Sinonim de-o gară

E gara sinonim cu nostalgie;
de la plecări pe linii paralele
pierdute-ntr-un refren de şine!... Melodie
stinsă-n vagon-lit, în negrele cafele?!

E gara sinonim de aşteptare;
de unul singur, lângă ceasul de peron,
cu pumnul umed strâns pe un buchet cu lăcrămioare
şi gândul dus, doar tresărind la megafon?!

E gara sinonim de-un rendez-vous;
secret de-o viaţă între două curse,
grăbind intimitatea, dumneata la tu!...
Cerşind întârzieri minutelor nescurse?!

E gara sinonim de aventuri
înflăcărate pe-un traseu de două halte,
cu inima-ntre două partituri;
rutina molcomă şi drogul... s-o tresalte?!

E gara un repaos; antonim
doar clipă-ntr-un tumult-accelerat al vieţii
ce-aşteaptă trenul personal... dar anonim
neştiind nici câte staţii sunt, nici ce direcţii?!

E lumea parcă sinonim de-o gară
cu aşteptări, sosire şi plecare;
cu linii trase, drepte... şi urcat pe scără?!
... Sau stat la stop?!... C-aşa-i semnalizare?!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gara tristului destin

se-aude-n gară şuieratul unui tren
vagoanele-i aşteaptă înşirate
pe călătorii matinalului peron
îngrămădiţi la casa de bilete

vor cumpăra tichetele ce-i poartă
în paradisul cel visat sau în infern
de trenul care trece doar o dată
prin gara tristului destin...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de aşteptare

Ninge-afar-a disperare
Peste linii şi marfare
Ce confuză aşteptare,
Sala de aşteptare

Trupuri-sloi de-nfrigurare
Răstignite de spătare
Lângă triste valigioare,
Sala de aşteptare

Răvăşite lupanare
De destine boschetare
Se-afundă-n dormitoare,
Sala de aşteptare

Tremură în mâini murdare
Cartea de identificare
La somaţii reci, jandare,
Sala de aşteptare

Staţia de-amplificare
Anunţă o suspendare
Între doruri pendulare,
Sala de aşteptare

Primul tren care apare
Pune lumea în mişcare
Îmbulzeală la urcare,
Sala de aşteptare

Doar năluce solitare
Trezite din hibernare
Zgribulesc pe culuoare,
Sala de aşteptare

Gara din Bacău, între două geruri, două trenuri, două spleen-uri

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gara Titu

trenuri trecând trist
prin gara asta mică şi roşie
gar-gară
aş spune
aici peronu-i pustiu
şi doar vântul rostogoleşte
o hârtie
paralel cu linii paralele
care se duc
se tot duc
până unde
ştiu numai ele

e târziu...
luna se stinge încet
şi apune
iar eu pe nimeni nu am să conduc
pe nimeni să aştept
fantome se pierd sub valul de ceaţă
dă-l dracu de tren
că nici nu opreşte
trag aer în piept
deja e dimineaţă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

sinonim

Un sinonim este un cuvânt pe care îl foloseşti când nu ştii cum se scrie cuvântul la care te-ai gândit prima dată.

definiţie de Burt Bacharach
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren, o gară, o viaţă

te-am aşteptat în gară iubito
o viaţă întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig şi era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am aşteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viaţă
şi o iubire uitată între noi
te-am aşteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între staţii
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Ardea gara!
Trenurile şuierau în sala de aşteptare.
Ceasurile purtau mâini la încheieturi.
Biletele ne cereau socoteală
şi semnături...
Ardea gara
şi noi ne deşteptam întorcând dinspre mare
valul cu sărutul prea multor guri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gara

Eu încă nu mi-am găsit gara;
Hălăduiesc tot mai acerb,
Îmi strâng avid la piept comoara
De vise-ntr-un buchet superb!

Nu, n-am să mă abat din drum,
Până la oaza mea minune,
Până n-oi arde pân' la scrum
Şi eu şi vise-om fi tăciune!

Nici nu mă plâng de drumul greu,
Nici de nămeţii-nalţi din cale;
De m-aş opri, n-aş mai fi eu,
M-aş îneca-n adâncă jale!

Voi, cei ce-mi puneţi beţe-n roate,
Penibil e-al vostru efort;
Am s-ajung şi pe brânci, pe coate,
Căci nu mă dau bătut nici mort!

Pseudoiubiri trecătoare
M-au tot somat să mă opresc,
Cu otrăvuri ucigătoare
M-au făcut să uit că trăiesc!

Sufletul nu mi-e pângărit:
Am lăsat relele la uşă;
Chiar de-a fost deseori rănit,
El va renaşte din cenuşă!

Vouă nimic n-am să vă cer,
Ne-am intersectat într-o doară;
Chiar de-o fi s-o caut şi-n cer,
Undeva, am şi eu o gară!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,
scrâşnind din roţi,
încet murind
şi cer în mine prăvălind
către pustiu...

Tristeţea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutil

Fug, alerg
în pleonasm...
N-ajung, nu prind
în sinonim.
Criticu-l şterg
Pentru sarcasm...
Suflet aprind
la anonim.

Sunt minte, gând...
le-mpărtăşesc,
dau suflu, har
pe gratuit.
Mă-nvăţ mergând,
mă spovedesc...
N-aştept vreun dar,
dau neplătit.

Mă-ntreb -nu ştiu,
e-acelaşi lucru-
mai mult să fac
şi pentru cine...
Că doar pustiu
parte-am, de hâtru.
Ascult şi tac...
Voi ştiţi... ce-i bine?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că e tabloul vieţii tale

Tu doar empatizezi cu starea ţării noastre
Gara prăfuită, iluzia pierderii dragostei sunt doar scene dintr-un film prost realizat
Ea, soţia ţi-a arătat dragostea nemăsurată într-o gară aglomerată
Ea, cu cele trei flori ţi-au fost alături în singurătatea poetului desăvârşit
Nici urmă de prietenii de altă dată, cu care poate mergeai la băut.
Nici gând de revedere, nici gesturi de rămas-bun
O parte din vechiul tine a părăsit gara pustie
Acum eşti noul scump iubit, ce nimeni nu-ţi este egal
Compatibilitatea voastră îi lasă cu gura-n mască
Pasul în doi, lunga călătorie o scurtează
Plăcerea retrăirii vechii şi noii iubiri o-nobilează.
Când aştri s-au oprit din rotaţie pentru a vă privi pe voi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri interzise

Mulţimea in forfotă şi gălăgie
Două priviri cu licăre inchise,
Se intretaie intr-un bilet de zâmbet
Pe un peron de viaţă dezorientat,

Genele prinse de-o sublimă vrajă,
Fandează ruşinate.. neincetat,
Goluri de sentimente derivă
In săli de aşteptare infocat,

Dorinţa e mare si de neuitat...
Buzele uscate in văpăi se zbat
Privirele se ascund se imbată
Se ridică unison... deodată!

Se fâstâcesc in valsurile
Iubirilor interzise de
Destine pe căi paralele
In trenuri cu direcţii fixe

Cu tuneluri şi gări de zile
Unde se intălnesc iubiri...
Prea slabe să zboare din
Colivia ce le ţine captive,

Puterea de a bate din aripi
E plină de neîncredere
Primită in alte case de bilete
Cu rute de iubiri promise

Pierdute pe peroanele
Asteptări amăgitoare..
Se mai privesc odată
Se intorc gata de plecare

Aruncă o ultimă privire
Pline de dorinţă si neputinţă
Se suie triste in vagoane
Şi pleacă pe rute false...

Privind galeş pe ferestre
La difuzoare se aude o romanţă
In gara cu trenurile iubiri... interzise.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist

Se joacă-n feste ne... norocul ce şi-a uitat, ingrat, origini,
Că o negaţie-l desparte, de ce el este-n fond făcut;
O punctuaţie-ntr-un şir, delimitată sau totală,
Ce gândurile-ar limpezi şi umăr ar fi să te sprijini,
Un fel de şansă, sinonim de ce-ar fi vrut şi s-a putut,
Dar se pierzând într-un ne fast... Ce trist, mai mult decât o boală.

Este-un suspin, când crezi că aer intubat scurt e resuscit,
Dar nu revigorează hău, e doar un semn de deznădejde!
Este şi-o apăsare, culmea, fără nimic de greu pe piept;
O sfâşiere virtuală de inimă, de-un trup rănit.
E-un zbucium calm, un antonim, cum stoic curmi rapid primejde...
Un nor, ce poate picura direct pe colţul de ochi drept.

Şi nu e sânge să repare, să curgă să astupe plagă
Şi nici a egoului morfină să stingă "doare" de moment.
Nu e nici oul de-o speranţă; doar nevăzut, o cecitate,
Nu un orbit ce-ar putea trece, de mai e timp. E încă vlagă!?
Nu-i iremediabil încă, nu s-a produs un accident!...
E trist de tot, cum de-altul moare, dar crezi încă-n eternitate?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biletul... la control! (Pentru preşcolari şi oameni mari)

Azi, plecând un tren din gară,
Cu trei babe şi trei moşi,
A ajuns în prag de seară
În halta de la Barboşi,

De unde o domnişoară
Încălţată în galoşi
A urcat, c-aşa-i la ţară,
Mai ales în ani ploioşi.

Când trenul părăsi gara,
Controlorul hop pe hol
Şi le spuse:,, Bună seara!
Rog biletul la control.''

Eu de la voi pe-ndelete,
Dar nu cu juma' de gură,
Vreau să ştiu câte bilete
Se aflau în garnitură.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar în mijlocul zilei, guzganii ocupară Gara. În câteva clipe, în ţipetele celor câţiva călători, invazia cenuşie cuprinde peroane, terasamente, linii. Ciorchini de şobolani atârnă, târtiţă lângă târtiţă, pe pereţi, pe ferestre şi acoperişuri. Două garnituri de tren staţionate sunt pictate busc în cenuşiu. Şeful gării, aflat pe peron cu paleta întinsă, e acoperit, într-o singură clipă, din tălpi până la caschetă, pe revere, pe mustăţi. Rămâne ca o mumie în mijlocul peronului devenit o mare cenuşie, cu valuri tremurătoare, pufoase.

Gheorghe Truţă în Raiul şobolanilor (1999)
Adăugat de Delia Jula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gara Vieţii

O altă toamnă-mi bate la fereastră
cu frunze ruginii şi dantelate,
se ofilesc garoafele în glastră,
de-atâtea amintiri necenzurate.

Revin acum, otravă să îmi cearnă,
când vara-şi plânge umbrele opace,
iar Carul Mare peste noi răstoarnă
lungi neuitări venite să ne-mpace.

În mintea mea se-aşează în tăcere
pe gândurile-ntinse ca o plasă,
ţesută-n nopţi cu doruri austere
de luna nouă-ntoarsă de la coasă.

Mă tulbură acest sfârşit de vară
când vânturile aspre, destrămate,
sosesc cu trenul rătăcit în gară
pe şinele-ncărcate de păcate.

O, tren nebun al tinereţii mele,
ajuns în gara vieţii prea târziu,
aş da din anii mei, numai să ştiu
că-mi readuci iubitele rebele.

poezie de Corneliu Neagu din Creaţie lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gara fiecărui om opresc multe trenuri, unele doar o dată în viaţă. Le numim trenurile vieţii...

aforism de Dan Surducan
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecări spre nicăieri

lacrimi sfărmate în batistă
o privire
spre asfinţit
un drum cu sens unic
şi nicio barieră

plouă mărunt

un tren şuieră prelung
de parcă lumea
nu ar şti
încotro e gara

pe geamul îngheţat doar
o atingere de deget
şi ultima promisiune...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

sosiri şi plecări -
cuiburi de rândunele
în gara veche

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Argentina Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

Gări şi peroane şi stâlpi ce aleargă,
Vuiet prin urme de paşi, amintiri,
Trenul ce încă mai poate să meargă,
Eu... aruncând prin fereastră priviri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risc major

Risc să fac atac de cord,
C-ai intrat cu trei vagoane,
De vrăjeli şi de boscoane,
Fix în Gara mea de Nord,

Mi-ai dat cioara de pe gard,
Pentru vrabia din mână,
Şi în nici o săptămână
Ai făcut atac de card,

Dar apoi am câştigat,
Însutit şi înmiit,
Pentru că te-am păcălit,
Şi mă simt din nou bogat,

Căci mi-ai dat o cafă scurtă,
Îndulcită cu pupici,
De pe buze dulci şi mici,
Din căniţa de sub burtă...

Şi din nou aş fi de-acord,
Să ne mai jucăm şi mâine,
Precum mâţa cu un câine,
Fix în Gara mea de Nord...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!