de (29 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Simț de proprietate

Felii subțiri, ca tomograful, mă tot citesc, mă gust din elemente,
Să nu mă descompun pe ascuns, idei să nu se piardă, lente,
Să rămân gol de seve, vise, să fiu un X de raze negre
Pe-un film cu albe mădulare, dezmăduvite, reci integre.
Mă țin de trup, doar să mă știu de unde vin ca rădăcină
Și în oglindă mă verific, din când în când, de am vreo vină,
De mai am semne de copil, sau m-am stricat, m-a stricat lume
Și-n litere mă des compun, să mă înțeleg, mă restrig nume...
Îmi umplu fișa tot mai singur, că nu mai cred lecuitori,
La poligraf mă supun des și trec, înfiorat, fiori,
Că atât de greu e să nu minți, când te destăinui numai ție
Și lași în jur impresii vagi, nul!... Circumstanța de-o beție...

poezie de (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dac-aș...

... dac-aș ști dinainte totul,
aș fi poate bogat, celebru,
dar n-aș mai fi tot eu, integru
și-n loc de vis, aș avea totul!?...

... dac-aș crede totul, orbit
de atâtea spuse, nevăzute,
cu crez, ar fi răspunsuri mute;
când m-aș trezi, aș fi scârbit!

... dac-aș iubi neîncetat,
aș fi doar un naiv; de dus
că răsăritu-i un apus
și deci trădarea-i de iertat?!

... dac-aș munci pe brânci o viață,
așa cum poate fac, voi face;
pe-alții-i îmbrac la patru ace...
manipulatul, eu, paiață!?

... dac-aș da tot ce am, filotim,
s-ar face coadă fără cap;
ca toți să tragă, să nu scap...
și organele să-mi ia, și intim?!

... dac-aș fi vrut și eu ceva,
mi s-ar fi răspuns; "Nu-i degeaba,
stupid! Că nu știi cum e treaba!"...
și mi-ar fi râs în zeflemea!?

... dac-aș mima mereu neștiință
și-aș fi un guraliv pervers,
bun pop-aș fi, în păcate șters
și aș aduna tot, cu credință?!

... dac-aș fi scris o poezie
doar cu adevăr, fără minciună,
mi s-ar fi spus că-"s de pe lună
și-n veci n-a fost și n-o să fie"?

... dac-aș lua tot de la-nceput,
fără să știu nimic ce-am fost,
nu cred c-aș fi mai puțin prost;
n-aș ști când mor!? Doar că-s născut!

poezie de (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua ta

Să pot să fac eu unic lume, așa aș vrea,
Și-n fiecare zi să ți-o dau ție, o alta nouă!
Cum ghiocei și toporași se spală-n rouă
Să îți dau tot ce e mai pur, de ziua ta!

Eu singur să dețin norocul, de-aș putea
L-aș ține strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aș lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aș sta ascuns și ți-aș da tot, de ziua ta!

În câmp întreg de drog de vis te-aș dezmierda
De câte ori aș ști c-ai trup în suferință
Și-n zâmbet m-aș transfigura! De-ar fi putință
Bucurii zilnic ți le-aș da, de ziua ta!

Să nu duci lipsă de nimic te-aș răsfăța
Muncind din noapte până-n zi și din zi-n noapte!
Doar șansă s-am, n-aș fi nici vorbe, numai șoapte!...
M-aș face mall și Credit Bank, de ziua ta!

În Cupidon dac-aș putea m-aș deghiza
Să îți dau tolba cu săgeți de-amoruri plină!
Să te înconjori de slujitori ca o regină,
M-aș face-o plasmă de iubiri, de ziua ta!

Și iată-i timpul să-mi zici azi "nu mă uita";
Unicul treisprezece-n luna lui Gerar,
Când vreau să mor de nu-s capabil să-ți fac dar!
Și-am să mă jur să-ți fac tot anul, ziua ta!!!

poezie de (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Doar atât

Mă rog să fii...
nimic mai mult;
să stau s-ascult
noapte și zi...

Măcar să stai,
să umpli vid
- nimic, stupid –
nimic să-mi dai...

Mă rog să-ți iei
-din mine vis
ce ți-am promis-
de suflet, chei...

Mă rog să uiți
de-ai suferit;
strigăt s-asculți
să-ți fiu iubit!!!

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Neperimabil

Te am alături neîncetat
Și parcă "mult" nu se mai vede,
În loc să nu te fi uitat...
Să las memoria a șede!

Că numai ea știe s-adune,
Să spele îndoieli, curată...
Ea știe că-i "răsare, apune"
Tot! De demult... Neîncetată!

Pentru că mult e atât puțin,
Doar dragostea nu îl perimă
Când doi pe viață se dețin...
Unul pe altul... O sinonimă!

poezie de (4 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai tu

De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Și-apoi să-ți fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.

Mă doare când te văd de mână
Cu altul și-aș pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ți-aș face stelele mănunchi.

În șoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aș pune...
Aș și uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-ești nume!

Te-aș stânge-n brațe zi de zi
Și nopțile ți-aș face zbor!
Ți-aș fi culori de colibri
Și-n înger te-aș purta... amor!

Mi-aș da o viață; ca să știu
Că-i numai una ca și tine...
M-aș vrea mereul tău vis viu;
Să mă strivești în rugăciune...

... Să mă cobor din supernove
Să-ți explodez lângă picioare!
În palme să mă citești slove
Și să m-arunci... dacă te doare!!!

poezie de (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

La mulți ani, omenire!

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.
E psihoza milenară
Că n-ar exista uzură,
Dimineața-i etern iară,
Fără timp, ce-n fond o fură...
Dar e-așa de-o existență,
De când timp e feliat,
Fericirea-i apetență,
Spiritualul e un dat
De când s-a creat credință
Că ce-i, nu-i îndeajuns
Și an de anu-i numai ființă
Cu neființa întrepătruns,
Tot mai mult... pe timp, că trece.
Deci rămânem grav naivi
OMUL, ce nimic nu întrece,
Un conviv printre convivi,
O creație imensă
De-un indus crezut în sine,
Ce din trecerea adversă
Își preface rău în bine
Și alt An venit, cel Nou
E-o sublimă înălțare
Ca un strigăt cu ecou
Că speranța, ea, nu moare...
Și mă înlănțui lângă voi
Beat, sătul de fericire
Căci suntem cel puțin doi
An ce vine, iar... Iubire!

La mulți ani, mulți... Omenire!!!

poezie de (31 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sincopa reflecției de-o noapte

Pe zi ce trece e tot mai noapte,
Ce numai ea e-un sfetnic bun,
Căci doar tăcerea, spusă-n șoapte,
Dă-n spirit șansa de-un ajun.

Negrul, tihnit în lenea minții
Culcată-n suav, stând pe-o ureche,
Redă restartul sfânt credinții...
De gând n-ai bun, la amor pereche.

E zisa de un azi pe mâine
-Nu cea nevrută, a amânării-
Ci-n stoic coace bob în pâine
Și-ar da și-un înțeles... trădării.

E-o estompare de culoare
Când neagră este orice felină,
Căci nu futil e cel ce doare,
Ci hău, de suflet... să suspină.

Poate fi graba, mai devreme
Se hotărând timp să se scoale,
Când ce-ai aproape știi că geme
Și-așteaptă pe umăr caldul... moale.

Nu-i standardu-ntre alb și negru,
E molcom reflectat de-o noapte,
Ce face pe-om o zi integru...
Sufletul gând, simțiri mai coapte...

poezie de (16 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Stele cu gând

Învăț de-o viață, dar nu îmi ajunge
Să deslușesc ceva din Univers
Și, ce nu pot cu mintea a străpunge,
Încerc să învelesc, acum, cu vers.

Mi-e greu, când gândul zboară printre stele,
Să îl opresc doar să privească-n jur,
Iar el trimite gândul său la ele
Continuând al galaxiei tur.

E tatăl gândurilor infinite
Fixate-acum prin stele, în rețea,
Sunt singure, pierdute, irosite,
Și poate-i prea târziu a le-aduna.

De-aceea, eu, în nopțile senine,
Încerc să aflu, doar cu mintea mea,
Cât pot de mult. Iau gândul lângă mine
... Și sufăr când mai cade câte-o stea.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șofer... de-o viață

Îs la pas, pe strada cu sens unic,
Fără s-apăs adânc pedala,
Căci am un simțământ lăuntric;
Se circulă... tot alandala.

Încerc să țin doar inerția,
Să mă feresc de orice "stop";
Să nu transform în noapte, ziua,
Să n-am finalul, singur scop.

Mi-am luat, pe parcurs, parteneri
Printre puținele escale,
Ce le înscriu, trecute, ieri...
Le rup și da și nu, petale.

Adaug ani, câte puțin,
Șofez, preventiv, experiențe.
Ades nici nu mai intervin...
Nu fac deranj de existențe.

Bagajele-am făcut remorci,
Ce las garate la sfârșit;
Oricum nu poți să le întorci,
Căci strada duce-n infinit...

Încerc să îmi predau ștafetă,
-Un mâine eu, nou regăsit
Vechi- să devin o amuletă...
"Pierdut șofer, pe sens unic!!!"

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Fior de Ionuț sau bilețel de adio nescris

Mă exprim greu că-s doar un început de om
Și încerc să mă prezint, că-s neștiut de-o lume,
De voi ce nu m-ați vrut să cresc cum creșteți pom;
Măcar atât, nu doar un epitaf și-un nume.

Sunt mic și blond, bălai cum soarele de-o vară
-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-
Și n-am știut, neșcolit, că dulce zi e amară,
Iar rău e pretutindeni, nu doar la film, la teatru.

Oricum nu pot vorbi, că nu mai am nici cap
Și-s plin doar suflet pur, căci carne-s doar tocată
Pe oase scrijelite de dinți, că-n guri nu-ncap
La haita ce-nfruntam, eu singur și ea roată.

De lacrimi nici atât nu mai îmi aduc aminte,
Doar când sugeam, se pare -și chiar nu-i mult de-atunci-
Căci m-au crescut de mic, neștiind că lumea minte,
Spunându-mi doar să râd, cu lacrimi de-alea dulci.

Mă uit în jos la voi din sufletul meu mic
Cum sunteți imaturi și vă deplâng pe toți
Căci păcălind cu parcuri, orașe, vis un pic,
Mi-ați lăsat trupu-n junglă și-un viitor de hoți.

Mi s-au spus sus aici ce nu știam să spun,
De către cineva ce-și zice că-i arhanghel...
Cuvinte dificile de pronunțat; că-s bun
Și că-s primit pe-o cruce, eu, Ionuț Cosmin Anghel!

PS
Pentru Ionuț, mușcat până la moarte de nepăsare pe 2 septembrie 2013!

poezie de (4 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valoare

Un standard, de cotație în baremuri stricte,
Probat numeric în reguli acceptate
De-o masă-țintă, evitând delicte
De impostură, fals, duplicitate.

În plus, e merit ipotetic, sau palpabil;
În minus, pierdere, doar presupus avută.
Adesea-i doar un acceptat valabil,
Iar fără, e căutare-n ieftin... necerută!

E relativă, în afirmații partizane
Și absolută, ar fi, de-i intrinsecă;
Cum în conducere-s numirile profane
Ce carte-au... raft de lemn, bibliotecă.

Nefericirea-i că-i așa profund subiectivă
Și-n sinea ei credulă-i, renegată ades;
E-un demodat cotidian, este o arhivă...
Un praf dintr-un alt timp, valabil tot mai șters!

Este o extincție de amfitrioni, mecene;
Doar superfluul cras, tembel, e-n căutare,
Căci și cerința și oferta s-au decis s-antrene
În jocul nulității, reciprocul, lipsa de valoare!

poezie de (14 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești...

Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.

Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.

Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.

Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ți fac pază, nori de-azur senini.

Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!

poezie de (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciulini

... ciulini, atât de mulți ciulini
se pretind floare, țepi în flori
pe câmpul glod, prin prunduri cu arini
uscați, că apele au secat culori,
s-au dus pe alte albii, seci
odată, ce-s acum râvnite,
cum pașii când le dai poteci
și bănci la trupuri ostenite...
nu doar să înțepi, sânge să curgă,
să poți, vampir, doar tu să "mânci"
până și țarna, ziua amurgă,
cât a rămas, cum câmp în stânci
și să nu dai nici strop, ascuns
de atât arid, avid de avere,
doar tu să sorbi în de neajuns,
până ce cu-alți ciulini vei piere...

poezie de (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Egoism

Cu-nconjur de-atât mult
suntem atât de singuri
când verb "te văd", "te-ascult",
e-o aiurea; a febrei... friguri!

Nu e nimic ofertă
din pur benevolat;
doar pânda stând inertă
de-un țel mult așteptat!...

... Și-nvăluitu-n fum
că "timpu-ți dăruiești"
-ce-ți trece orișicum-
crezând că răsplătești!...

E doar justificare
de lipsă d-altruism
etern; care pe care,
simbol de egoism!

Paradoxal e însă,
că însăși egoismul
cu mâna-ntinsă, plânsă...
cerșește altruismul!?!

poezie de (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Mintale ipostaze

Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Așa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.

Mă simt ușor în primăvară,
Sau când iubesc și sunt iubit
Și tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.

Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Și-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.

Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Și doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...

Erou mă cred, o aventură
Și-s neștiut, 'ncrezut în fraze;
Ca și alții-n crez că-s de-anvergură...
Și-s doar... mintale ipostaze!

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Relativ, absolut simultan

În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Și stat, e-n mersul de Planetă.
Câștig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici șoapte.

Adânc, e doar că-i înălțime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Și unu-n doi, este-o mulțime.

Marea-i și nor și râu la termen
Și pierderea-i câștig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar și germen.

E negrul, alb complet închis
Și nașterea-i moarte de făt...
Tristețea-i sfârșit de desfăt
Și iad, e colț... la paradis.

Egal, e minusul cu plus
Și sfera mare-i rotund plat...
Jules Verne, e turist neumblat
Și răsărit e-un alt apus.

Suntem și-am dispărut în alții,
C-avem doar puțini ani lumină
Și toți culpabili, fără vină...
Ce mici suntem... Cei mai... "înalții"!?!

poezie de (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook