Întâlnirea în ridul dintre ani

Unii oameni se cunosc şi se iubesc prin cuvinte,
Nu le este greu să-şi mărturisească plăcerea,
Internetul le oferă clipe fierbinţi, uşor potrivite,
De-a scoate prin ceea ce simt, din culise, tăcerea.

Îşi spun că pleacă-n concediu din Roma-n Berlin,
Să-şi vadă nepotul cu sufletul pur şi senin,
Apoi face rondul vieţii în Munţii Carpaţi
Să pipăie statui de virtute, de adevăraţi bărbaţi,

Să inventeze la pieptul poetului drag şi visat
Mărturisirea iubirii încercată cu zâmbetu-i curat,
Aşternând cearşaf nepătat de minciuni şi păcate,
Lăsându-se purtată de plăcerile de timp modelate.

Se poate să trăim şi clipa cea rece, cea dură,
Când îţi strângi iubirea în braţe şi-o săruţi pe gură,
Apoi pleacă grăbită la Londra, la Roma-n Berlin
Să-ţi spună prin mess că totu-i schimbat în destin.

Rămâi cu internetul bâiguind doar triste cuvinte,
Ea munceşte pe brânci pentr-o mână de bani,
Nimic, mărturisesc, nu este cum fuse-nainte,
Urmând să ne-ntâlnim în ridul dintre ani!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cartea vieţii făr' coperţi

Iubirea trece prin stomac
Pe-aripi de fluturi săltăreţi
Scăldaţi în florile de mac
Din cartea vieţii făr' coperţi.

Până ajungi să guşti din ea,
O prăjitură te îmbie
Sau poate ceaşca de cafea
Cu zaţ ascuns în poezie.

Unii iubesc, oricum iubesc,
Ca două flori îngemănate,
Ştiind că gestul omenesc
Se spală veşnic de păcate.

Privind în largul lumii mari,
Vezi ce cadouri se oferă,
Bacşiş, maşini si lăutari,
Iubirea lor e efemeră.

Iubita mea, noi ne iubim
În pragul vieţii, câtu-s ani
Şi adunăm cât mai trăim
Pentru-nmormântare, bani.

Nu râde! Alt stomac ne-adună
În veşnicia făr' culori
Şi ne dorim o noapte bună
Sub rădăcinile de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte ce trăiesc

Am devenit prieten
Cu internetul.

Facem schimb de cuvinte
Şi dincolo de ele
Prin fire nevăzute

Răsar în oameni
Împlinite

poezie de Mihai Vintilă din Fiare şi Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita mea

Sunt supusul ei clipă de clipă,
E dulce în cuvinte şi în fapte,
Zâmbeşte des şi fără de risipă,
Mişcările-i sunt de felină apte.

Mă torturează îndrăzneala ei,
Se vrea rotită-n ceruri prin sărut,
Vrea să zboare-n stol de porumbei,
De sus să vadă câtu-s de cărunt.

Pre limbă lăcrimez cu-nverşunare
Iubirea ce i-o port, deşi-i ispită,
O văd timid în clipe dulci-amare,
Se vrea la pieptul meu doar fericită.

Mă-nalţ cu ea în piscuri cu nămeţi,
O pierd prin marele troiene,
O fură, pentr-o clipă, îngeri zvelţi,
Îi desenează fluturi peste gene.

Aştept în răstignita mea iubire,
Se înveşmântă-n frumuseţe,
Între noi să fie-o mare potrivire,
Dar ea aleargă-n lume cu blândeţe.

Merge cu fruntea sus întru onoare,
Flacără de dor şi simţăminte,
Ispita mea este frumoasă floare,
O cred fără de spini şi când mă minte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O simplă hologramă

Azi mi-a venit în gând o temă
Era aşa ca-ntr-o dilemă
M-am tot visat mergând prin ploaie
Pe jos apa curgea-n şiroaie
E realitate sau doar o hologramă?

Te-am aşteptat o săptămână
Să ne putem plimba de mână
Să pot să-ţi spun şoptit
Cam cât de mult eu te-am iubit
Şi te iubesc în continuare

Să te sărut aş vrea acum
De dorul tău eu sunt nebun
La pieptu-mi să te strâng
Mă uit pe geam şi-ncep să plâng
Mă simt la fel ca un nătâng

Sunt trist, te caut neîncetat
Şi când mă uit mai bine
În faţă văd o siluetă ce seamănă cu tine
O melodie a fredonat, apoi prin ploaie s-a plimbat
Timid şi disperat să o ating am încercat
 
Nu pot să cred, oare eşti tu?
La mine s-a uitat cu-n aer plictisit
Nici cel puţin nu m-a băgat în seamă
Acum sunt trist şi răvăşit
Dar liniştit, era o simplă hologramă

Trăim în viaţă cu speranţa că într-o zi
Iubirea vieţii în mod real vom întâlni
Se poate uneori ca visele să se împlinească
Pentru ca viaţa fără ea este o dramă
Şi nu cum ar crede unii... o simplă hologramă
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dăruire înveşnicim iubirea

Chiar dacă-o clipă a durat iubirea dintre noi
Nu trebuie să fim dezamăgiţi, să părem goi;
Trebuie să-nveşnicim iubirea, clipa ei de vis,
Să-i ducem flacăra vioi pe culmi de necuprins.

Mereu cu sufletul curat noi vom spori-n iubire,
Ne-om întâlni, ne-om frământa, cu dragă dăruire;
Sărutul ne va regăsi în strângerea la piept,
Mai delicat, mai pe-nţeles, în rima-mi de poet

Vom reuşi în zări senine să-aprindem străluciri,
Am fost, suntem necontenit, în mii de-nchipuiri,
Că totul este delicat, nimic nu e aiurea,
Prin dăruirea noastră înveşnicim iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dau tribut iubirii

Vreau să beau nectarul şi amarul,
Să mă- mbăt în universul necuprins,
Şi din lumina unui spaţiu de neînvins,
Să dau tribut iubirii,
Să iau din pocalul sfinţit cuvântul nedosptit,
Să aştept ca zorii zilei,
Să reverse frumuseţi de negrăit.
Ce-ai vrea să ceri iubitule, când nopţile s-au risipit?
Copacul vieţii care a înfrunzit,
În seva unor anotimpuri ce au revărsat,
Energii necreate prin puterea inimii.
Să alimentezi prin clipe, clipe fără de sfârşit,
Să urci iar trepte după trepte,
Şi dacă ai obosit,
Să iei o pauză, apoi să ne-ntâlnim,
Într-o gară pe un peron părăsit aşteptând ultimul tren,
Unde călătoria niciodată nu se va sfârşi.
O, dragul meu, vreau peticul nostru de cer!
Ce ieri în dar mi l-ai dăruit,
E nepătat căci sufletul e infinit.

poezie de Claudia Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totu-i prea mult...

Când totu-i prea mult,
Când totu-i puţin,
Iubirea ascult
Venind din senin.

Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.

Nimeni nu ştie,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,

Ţi-aduce o floare
Şi stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.

Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,

Totul nu-i mult,
Totu-i puţin,
Inima-i rază şi scut,
Iubirea-i destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii prin frunze

Când vii prin frunze, vino prudent,
În ele pâlpâie urme avide de viaţă,
Suflete învelite de toamnă atent
Pe cărarea întinsă pe fire de aţă.

Nu vreau să cumpăr secrete din fân,
Vreau rânduiala să-nceapă cu noi,
S-aşternem puful poeziei în sân,
S-avem scara iubirii cu treptele moi.

Surâsul în pârg va curge prin mierea
Viselor noastre de-a fi împreună,
O clipă, o viaţă, desfată-i plăcerea
Iubirii sub soare, iubirii sub lună.

O carte vom scrie cu gânduri fierbinţi,
Sângele îşi va deschide izvorul,
O să strângem din ceruri îngeri cuminţi
S-aducă în noi şi versul, şi dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disconnect

şi dacă pică serverul mai sunt poet?
şi dacă pică brusc internetul în toată lumea
cine va mai auzi de mine?

mi-ar plăcea să se dea o lege
prin care să se interzică poezia în locurile publice
să te duci în locurile special amenajate
cu un creion şi o foaie de hârtie
să scrii numai pentru tine
ca şi când poezia ta
ar fi un inel de logodnă
sau o promisiune de iubire

mi-am rănit sufletul pe hârtie
într-o baltă de cuvinte
tu îi spui clişeu
deşeu
sau pur şi simplu
vorbărie

în timp ce poezia
este o trecere de pietoni
între viaţă şi moarte

sau un mistreţ fugărit de alice
într-o pădure virgină

ceea ce scriu nu-i o simplă îndeletnicire
ci o dedicaţie pentru Dumnezeu
care uneori îţi pune palma
pe frunte
femeie

chiar dacă viaţa înseamnă un spital
în care oamenii te tratează
cu pastile de sictir
în timp ce moartea inventariază
suflete

dacă ar pica internetul
aş merge cu picioarele goale prin ţărână
să simt trupul rece al înaintaşilor mei
sau m-aş tunde zero
să nu-şi dea nimeni seama
cât de frumos ninge

aş renunţa la această vorbărie
şi ţi-aş trage un şut acolo
unde
te doare cel mai tare
să-ţi arăt
cât de mult te iubesc

m-am născut pe Google
toată lumea ştie
şi tot caut, tot caut locul
în care
să mă spovedesc

poezie de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi pot aşeza universul în două cuvinte

mie îmi place să folosesc toată cleveteala lumii
de la bing bang până la te iubesc iubire
ca mai apoi prin fiecare vocală
să mă adresez absolutului
ca şi când stelele ar privi spre mine
printr-un hublou de sticlă afumată

chiar de iubesc să înspumez cuvintele
apoi să le dichisesc cu dragoste
ca pe nişte fluturi jucăuşi
dintr-un curcubeu într-altul
prefer să reduc tăcerea la tăcere
prin axiome crude
de care să leg nemărginirea
ca pe un bidiviu nărăvaş

deşi pot reduce viaţa
la ceva stupid şi aproape inutil
din doar două cuvinte
prefer să tac
apoi să mor
fără să stric poezia
cu un adevăr

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura lumină

cât de scumpă e Fiinţa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credinţa
ca să fim poporul Său

cât de scumpă-nvăţătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat

numai El ne-ntinde mâna
şi ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor

El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
şi Cuvântul Lui cel Sfânt

în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump şi e curat
viaţa sfântă fără pată
un duh nou şi nepătat

Domnul doar este lumina
şi Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt

legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi

prin Hristos ni se deschide
uşa sfântă — înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său

mâna Lui doar ne susţine
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis

în Isus ni se oferă
tot ce-i bun şi e frumos
a vieţii sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos

numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvăţat

Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar şi clipa de pe urmă

numai El azi ne-mpleteşte
în lumina mântuirii
şi cu drag ne dăruieşte
căile neprihănirii

ca să fim cu toţi curaţi
toţi să fim aici lumini
prin credinţă dar salvaţi
şi-n sfinţenie deplini

Hristos ne e-nvăţătura
biruinţa pe pământ
El ne-nvaţă azi Scriptura
al Vieţii viu Cuvânt

nimenea nu ne-nţelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
uşa vie de scăpare

El ne-mbracă-n biruinţă
ne preface-n oameni noi
viaţa nouă prin credinţă
s-o trăim de fire goi

a Lui mână ne susţine
şi ne face viaţa vis
să umblăm cum se cuvine
păşind înspre Paradis

nici un om de pe pământ
nu ne-nvaţă în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veşnic să fim fără vină

doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi — El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinţi chiar la vedere

oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvăţat

noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă

Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata eşti dar de plecare
să te-mbraci în veşnicia

Celui care a creat
cerurile şi pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul

cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit

El Hristos ne e speranţa
şi tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viaţa
până-n ziua de apoi

numai El este Lumina
şi Adevărul Sfânt al Vieţii
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineţii

noi cu Sine şi prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viaţa cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim

El ne leagă — El ne ţine
şi ne face viaţa vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis

însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat

fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viaţă iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire

Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm şi-i mulţumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viaţa nouă o trăim

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata Vasile

Azi mă gândesc la tine, tată,
Să-ţi dăruiesc un bucheţel,
Cu conştiinţa-ndurerată,
Iubirea să ţi-o spun, prin el...

Depun, cu inima-mpietrită,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de dragoste strivită,
Ce glia nu o poate trece...

Sărut apoi, cu drag şi jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,

Alcătuind un dulce nume,
Şi anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viaţă-n astă lume,
În care vreme m-am născut,

Apoi te-ai aşezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniştitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...

Dar viaţa îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ştearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul amintirilor

Nu ştiu cum faci,
că-mi alipeşti sufletul doar de oameni minunaţi,
iar din parfumul amintirilor
împleteşti un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-şi triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianţi,
fericindu-mi urcuşul spre rodnicie...

Tu, Doamne, ne dai cunoaşterea
şi recunoaşterea ne-o cântăreşti
cu a Luminii balanţă...
Pentru clipa desăvârşită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu ştie doar să-Ţi sărute şoaptele:
"... precum în Cer, aşa şi pre Pământ!",
ca să-şi ducă talpa fericită pe cărarea
ce nu uiţi a o împrospăta
cu explozia unui nou parfum de amintiri,
adunat din inimi împlinite cu Lumina iubirii Tale.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ura, iubirea mea

Dragostea şi ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt faţete ale medaliei iubirii,
iar lumina şi întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legaţi prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
şi suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deşi încerc
să-ţi descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aş încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieţii noastre continuă
în acel spaţiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... şi iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbeşti iubirii,
iar sufletul să-ţi fie uşor şi liniştit.
Rostul vieţii
este să te bucuri că trăieşti acum şi aici.
... Mâine... cine ştie?...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia-i salvarea

Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toţi cu sufletul curat

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
luminată s-avem faţa
trăind astfel noua eră

nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
şi în rai să ne aşeze

Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veşnicia

unde nu mai e hotar
şi nici timp şi noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui

celui care împlineşte
voia Tatălui Cel Sfânt
şi fiinţa-şi dăruieşte
Domnului azi prin Cuvânt

Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
şi credinţa în Cuvânt

Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârşit

ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toţi la nuntă
moştenind dar veşnicia

cine dar azi se încrede
în Hristos are viaţă
moştenirea nu şi-o pierde
raiul sfânt doar îl înalţă

prin Isus doar ni s-a dat
şi iubirea şi credinţa
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci fiinţa

numai El ne izbăveşte
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curăţeşte
prin sânge de pe Calvar

în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun şi e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină

Isus ne-a răscumpărat
şi ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui braţe ne-a luat
să avem pe veci salvare

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
pururea curată faţa
s-o avem în noua eră

nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieţii vii Cuvânt

Adevărul e lumina
şi Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvaţă-ntodeauna
sfinţi să fim pe acest pământ

din lumină în lumină
ni se cere să păşim
înspre patria Divină
ochii să ni-i aţintim

prin Isus Hristos Mesia
să ieşim biruitori
s-avem raiul veşnicia
numai Lui să-i fim datori

prin Isus şi pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim şi îndurarea

Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi

goi de fire — goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieţii-nţelepciune
ce ne este de folos

Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt şi îndurarea
de pe căile pieirii

prin Ea doar avem credinţa
oferită de Hristos
şi asemeni biruinţa
tot prin Mielul glorios

Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moştenim pământul
Hristos Mire să ne fie

glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat şi veşnicia
şi-n noi sufletul curat

cinste slavă şi onoare
Tatălui cel veşnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt

numai prin Hristos Mesia
şi prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veşnicia
viaţa veşnică în dar

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drag prieten

Drag prieten, astăzi te voi provoca
Să-ţi aduci aminte, mai ieri, cum era,
Prin oraş, prin parcuri şi –n cartier
Şi să vezi schimbarea din viaţa ta, a mea
Şi durerea din suflet ce-o aduce ea.

Drag prieten, după cum şi tu ştii,
În aceste timpuri de răstrişte
Am pierdut pe drum dorul de visare,
Urmăriţi de –ai noştri compatrioţi cu-nverşunare,
Unde să mergem, cât să zăbovim,
Cu masca pe faţă pe fiece drum
Şi cu declaraţia-n mână să demonstrăm,
De ce pe străzi noi seara umblăm
Şi nu care cumva fără voie să greşim
Şi pasibili de vreo amendă să fim.

Drag prieten, te invit solidar cu mine să fii
Şi să-mi spui dacă greşesc ori ba
Că vorbele lor deseori ne sunt străine,
Pentru că ele au mesaje meschine,
Adevărul de noi, îl tot ascund,
Că urmăresc să-şi atingă scopuri,
Care în a lor buzunar aduc bani
Şi conturi grase în euro şi dolari.
Spălaţi-vă des pe mâini, un îndemn insistent,
N-ar fi oare înţeles de mulţi greşit
Şi pentru parte dintre ei însemna în fapt
De-a lua, fura şi apoi a pleca
Şi răspunderea de-a nu-şi asuma?
Că se ascund după strâmbe legi
Şi de ne-au luat ţara nu-i deajuns,
Acum până la sufletul nostru au ajuns.

Drag prieten, mai ieri, aveam libertate,
Să ne-ntâlnim la orice oră din zi sau noapte
Şi să ne-mpărtăşim ale noastre vise şi fapte,
Străini acum ne simţim în ţara noastră
Şi progoniţi de suntem de ea departe.

Drag prieten, astăzi suntem asaltaţi,
De-un inamic perfid, de rang înalt,
Trăim a vieţii noastre provocare
Şi de-om scăpa sănătoşi şi vii
Vom povesti la ai noştri nepoţi şi copii,
Despre cei care-n amintire doar vor fi
Că au plecat la stele înainte de-a trăi.

poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ţi spun, dar...

Adio-ţi spun, dar ştii prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar şi la capăt de pământ...

În amintiri am să-ţi găsesc,
Ochii şi privirea-aceea,
Deşi n-o să-ţi mai zăresc,
Paşii-ţi, străbătând aleea...

În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar şti Trecutul, multe-ar spune,
Şi te-ar certa că m-ai uitat...

Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poţi ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...

Adio-ţi spun, dar tare-aş vrea,
Să-ţi aminteşti dorul şi dragul,
M-aş face zid la uşa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...

Dar cine-s eu să-ţi stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deşi le plâng cu stropi căprui...

Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce eşti tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...

Adio-ţi spun, dar ştii prea bine,
M-aş face zid la uşa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ţi spun, dar... nu pleca!

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este lumina care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe oameni să fie atraşi unii de alţii. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este iubire. Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Când o să învăţăm să oferim şi să primim această
energie universală, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcede totul şi orice, deoarece iubirea este chintesenţa vieţii.

Albert Einstein în Scrisoare către fiica Lieserl
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!